2 februarie: Ziua Mondială a Zonelor Umede

La 2 februarie, sărbătorim Ziua Mondială a Zonelor Umede, marcând astfel semnarea, în 1971, a Convenției Ramsar, un tratat internațional asupra zonelor umede adoptat, sub egida UNESCO, în orașul iranian cu același nume, de pe malul Mării Caspice.

România a aderat la Convenția Ramsar la 21 septembrie 1991, prin înscrierea Deltei Dunării pe lista siturilor acesteia. Până în prezent au mai fost înscrise pe lista Ramsar alte 19 situri de importanţă internaţională, dintre care cele mai cunoscute sunt Complexul Piscicol Dumbrăvița, Parcul Natural Porţile de Fier, Lacul Techirghiol, Lunca Mureşului, Insula Mică a Brăilei.

Aflate la graniţa a două sisteme fizice şi ecologice diferite – acvatic şi terestru -, zonele umede sunt, din punct de vedere al biodiversităţii, printre cele mai productive ecosisteme din lume. Sub aspectul beneficiilor aduse comunităților umane, zonele umede se dovedesc de o importanță deosebită: constitutie valoroase resurse de apă şi au un rol esențial în circuitul apei în natură; funcționează ca veritabile filtre naturale pentru depoluarea apei; îmbunătățesc calitatea aerului la nivel local; pot constitui resurse valoroase de biomasă vegatală, peşte, cherestea, lemn pentru foc; reprezintă o adevărată “centură de siguranță” pentru reducerea inundaţiilor și prevenirea dezastrelor în zonele locuite; îmbunătățesc aspectul peisagistic și oferă spaţiu verde pentru relaxare etc.

Pierderea precipitată a zonelor umede și a biodiversității apelor dulci în ultimele decenii a fost raportată pe scară largă, multe organizații internaționale de mediu indicând nevoia urgentă de a acorda mai multă atenție protejării și gestionării mai bune a zonelor umede și în special a ecosistemelor de apă dulce. Sacrificarea, rând pe rând, a acestor resurse prețioase pentru extinderea orașelor sau dezvoltarea agricolă la scară industrială s-a dovedit a avea rareori un sens economic, ducând adesea la adâncirea sărăciei, a inegalității și chiar a instabilității sociale.

Zonele umede sunt acele spaţii saturate sau inundate de apă permanent sau sezonier. Zonele umede interioare includ mlaştini, bălţi, lacuri, râuri, inundaţii şi mlaştini, în timp ce zonele umede de coastă includ mlaştini cu apă sărată, estuare, mangrove, lagune şi chiar recifuri de corali. Bazinele de peşte, pădurile de orez şi sălile de sare sunt zone umede create de om, mai scrie sursa citată.

Zonele umede prezintă o deosebită importanţă, având în vedere că multe dintre mijloacele de existenţă depind de pescuit, de rizicultură, de călătorii sau turism, precum şi de aprovizionarea cu apă. Pe de altă parte, zonele umede sunt vitale şi din perspectiva faptului că ele adăpostesc forme de viaţă foarte diverse, protejează litoralurile, protejează împotriva inundaţiilor şi stochează dioxidul de carbon pentru a regla schimbările climatice, potrivit site-ului worldwetlandsday.org/..

În privinţa avantajelor zonelor umede, statisticile arată că mai mult de un miliard de gospodării din Asia, Africa şi America depind de cultura şi transformarea orezului ca principale mijloace de existenţă şi mai mult de 660 de milioane de persoane depind de pescuit şi acvacultură. Se estimează, de asemenea, că cea mai mare parte a turiştilor, la nivel internaţional, caută zone umede pentru a se relaxa, în special zonele de coastă, astfel încât sectoarele călătorii şi turism cuprind 266 de milioane de angajaţi şi reprezintă 8,9% din totalul gradului de ocupare la scară mondială. În ceea ce priveşte industria apei îmbuteliate, în 2013, au fost livrate 265 de miliarde de litri de apă.

Actul internaţional care reglementează zonele umede este Convenţia asupra zonelor umede, numită şi Convenţia Ramsar. Convenţia este un tratat interguvernamental care oferă cadrul legal pentru acţiunile de la nivel naţional şi pentru cooperare la nivel internaţional, în vederea conservării şi folosirii înţelepte a zonelor umede şi a resurselor acestora, scrie ramsar.org. Obiectivul declarat al Convenţiei Ramsar este acela de a conserva zonele umede, fauna şi flora care servesc ca habitat al păsărilor acvatice. Deşi zonele umede acoperă doar 1% din suprafaţa planetei, ele sunt responsabile într-o proporţie foarte mare de schimburile bio-geo-chimice dintre uscat, atmosferă şi sistemele hidrologice, la scară regională şi globală, potrivit sursei citate.

În România, sunt declarate 19 situri Ramsar, care apar pe listele Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (UICN), totalizând circa 1,15 milioane de hectare, între acestea numărându-se: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Balta Mică a Brăilei, Lunca Mureşului (jud. Arad şi Timiş), Complexul Piscicol Dumbrăviţa (jud. Braşov), Lacul Techirghiol (jud. Constanţa), Parcul Natural Porţile de Fier, Parcul Natural Comana (jud. Giurgiu), Tinovul Poiana Stampei (jud. Suceava) etc, se mai arată pe site-ul https://www.ramsar.org/.

Sursa: agerpres.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI