A trăit o mare parte din viață într-un oraș universitar, construindu-și o carieră în domeniul tehnologiei multimedia și inteligenței artificiale și încercând, în același timp, să împletească aceste două pasiuni ale sale cu cea de-a treia – arta, iar mai apoi, când ”jungla urbană” l-a copleșit, a luat hotărârea să lase totul în urmă și să încerce traiul liniștit de la țară.
Astfel a ajuns Paul Nemeș – inginer și masterand cu ”chemare” spre matematică și informatică – împreună cu soția și cei doi copii la noua casă din Mesentea, județul Alba, care le-a dat posibilitatea să experimenteze tot ce nu au făcut până atunci: agricultură, pomicultură, grădinărit sau creșterea animalelor.
După un timp, el și-a dat seama că noul stil de viață ales nu implică neapărat renunțarea totală la celelalte pasiuni și a început să pună în practică proiecte ce țin de domeniul tehnologiei și artei. Astfel, pe Paul Nemeș pasiunea pentru artă și frumos l-a adus la ”Academia Doamnelor” din Alba Iulia, unde a pus pe picioare recent Atelierul de vitralii, dar are în implementare și un alt proiect, dedicat copiilor, stimulării creativității și imaginației acestora utilizând cea mai plăcută activitate a lor – jocul, ca o modalitate de explorare și învățare.
”De formație sunt inginer, am lucrat multă vreme la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, la Centrul de Tehnologii Multimedia și Educație la Distanță; îmi place matematica și informatica, am participat la realizarea multor cărți de matematică și am scris articole științifice în domeniul tehnologiilor multimedia și procesării de imagine și consider arta ca fiind expresia supremă a matematicii. Lucrarea de diplomă, cea de master, precum și direcția aleasă la doctorat au fost din domeniul utilizării tehnologiilor multimedia și inteligenței artificiale în imaginile de patrimoniul cultural. Acum 8 ani Clujul devenise sufocant pentru mine, iar printr-un concurs de împrejurări am renunțat la o carieră universitară pentru viața liniștită de la țară.
Am plantat peste 500 de pomi fructiferi și decorativi, am înființat o mică cultură de lavandă și plante aromatice, am presat ulei la rece și am distilat, avem acum 3 pisici, o broască țestoasă și un iepuraș adorabil, iar toate aceste activități sunt interesante și frumoase și într-un fel mi-au schimbat stilul de viață și modul de gândire. Pe de altă parte, viața la țară s-a dovedit plină de noi provocări și oportunități, iar modul de interacțiune cu oamenii întâlniți aici este total diferit – de unul singur nu prea poți face mare lucru, trebuie să organizezi o echipă ca realizezi ceva și dacă „se dă”, reușim. „Se dă” înseamnă să nu fie sărbătoare religioasă, să nu plouă, sculele și utilajele folosite să funcționeze, și …, și o grămadă de variabile independente ca să meargă totul bine, altfel – data viitoare. Până la urmă, dacă știi cum să aduni și să folosești resursele în mod echilibrat, totul merge strună – dacă nu toamna asta, sigur va fi toamna următoare. Mi-am dat seama, însă, că nu sunt făcut pentru agricultură și creșterea animalelor și totodată că pot împleti noul stil de viață cu celelalte pasiuni – tehnologia și arta.
Copiii au crescut și odată cu ei au apărut și provocările referitoare la educația lor. Am ascultat și am citit idei despre educație, creativitate, imaginație și artă ca avantaje esențiale în viitor, ale personalităților care au marcat era industrială și cea informatică – Bill Gates, Steve Jobs, Jack Ma, Elon Musk, Sir Ken Robinson. În discursurile lor toți vorbesc de creativitate. Creativitatea și imaginația sunt vitale, în special pentru copii și cautand direcții de dezvoltare pentru ei am ajuns la educația STEAM – Știință, Tehnologie, Inginerie, Artă și Matematică, ce combină toate disciplinele într-o direcție incitantă pentru copiii de toate vârstele, plecând de la ideea că ei nu se satură niciodată de joacă și de explorarea lumii în care trăiesc. Ce ar fi dacă am însuma toate aceste direcții prin prisma jocului, a activității individuale, permițând imaginației și creativității lor sa zboare, iar în același timp îndrumându-i să-și noteze rezultatele lor și ce au descoperit? S-a născut astfel ideea unui nou proiect, iar următorul pas a fost să găsesc direcții de implementare. Prima opțiune a fost Lego cu kit-urile WeDo, Minstorms EV3 și mai vechiul NXT care îi fascinează pe copii. Am achiziționat piese de lego, le-am sortat, am găsit o implementare mai rapidă a diverselor proiecte la cei de la Fischertechnik care m-au convins în totalitate și pe care m-am decis să le implementez aici. Ei au dezvoltat kit-uri dedicate plecând de la linii de asamblare automatizare – gen mecanică, pneumatică, optică, electronică, fizică, robotică etc. în plus au și un portal de e-learning și o secțiune de instruire pentru profesori.
Proiectul a demarat, am început să caut parteneri de implementare (caut și acum) dar pandemia m-a obligat să-mi îndrept atenția înspre o altă direcție, care era în așteptare – fascinația sticlei, a vitraliului și în special a lămpilor Tiffany. Moștenirea culturală pe care o avem ca și nație este imensă și puțin explorată în noi direcții, iar expresia ei în arta populară și în tradiții este în declin, cu toate eforturile făcute de muzee, asociațiile de meșteri populari și galeriile de artă populară. Este foarte greu să intreții un flux financiar bazat pe arta populară, am deținut și coordonat galerii de artă în multe localități din Ardeal, dar nu au fost sustenabile cu toate eforturile depuse și susținerea pe care am avut-o. Din perioada în care coordonam activitatea Galeriilor de Arta Populară din Cluj-Napoca 2005 – 2009, am început să caut direcții sustenabile care să pună în valoare bogăția și diversitatea modelelor și simbolurilor populare țărănești. Una dintre acestea ar fi obiectele funcționale și acceptate natural în spațiile de viața ca un decor, care să se adreseze elitei și pe care toata lumea să le dorească aproape.
Experiențele acumulate de-a lungul timpului și-au găsit implementarea într-o discuție avută acum câțiva ani buni cu domnul Valer Hațiegan despre vitralii. El a fost cel care mi-a furnizat primele unelte și direcția de bază, în care făcuse teste și avea adunate materiale. În decurs de 4 ani am realizat propriile teste, am adunat materiale și informații, am studiat ce au făcut alții. Am rămas impresionat de nivelul la care se află tehnica realizării vitraliilor în SUA, Anglia, Franța, țările dezvoltate din Europa, Australia, Noua Zeelandă etc., cât de mulți lucrează din pasiune în acest domeniu, diversitatea de modele și cât de mult apreciază sticla colorată în masă și asamblată (în special în tehnica Tiffany) în obiecte decorative, lămpi și vitralii și m-am gândit: ce ar fi dacă aș putea implementa în vitraliu simboluri și modele specifice artei populare românești sau simboluri neolitice? Ce ar fi dacă realizarea lămpilor și vitraliilor ar include piatră, lemn sau fier forjat, păstrând aceeași linie? Dacă aș găsi o direcție de exprimare în condițiile actuale a bogăției artei populare? Imaginați-vă acum îmbinarea dintre direcția deschisă de Louis Tiffany în stilul Art Nouveau și magia sensibilității artei țărănești distilată în multe generații în realizarea de obiecte decorative și funcționale actuale! Apoi mi-am dat seama că acest lucru nu poate fi realizat de un grup restrâns de persoane ci doar de o comunitate care, folosind creativitatea și imaginația membrilor săi, să dezvolte obiecte care să îmbine funcționalitatea cu motive și modele ale artei populare”, ne-a povestit Paul Nemeș.
El încearcă acum să formeze această comunitate, iar între timp le vorbește cursanților de la ”Academia Doamnelor” despre rafinamentul realizării vitraliilor Tiffany, le prezintă tehnicile de bază îndemnându-i să exploreze arta sticlei și să-și dezvolte creativitatea și imaginația. Pentru că ”ideile și acțiunile sunt tot ce contează, comunitatea este importantă, iar creativitatea și imaginația sunt esențiale”, concluzionează acesta.
Ioana SFÂRLEA
