Florile de salcâm şi darurile sale pentru sănătatea omului. Pot trata și alina afecțiuni din cele mai diverse și mai puternice
Sfârșitul primăverii se apropie și ne îndreptăm cu pași repezi către o vară călduroasă. În această perioadă suntem răsfățați de mirosul salcâmilor care au înflorit și ne încântă privirea în parcuri și păduri. Florile sale dulci şi parfumate sunt locul favorit de întâlnire al albinelor, care îl preferă între toţi copacii de la noi.
Când vine vorba despre salcâm, cu toții ne gândim la mireasma plăcută din serile de mai, însă acest copac ne poate oferi mai mult decât atât. Florile sunt decorative, arată minunat, sunt și comestibile și le putem folosi la diverse preparate culinare, dar puțini știu că sunt un adevărat aliat al sănătății noastre.
Floarea de salcâm are puteri terapeutice nebănuite și poate trata și alina dureri din cele mai diverse și mai puternice. Din păcate, foarte puțini cunosc beneficiile pe care floarea de salcâm le aduce organismului nostru. Ciorchinii de floare de salcâm devin un adevărat izvor de sănătate, dacă știm cum să îi folosim.
Cum se culeg şi cum se păstrează
Florile de salcâm se recoltează numai pe vreme însorită, din locuri curate, departe de surse de praf şi poluare. Nu e indicat să le culegeţi din pomii de pe marginea drumurilor. Se usucă la umbră, în straturi subţiri şi se păstrează în saci de pânză sau pungi de hârtie, în locuri întunecoase, răcoroase şi ferite de umezeală. Cum puteţi consuma florile de salcâm proaspete și în anotimpul rece? Simplu. Adunați flori de salcâm și înveliți-le în pungi de hârtie, iar apoi în pungi de plastic și băgați-le la congelator. Se vor păstra proaspete foarte mult timp, iar dumneavoastră le veți putea folosi cu încredere.
Preparate din flori de salcâm
*Pulberea. Se obţine prin măcinarea cât mai fină cu râşniţa electrică de cafea a florilor (şi eventual a frunzelor). Depozitarea pulberii obţinute astfel se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 2 săptămâni (deoarece substanţele volatile se evaporă rapid). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol.
*Tinctura. Se pun într-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă să macereze vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu de patru ori pe zi, câte o linguriţă, diluată în apă.
*Infuzia fierbinte. Într-o cană de apă clocotită se pune o linguriţă de flori, după care cana se acoperă şi se lasă la infuzat vreme de 10-15 minute. Se filtrează. Se bea ceaiul cât mai cald posibil şi, eventual, îndulcit cu miere. Efectele terapeutice sunt mult diminuate la infuzia fierbinte, în urma opăririi plantei (unele principii active se distrug), dar datorită efectului termic, este amplificată acţiunea antispastică, bronhodilatatoare sau sudorifică. Totuşi, de cele mai multe ori, este preferată în tratament infuzia combinată, care are efecte terapeutice mult mai ample.
*Infuzia combinată. Se pun 3-4 linguri de plantă mărunţită la macerat, într-o jumătate de litru de apă, timp de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în jumătate de litru de apă, încă 5 minute, după care se lasă la răcit şi se filtrează. Cele două extracte se amestecă, iar preparatul obţinut se foloseşte intern (1-2 căni pe zi) sau extern, sub formă de comprese şi băi.
*Ulei de salcâm. Umpleţi o sticlă cu flori de salcâm proaspete sau us¬cate, bine mă-run¬ţite, apoi turnaţi peste ele ulei de floarea-soarelui, de su¬san sau de măsline, pre-sat la rece, până le acoperă. Închideţi recipientul ermetic şi lăsaţi compoziţia la macerat vreme de două săptămâni, la lumină. Filtraţi şi mutaţi uleiul într-o sticlă în-chisă la culoare, pe care o păstraţi la frigider. Uleiul a¬pli¬cat pe piele are ac¬ţiune emolientă, hră¬nitoare, protec¬toare, antiin¬fla¬ma¬toare, cicatrizantă. Se poa¬te folosi şi pen¬tru grăbirea vin¬de¬cării rănilor şi a arsurilor.
Virtuţile vindecătoare
*Gastrită, ulcer gastric şi duodenal. Pulberea de flori mărunţite se administrează pe stomacul gol, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de minimum o lună, putându-se relua ori de câte ori este nevoie. Florile de salcâm au efecte anti-acide şi calmante gastrice. Studii în curs de derulare indică faptul că florile de salcâm acţionează şi la nivelul sistemului nervos central, reducând răspunsul organismului la stările de stres psihic, ceea ce ar explica şi mai bine efectele benefice ale acestei plante în gastrita ce apare la persoanele suprasolicitate psihic ori care au probleme de echilibru emoţional.
*Migrena. Se consumă infuzia combinată, câte un litru pe zi, îndulcită cu miere. Florile de salcâm reduc excitabilitatea nervoasă, fiind foarte utile în cefaleele şi în stările de greaţă ce se agravează la stimulii sonori şi auditivi. La persoanele la care durerile de cap şi fenomenele conexe apar pe fond de oboseală psihică, se recomandă cure de câte 4 săptămâni, în care se consumă infuzie combinată de flori de salcâm şi de tei, în proporţii egale. Pe timpul curei este bine să vă rezervaţi mai mult timp pentru somn, această combinaţie de flori ajutând sistemul nervos să se refacă prin odihnă şi prin relaxare.
*Regurgitaţii acide. Se administrează la 10-15 minute după fiecare masă câte o lingură rasă din combinaţia în proporţii egale de pulberi de flori şi frunze de salcâm şi de frunze de zmeur. Ambele plante au efecte anti-acide şi antispastice, ajutând la controlul fenomenului regurgitării.
*Candidoză bucală şi digestivă. Se consumă pe timpul unei zile infuzia combinată obţinută din 6 linguriţe de flori şi frunze de salcâm. Are efecte antimicotice şi ajută în timp la reglarea acidităţii organismului (element important în ţinerea sub control a candidozei).
*Insomnia. Floarea de salcâm continuă să ne uimească cu proprietățile ei curative, iar următorul inamic al nostru de zi cu zi pe listă pe care floarea de salcâm îl combate, este insomnia. Fie că faceți o cură cu infuzie de floare de salcâm timp de o lună sau consumați floarea de salcâm proaspătă, amestecată cu două-trei lingurițe de miere, sau o adăugați în salatele de fructe, acestea au efect de combatere a insomniei.
*Tuse. În timpul acceselor de tuse se bea infuzie caldă de flori de salcâm. În cazurile de tuse cronică se consumă zilnic un litru de infuzie combinată de salcâm îndulcită cu miere. Este un excelent adjuvant şi în bronşită sau astm, având proprietăţi emoliente, anti-iritative şi expectorante.
*Constipaţie. Se consumă zilnic, dimineaţa, 3 linguri de flori proaspete de salcâm pisate şi amestecate cu miere. Este un tratament de sezon blând, dar cu efecte puternice, fiind recomandat mai ales femeilor şi copiilor.
Utilizări externe
*Arsuri uşoare şi medii. Se zdrobesc florile de salcâm şi se aplică direct pe locul afectat, vreme de două ore, după care se lasă pielea la aer să se zvânte şi, eventual, tratamentul se reia. Au efecte calmante rapide şi, important, favorizează o vindecare estetică.
*Candidoză vaginală. Se face o infuzie combinată concentrată (3 linguri la cană) de flori şi frunze de salcâm. Cu acest preparat se fac irigaţii vaginale în fiecare dimineaţă, lichidul fiind ţinut în vagin minimum 7 minute, înainte de a fi eliminat. Este un tratament excelent în această afecţiune, pentru că, pe lângă faptul că are efecte antimicotice puternice, salcâmul nu distruge flora normală, putând fi folosit zilnic, pe termene lungi.
*Insomnie la copiii mici. Se fac băi calde în care se adaugă infuzie combinată concentrată (10 linguri la litru) de flori de salcâm. Are efecte somnifere, calmează nervozitatea şi – spune medicina populară – cheamă visele frumoase la copii.
