Aproape nici una dintre măsurile de reformă din România nu a fost dusă până la capăt. În perioada 1998-2001, noi am avut un vârf al procesului de schimbare în educaţie, dar nu am aşteptat să vedem rezultatele acestor măsuri şi le-am schimbat. Reforma începută de Andrei Marga în 1998, a fost abandonată, programa şcolară şi manualele s-au schimbat de trei ori în ultimii ani. Totul s-a făcut din ambiţii politice şi ca urmare a unor impresii. Reforma educaţiei ar trebui să se bazeze pe rapoarte de cercetare realizate de instituţii specializate şi nu „pe impresii”.
Ar fi normal ca administratorii sistemului naţional de educaţie să-şi asume responsabilitatea pentru haosul din învăţământ, manifestat la ultimele sesiuni de Bacalaureat. Foarte probabil că n-o vor face. Din contră, regimul politic actual ar vrea să arunce pe umerii profesorilor responsabilitatea pentru catastrofa de la examenul de bacalaureat. Desigur, la fel cum există profesori excepţionali, există şi cadre didactice nepregătite. Dar eşecul unui întreg sistem de educaţie nu este determinat de cazuri individuale, ci de un management incompetent şi inadecvat. Iar punctul forte al incompetenţei îl reprezintă proiectarea vinovăţiei asupra altora. Un sistem de educaţie mediocru nu se reformează printr-un examen care îşi propune, parcă, să pedepsească, examen care nu conţine elemente de dificultate adaptate gradelor diferite de pregătire şi competenţă, examen din care nu se învaţă nimic. Pedagogia ne spune că pentru a învăţa bine trebuie să stimulezi, nu să pedepseşti!
Raportul dintre ceea ce trebuie să se înveţe, conform programelor şcolare, ceea ce se învaţă efectiv şi ceea ce se evaluează ar trebui să fie perfect echilibrat. Din păcate, în România lucrurile nu stau aşa. De-a lungul timpului, probele de evaluare au ţinut cont mai puţin de obiectivele de studiat şi mai mult de realităţile din clasă, care arătau că nu toţi profesorii vor sau pot să respecte şi să predea programa şcolară. Una scrie în programe şi alta se face la ore! Recalibrarea evaluării şcolare este o necesitate în procesul de reformă a educaţiei. Până la urmă, între sistemul românesc şi cel din Uniunea Europeană nu sunt diferenţe fundamentale, însă între educaţia copiilor noştri şi a celorlaţi europeni există diferenţe majore. Problemele noastre vin de la implementarea necorespunzătoare a legilor.
Începe acum un nou an şcolar. Mii de copii vor fi din nou bulversaţi de schimbările pregătite din acest an, cu reguli noi, cu cerinţe noi. Aşa-zisa reformă făcută de actuala guvernare în domeniul educaţiei este de fapt un set permanent de agresiuni la adresa unui sistem care are nevoie de stabilitate. Puterea politică de azi se comportă cu cinism faţă de educaţie! Fără educaţie, o ţară este condamnată, iar România este astăzi condamnată pentru că actuala putere a distrus în mod deliberat şi cinic sistemul de educaţie.
Asistăm, în primul rând, la o distrugere concretă, la modul propriu, a învăţământului, prin toate măsurile de până acum: tăieri de salarii, reduceri de personal – peste 15.000 de cadre didactice disponibilizate, închiderea a peste 1000 de şcoli, subfinanţare cronică. Şi mai ales prin politizare. Nicicând o putere n-a călcat în picioare mai mult sistemul de educaţie şi nu a dus politizarea la un asemenea nivel. În plus, ceea ce este şi mai grav, regimul Băsescu a determinat o distrugere simbolică a învăţământului. Statutul profesorilor în societate s-a deteriorat nepermis. Cei la care altădată comunităţile se uitau cu mândrie şi respect, dascălii, sunt astăzi umiliţi şi forţaţi să trăiască la limita subzistenţei. Noi, la nivelul PNL, vom susţine programul „Şcoală după şcoală” în parteneriat cu autorităţile locale, părinţi, agenţi economici. În plus, dorim să fundamentăm actul educaţional pe baza nevoilor de dezvoltare personal şi să creăm sistemul public – privat pentru educaţia timpurie a copiilor.
Bacalaureatul a trecut ca vai de el. Alte mii de copii vor merge pe aceleaşi urme dacă politicile publice nu vor fi cum trebuie elaborate de Ministerul Educaţiei, în colaborare cu instituţiile de cercetare şi societatea civilă. Ar trebui ca universităţile de cercetare avansată să realizeze rapoarte, evaluări şi studii privind rezultatele examenului de bacalaureat din acest an, iar societatea civilă, ONG-urile şi asociaţiile de părinţi, trebuie să preia în formaţia din zona academică şi să o supună dezbaterii. Ministerul Educaţiei trebuie să creeze un cadru în care să aibă loc acest proces de decizie asupra politicilor publice.
Din păcate, acest minister îşi dă în petec, nedreptăţind chiar judeţul nostru şi Capitala de suflet a tuturor românilor. Cerem să se ia măsuri pentru creşterea rolului universităţilor în dezvoltarea regiunilor proactive ale cunoaşterii. Astfel se va susţine cercetarea ştiinţifică din domeniile cu potenţial de performanţă şi se vor putea utiliza fondurile structurale pentru dezvoltare în domeniul cercetării şi tehnologiei.
Noi nu ne propunem să bulversăm din nou învăţământul prin aborgarea actualei legi a educaţiei, ci vom revizui acele elemente din lege care au creat haos în sistem. Ne adresăm deopotrivă elevilor, dar şi părinţilor, care aşteaptă de la o viitoare guvernare garanţii privind predictibilitatea parcursului copiilor lor şi calitatea actului de educaţie. Uniunea Social-Liberală îşi propune să readucă normalitatea în învăţământul românesc, prin promovarea competiţiei pe bază de competenţă. Trebuie să creăm o şcoală inovativă, prin încurajarea creativităţii, prin sprijinirea accesului egal la educaţie, prin formarea continuă a cadrelor didactice şi motivarea lor. Valoarea şi demnitatea umană stau la baza viziunii noastre.
Simion CREŢU
vicepreşedinte PNL Alba

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI