Expoziţia „4 ARTAB”, care a avut loc recent la Muzeul Naţional al Unirii a fost un preambul, respectiv un test de public, realizat de tinerii artişti albaiulieni din noul val. Succesul acesteia i-a îndreptăţit pe expozanţi să revină împreună cu alţi colegi şi să extindă dimensiunile comunicării lor, îmbogăţind-o printr-o mai mare diversitate, prin expoziţia „Colectiv urban”, ce a avut loc vineri, 19 noiembrie 2010, la Galeriile de artă din municipiul nostru. Curatorul şi prezentatorul acestei expoziţii, prof.dr. Traian Mârza, preşedintele Asociaţiei UAP Alba, care mi-a transmis informaţiile referitoare la tinerii ce au fost prezenţi cu lucrările lor la această expoziţie, mi-a dezvăluit numele acestora: Antonio Gabor, Daniel Bordeu, Dacian Hopârtean, Ionuţ Baic, Lucian Popa, Mihai Mârza, Silviu Străjan şi Marla (Ioana Cristea), dar a omis să-mi spună că expoziţia este, în acelaşi timp, un experiment. Aşa, cel puţin, l-am resimţit, atât eu cât şi alţi iubitori de artă, prezenţi la această manifestare, precum poetul Nicu Murgăşanu, av. Florin Bota (nelipsit la astfel de evenimente şi colecţionar împătimit) ş.a. Vorbesc despre experiment, deoarece lucrările expuse nu purtau eticheta cu numele autorului şi, prin urmare, multora dintre acestea le-am recunoscut paternitatea doar pentru că mai avusesem ocazia să văd lucrări semnate de unii dintre tinerii artişti: Dacian Hopârtean, Antonio Gabor şi Mihai Mârza. Sincer, deşi îl apreciez în mod deosebit pe Ionuţ Baic, de pildă, lucrările acestuia mi-au fost imposibil de identificat, cu atât mai mult cu cât el nici nu figurează în albumul editat cu acest prilej. Aşa cum nu figurează nici Marla (decât ca autoare a textului albumului), şi nici Daniel Bordeu… Aşadar, a fost un experiment de „recunoaştere” a autorilor după stil, după amprenta personală. Paradoxal, însă, poate că tocmai acest lucru îi face să devină tot mai vizibili…
Trebuie să recunosc, însă, că această expoziţie m-a determinat să privesc arta tinerei generaţii (şi pe ei, pe tineri, în general) cu alţi ochi. Am început să le înţeleg protestul vizual, îngrijorările, temerile, modul în care percep lumea aceasta în care diavolul şi bunul Dumnezeu sunt parcă jocuri pe computer, încât nu mai ştii dacă individul e stăpânul computerului şi al lumii sale, sau computerul este stăpânul. Două imagini m-au izbit prin expresivitatea lor: cobaiul de pe umărul unei femei ce se sufocă în mijlocul florilor (Antonio Gabor) şi „Madona” lui Mihai Mârza, înarmată cu câte un pistol în fiecare mănâ… Merită să vedeţi această expoziţie, pentru că numele acestor tineri vor mai fi auzite de multe ori în viitor, dar şi pentru că vă va îndemna să căutaţi un răspuns la o întrebare-reproş: „Oameni mari”, ce aţi făcut cu lumea asta?
Ioan HĂNŢULESCU