Florile de salcâm în cosmetică
*Miere cu salcâm. Ingrediente: 4 linguri de miere, 4 linguri de flori de salcâm proas-pete sau 3 lin¬guri de flori de salcâm uscate şi mărunţite. Mod de preparare: se amestecă bine mierea cu florile de salcâm şi se pune la macerat 3-4 zile, după care se întinde pe faţă şi pe gât, cu un masaj uşor. Se lasă să acţioneze o jumătate de oră, apoi se spală cu apă rece. Dă elasticitate şi supleţe oricărui tip de ten, estompează ridurile, înviorează obrazul palid.
*Loţiune tonică de salcâm. Ingrediente: 40 g flori de salcâm uscate, 100 ml alcool etilic de 40-70 de grade – pentru tinctură; apă distilată. Mod de preparare: Tinctură de flori de salcâm: se amestecă florile bine mărunţite cu alcoolul şi se lasă la macerat timp de 10 zile. Se filtrează şi se amestecă în părţi egale, tinctura de salcâm cu apă distilată (1:1). Se păstrează la frigider, în recipient de sticlă. Aplicată după curăţarea obrazului, împrospătează tenul.
*Apă de salcâm. Ingrediente: 4 linguri flori de salcâm, apă. Mod de preparare: se pun la macerat de seara două linguri de flori de salcâm, în jumătate de ceaşcă de apă. A doua zi se filtrează şi se pune lichidul deoparte. Peste florile de salcâm se toarnă o jumătate de ceaşcă de apă clocotită. Se acoperă, se lasă din nou la infuzat 20 de minute, apoi se strecoară. În final, se amestecă cele două lichide, maceratul şi infuzia de salcâm, şi se păstrează la frigider (până la 4 zile). Se loţionează tenul, gâtul şi decolteul curăţate în prealabil, în fiecare seară. Se pot face şi comprese calde, care se aplică pe faţă şi pe gât, timp de 15 minute. Calmează, tonifică şi catifelează tenul. De asemenea, apa de salcâm e emolientă şi decongestionantă, în cazul cuperozei (vinişoare pe nas şi pe pomeţi).
*Mască cu salcâm, lapte şi tărâţe. Ingrediente: 4 linguri de flori de salcâm proaspete sau 3 linguri flori uscate, o jumătate de ceaşcă de lapte, tărâţe de ovăz sau de grâu. Mod de preparare: se fierb florile de salcâm la foc mic în lapte, timp de 3 minute. Se trage vasul deoparte, se acoperă şi se lasă 15 minute. Se filtrează, iar laptele se amestecă cu tărâţele, până la consistenţa unei paste. Se aplică pe faţă şi pe gât. Se lasă să acţioneze o jumătate de oră, apoi se clăteşte cu apă călduţă. Curăţă, hrăneşte, înviorează, estompează ridurile.
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI
Știri recente din categoria Opinii - Comentarii
23 noiembrie 1940: România a semnat aderarea la Pactul Tripartit, alături de Germania, Italia și Japonia. Ce se urmărea prin acest act
23 noiembrie 1940: România a semnat aderarea la Pactul Tripartit, alături de Germania, Italia și Japonia. Ce se urmărea prin acest act La data de 23 noiembrie 1940 a avut loc aderarea României la Pactul Tripartit. Generalul Ion Antonescu, şeful statului român între 1940-1944, a semnat, la Berlin adeziunea României la Pactul Tripartit împotriva Uniunii […]
Secțiune Articole Similare
-
Opinii - Comentariiacum 5 zile
21 noiembrie: Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Ovidenia, prima sărbătoare de la începutul Postului Crăciunului
-
Sportacum 4 zile
Sâmbătă, CIL Blaj – Metalurgistul Cugir, ultimul derby „de Alba” al anului | Vineri, pe „Cetate”, CSM Unirea – meci în nocturnă, CSU Alba Iulia, deplasare la Dej
-
Sportacum 2 zile
CIL Blaj – Metalurgistul Cugir 2-2 (0-0) | Ultimul derby „de Alba” al anului, nedecis
-
Opinii - Comentariiacum 4 zile
21 noiembrie, Ziua Mondială a Salutului. Cel mai popular cuvânt de salut este „Hello”
-
Opinii - Comentariiacum 5 zile
21 Noiembrie: Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Tradiţii şi superstiţii de Sărbătoarea Luminii
-
Opinii - Comentariiacum 3 zile
23 noiembrie 1940: România a semnat aderarea la Pactul Tripartit, alături de Germania, Italia și Japonia. Ce se urmărea prin acest act