Veteranul de război maior (rtg) Iosif Cosma Roman, din Alba Iulia, împlinește, astăzi, 100 de ani: A fost vecin cu fotograful Marii Uniri, Samoilă Mârza.

S-a născut la Ciugud, județul Alba, la final de martie (28 martie 1923) și a copilărit alături de alți trei frați mai mari. Tatăl lor a fost în America, ca mulți alți români care au trecut Atlanticul la început de veac XX, în căutarea unei vieți materiale mai bune. Întors de pe acele tărâmuri, se căsătorește și are patru fii, care aveau să participe toți în al Doilea Război Mondial. Unul dintre ei, Amos, a fost luat prizonier la ruși și acasă nu s-a mai întors nicicând.

Iosif sau Sâvu, cum îi spuneau cei dragi, era cel mai mic și la nici 20 de ani avea să fie înrolat în cadrul Regimentului 91 Infanterie, chiar în contigentul 45 în care fratele său, Simion, era sergent: „Pentru mine era foarte bine că fratele meu m-a luat în contigentul lui. Nu am primit bătaie niciodată, cum o luau alți soldați”.

Își aduce aminte, ca și cum ar fi fost ieri, de luptele duse împotriva armatei ungare, timp de două săptămâni, în zona Aiudului. Acolo ar fi existat cuiburi de mitraliere maghiară și opuneau rezistență. În această luptă, fratele său, sergentul Simion, este împușcat grav la picior, pe raza localității Livezile, iar din cauza rănilor nu va mai participa în război. Tot atunci și veteranul nostru este rănit la ambele mâini, însă după refacere în spitalul din Craiova, este înrolat din nou, iar contigentul său ajunge la Oarba de Mureș după luptele sângeroase cunoscute.

Este luat pe front și ajunge cu camarazii săi până în Munții Tatra, din Cehoslovacia. Povestește că pericolul morții l-a însoțit pe toată durata războiului. În Ungaria, o schijă l-a rănit la cap, iar rănile i-au fost oblojite de o rusoaică soldat.

Pe lângă pericolul morții iminente, a suferit de foame, alături de camarazii săi. Chinuiți au fost și de păduchi, numiți de soldați „partizani” și care stăteau pe ei în strat gros: „Îi luam cu mâna cum iei în palme nisipul”.

Din Cehoslovacia s-au întors pe jos timp de câteva luni. După eliberare, s-a întors acasă, s-a căsătorit și a avut doi copii, o fată și un băiat, decedat de mai mulți ani. Și-a construit casă în Alba Iulia, fiind mulți ani vecin cu fotograful Marii Uniri, Samoilă Mârza: „Era bătrân când l-am cunoscut și am povestit cu el despre Unire și despre război. Mi-a arătat aparatul cu care a făcut poze la Unire și care acum e la muzeu”.

Despre experiența sa în război ne-a mărturisit că oamenii de azi nici nu își pot imagina cât de greu a fost. Înzestrat cu un talent deosebit de povestitor și mult haz, veteranul de război Iosif Cosma Roman, ne-a oferit o întâlnire de neuitat. „Oamenii nu au răbdare să mă asculte câte am eu să spun cum a fost în război”, a mai mărturisit el.
Fratele său Simion a trăit până acum șapte ani, iar întâlnirile lor se lăsau cu povești despre amintiri din război. Astfel că, cei ai casei, cunosc toate detaliile petrecute în vremea războiului, într-atât au fost povestite și repovestite.

La ceas aniversar, l-au vizitat elevii fruntași Andrei Rebreanu și Emanuela Iliescu, ambii din clasa a X-a, însoțiți de doamna Ioana Popa, purtătorul de cuvânt al Colegiului Național Militar „Mihai Viteazul „Alba Iulia și doamna dr. Petruța Pop, șeful Cercului Militar Alba Iulia, care i-au adus în dar mai multe daruri și i-au adresat urări de bine și multă sănătate. Prezența elevilor militari reprezintă pentru veteranul nostru, de fiecare dată, o mare bucurie. „Să nu uitați niciodată de jertfa și sângele curs pentru țara noastră”, le-a spus cu lacrimi în ochi moșu’ Sâvu.

Acțiunea face parte din cadrul proiectului omagial „Credință și patrie – Mărturisiri ale veteranilor de război „, inițiat de Cercul Militar Alba Iulia și realizat în parteneriat cu Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul”.

La mulți ani sănătoși și buni, domnule maior (rtg) Iosif Cosma Roman, cu ocazia aniversării centenarului vieții dumneavoastră!

Foto: Ioana Popa

INCENDIU de vegetație uscată în Livezile: Intervin pompierii din Aiud în cooperare cu SVSU local

Un incendiu de vegetație a avut loc marți, 28 martie, în comuna Livezile, Cheile Vălișoarei.

Detașamentul de pompieri Aiud în cooperare cu SVSU Livezile intervin pentru localizarea și stingerea unui incendiu în comuna Livezile, Cheile Vălișoarei.

Din informațiile preliminare primite prin Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 a fi vorba despre un incendiu izbucnit la vegetație uscată.

UPDATE: Incendiul se manifesta la litiera de pădure de foioase, pe mai multe focare.

Forțele de intervenție prezente la locul producerii incendiului lucrează la localizarea și stingerea în totalitate a acestuia.

La fața locului s-a deplasat și personal de la Ocolul Silvic Aiud.

Traumele din copilăria lui Ceauşescu: Mergea la şcoală desculţ, nu avea prieteni şi nu ştia ce înseamnă „desert”

Nicolae Ceauşescu nu a avut o copilărie fericită. Au fost 10 fraţi, abia aveau ce pune pe masă, schimbau hainele între ei şi uneori chiar plecau la şcoală în picioarele goale. Mămăliga era baza. Mâncau desert doar de Paşti şi de Crăciun.

Primii ani din viaţa fostului dictator nu au fost cei mai fericiţi. Nicolae Ceauşescu avea un singur costum de şcoală, nu avea pantofi şi nici cărţi după care să înveţe. A trăit în lipsuri până la vârsta adolescenţei când a fost luat ca ucenic la atelierul unui cizmar şi a început să-şi câştige primii bani.

Mămăliga era baza

Familia Ceaușescu a fost o familie de țărani cu 10 copii. Tatăl său, Andruță, avea 3 hectare de pământ, câteva oi și își mai susținea familia din croitorie. „Nu se interesa de copiii lui; fura, bea, sărea la bătaie și înjura…”, spunea despre el bătrânul preot din Scornicești. Mama lui, Alexandrina (născută Lixandra), era o femeie supusă și muncitoare. Casa lor avea două camere, iar mâncarea de bază era mămăliga. ”Mama lui Ceaușescu gătea într-un fel de șemineu. Aveau două camere, cu pământ pe jos, se adunau toți în jurul unei mese mici de lemn, mâncau lapte cu mămăligă, erau foarte săraci. Erau zece frați, unul a murit din pruncie”, a povestit Marius Marinescu, un apropiat al familiei, conform scritub.com.

Lipsuri şi bătăi

Nicolae a făcut patru clase la școala din sat, în care învățătorul preda într-o sală cursuri simultane pentru elevii mai multor clase. „Micul Ceaușescu nu a avut cărți și adesea mergea la școală desculț. Nu avea prieteni, era nervos și imprevizibil. La vârsta de 11 ani, după absolvirea școlii primare, Ceaușescu a plecat la București, unde s-a angajat ca ucenic de cizmar. Pe parcurs, Alexandru Săndulescu, membru activ al PCR, și-a inițiat ucenicul în misiuni conspirative” notează Wikipedia.

Copilăria lui Nicolae Ceaușescu a fost marcată de sărăcie, dar și de violență. După Revoluție, apropiați ai familiei au mărturisit despre bețiile lui Andruță, tatăl fostului lider comunist, și despre cât de des o bătea pe soția sa Alexandrina și pe copii.

Nu aveau desert decât în unele duminici, de Paşti şi de Crăciun

Copiii lui Andruţă Ceauşescu nu mâncau dulce în fiecare zi. Mama le gătea cozonaci, plăcinte cu mere, gogoşi sau câte-o turtă pudrată cu zahăr doar la zile de sărbătoare. Motivul? Nu avea din ce să le facă. Zahărul era un lux pe vremea aceea, ouăle nu erau niciodată de ajuns pentru 12 guri de hrănit iar făină luau şi pe datorie.

Micul Ceauşescu era bâlbâit

Nicolae Ceaușescu avea în copilărie un defect de vorbire, acesta fiind bâlbâit. Și la maturitate, dacă se enerva, dictatorul avea tendința să se bâlbâie. Rezultatele obţinute de viitorul dictator la învăţătură erau mediocre: la citire, obţinea de ce cele mai multe ori note ce corespund calificativelor „bine”, iar la matematică, „satisfăcător”.