Mihaela Mih – Dehelean: Oameni şi liste

  După cum bine ştiţi, partidele politice din România au intrat în ultima perioadă în frământări legate de cine şi cum le va reprezenta în faţa electoratului, cel care de la un proces electoral la altul e din ce în ce mai puţin dispus să creadă în ceea ce promit candidaţii, indiferent de ce parte se situează aceştia. Războiul nevăzut pentru accederea pe liste, tentaţia demolării între timp a adversarilor politici tradiţionali, pregătirea mesajelor de campanie, motivarea militanţilor, toate acestea fac parte dintr-un arsenal politic cunoscut de zeci de ani în România. Eu nu vreau însă să vorbesc despre asta sau despre candidatura unuia sau altuia la o funcţie oarecare, vreau însă să vorbim despre responsabilitatea politică a celor care se prezintă în faţa acelora care votează, vreau să punem în discuţie nevoia unei clase politice locale care să răspundă în mod real nevoilor unei comunităţi cu probleme diverse. Vreau să vorbim, dincolo de vorbele grele pe care şi le aruncă actorii politici, despre cel care-l numim generic cetăţean. Se discută mult despre moralitatea necesară în politică, dar rar partidele pe care le vedem pe scena politică îşi asumă deschis o astfel de dezbatere în privinţa oamenilor pe care-i propun. Moralitatea devine subiect de teoretizare şi ca totuşi să se vadă preocuparea unora pentru acest tip de subiect se face trimitere la faptul că morala în politică e o specie diferită de moralitatea pe care o înţelege marele public. Un fapt e cert şi de necontestat, fără morală, o comunitate nu se poate dezvolta sănătos oricât de inteligenţi ar fi cei care o conduc, căci unde nu este morală nu există nici dragoste faţă de oameni şi nici adevărul nu poate să fie baza proiectelor noastre. Se discută marginal despre caracterul celor care vor să ne reprezinte dar nu uitaţi un lucru, înţelegerea contextului nu înseamnă nimic dacă omul care încearcă să schimbe ceva nu îşi ţine cuvântul faţă de cei cărora le cere votul şi încrederea pentru o perioadă semnificativă de timp. Vorbim rar, deşi nu ar trebui făcut astfel, despre guvernarea locală într-o comunitate unde morala creştină poate influenţa dezvoltarea economică, uităm des că românii sunt extrem de ataşaţi bisericii lor. În numele acestui spirit, cei care vor fi puşi pe diverse liste trebuie să poată transmite celor pe care-i vor reprezenta un sentiment de apartenenţă la o comunitate care te sprijină şi pe care, la rândul tău, o sprijini. O puternică morală creştină ar vorbi despre concepte de genul -să nu furi, să nu înşeli, să nu minţi, să nu ucizi speranţa în oameni. Apropierea de astfel de valori prin oameni nu prin discursuri bune de prezentat într-o campanie electorală, ar reda multor comunităţi locale un soi de demnitate şi o importantă întoarcere la o valoare pe care o voi numi pe scurt, importanţa de sine. În aceeaşi ordine de idei, aş vrea să aduc în discuţie ideea reprezentării noastre în consiliile locale şi judeţene. Oamenii care vor accede în acestea trebuie să înţeleagă odată pentru totdeauna că reprezintă comunitatea nu şeful de partid, nu partidul cel bun în toate, trebuie să înţeleagă că responsabilitatea sa se referă la oamenii care l-au ales să le administreze cu bună credinţă avutul public. Noi vorbim des despre partide şi despre lupta uneori surdă dintre ele dar foarte rar despre faptul că oamenii aşteaptă altceva după 22 de ani de politică, ani în care politicienii au avut destul timp să vadă că nu se mai poate continua aşa. Aşadar, scriu aceste rânduri cu speranţa că cei care trebuie să audă vor auzi şi înţelege că alegerile locale, listele de candidaţi, oamenii care vor vota pe 10 iunie, nu sunt o afacere a unui partid sau altul, nu sunt parte a unui joc pe care cei puţini îl joacă spre bunăstarea lor. Nu, e vorba despre noi toţi, de cei care aşteptăm un răspuns responsabil şi în conformitate cu valorile despre care am vorbit anterior. Alegerile din 10 iunie, dragii mei cititori, dragii mei contestatari, vor trebui să aibă în vedere în primul rând: oamenii, cetăţenii de rând, nu politicienii, nu interesele meschine ale unora sau altora. Acum a venit vremea ca ei să înţeleagă că noi suntem mai mulţi decât ei, chiar dacă unii dintre ei au încercat ani de-a rândul să ne inducă ideea că nu reprezentăm mare lucru.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI