Izgonirea lui Adam din rai – Începutul Postului Mare
Izgonirea lui Adam din rai – Începutul Postului Mare
Nu numai alfabetic, ci şi prin creaţie, Adam a fost primul personaj din istorie, înscris în catalogul sau registrul de evidenţă civilă a neamului omenesc. Adam înseamnă pământ, iar pământul este elementul cheie în precizarea originii omului şi în stabilirea sorţii acestuia după moarte, după cum găsim într-o cântare funebră: „din pământ eşti şi în pământ te vei întoarce, unde toţi pământenii mergem” (Molitfelnic, „Rânduiala înmormântării”). Fiind prima făptură umană ieşită din mâna lui Dumnezeu şi trăind o vârstă aproape milenară, strămoşul nostru a avut parte de multe şi imprevizibile întâmplări.
Cu desăvârşire lipsit de experienţa vieţii, neștiind să deosebească binele de rău, Adam, părintele după trup al neamului omenesc, era foarte vulnerabil în faţa ispitelor care-l pândeau. Din cauza fragilităţii sufleteşti, a căzut în plasa celui viclean şi a pierdut toată visteria darurilor pe care Dumnezeu a creat-o pentru fericirea lui. Pe lângă peisajul de nedescris şi frumuseţea fără asemănare a mediului ambiant din paradis, Dumnezeu a făcut să răsară pentru el „tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul cunoştinţei binelui şi răului” (Facerea II, 9). După ce protopărintele îşi astâmpără sufletul admirând cu nesaţ şi încântare splendorile Edenului, Dumnezeu i-l dă în primire însoţit de următoarea poruncă: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” (Facerea II,16-17). Deşi avertismentul lui Dumnezeu era clar ca lumina zilei, Eva, femeia lui Adam, pe care Creatorul i-o dăduse spre ajutor, s-a lăsat înduplecată de târcoalele şarpelui, care era „cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Dumnezeu” (Facerea III, 1).Citește și: Când pică Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani
În felul acesta, prin promisiuni seducătoare şi mincinoase, diavolul, care era întruchipat sub forma şarpelui, a înduplecat-o pe femeie să mănânce din pomul oprit deoarece – zice el – roadele interzise de Dumnezeu, pe lângă că sunt foarte gustoase şi delicioase, au şi proprietăţi cognitive precum înţelepciunea sau cunoaşterea binelui şi a răului, adevăr care s-a şi confirmat pe loc, deoarece, îndată ce au „muşcat”, „li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte” (Facerea III, 7). Aşadar, dacă până acum au cunoscut numai partea frumoasă şi încântătoare a vieţii, de acum vor cunoaşte mai ales aspectele neplăcute şi chiar dramatice. În urma acestor întâmplări nefericite Dumnezeu îi cheamă pe cei trei făptaşi (Adam, Eva, şarpe) la ordine şi după ce fiecare este supus câte unui scurt interogatoriu, li se aplică următoarele sentinţe: şarpele să se târască pe pământ, Eva să nască fii în dureri şi să fie stăpânită de bărbatul său, iar Adam să-şi câştige hrana prin sudoarea feţei sale. După pronunţarea sentinţelor şi punerea lor în aplicare, a urmat izgonirea protopărinţilor din rai, iar paza porţii a fost încredinţată unor heruvimi cu sabie de foc care să oprească întoarcerea acestora către pomul vieţii. Episodul căderii în păcat şi a izgonirii lui Adam din rai se repetă cu fiecare dintre noi. Lui Adam i se impută vreo trei păcate sau capete de acuzare: lăcomia, mândria şi neascultarea.
Două dintre ele pot fi prescrise din start. Lăcomia nu-şi are motivaţie din timp ce întreg Edenul i-a fost încredinţat lui de către însuşi Dumnezeu, ca să-l lucreze şi să-l stăpânească. Aşadar, protopărintele avea dezlegare de la Dumnezeu să mănânce orice şi oricât, chiar peste măsură din roadele paradisului; în păcatul mândriei nu putea să cadă pentru că nu avea faţă de cine să-şi manifeste acest sentiment, doar faţă de Eva şi faţă de Dumnezeu care l-a făcut din pământ, or acest lucru presupune un curaj prea mare, pe care nu-l putea avea un om atât de crud şi firav ca Adam. Rămâne, aşadar, ca principal păcat incriminant pentru izgonirea lui Adam din rai, neascultarea, dar şi aceasta este discutabilă şi scuzabilă dacă avem în vedere faptul că strămoşul nostru era un om lipsit de experienţă, abia ieşit din mâna lui Dumnezeu şi nu avea capacitatea de a deosebi binele de rău. Aşadar, cu un bagaj de cunoştinţe precare sau chiar nule asupra primejdiilor care mişunau în jurul său, omul primar a fost o pradă fragilă, uşor de ispitit şi biruit de abilitatea unui şarpe şiret, care nu era altcineva decât un înger căzut. Citește și: mesaje de mărțișor, mesaje de 1 martie
Or, îngerii căzuţi erau deja trecuţi prin experienţa lui Adam, fiindcă unii dintre ei chiar au încercat la un moment dat să se măsoare şi să-şi împartă sferele de influenţă cu Însuşi Dumnezeu, care însă i-a alungat din rai şi au devenit diavoli. Credem că experienţa lui Adam este un fel de lecţie practică pentru învăţătura noastră de minte. Dacă strămoşului nostru i se pot imputa câteva păcate extrem de firave, nouă, urmaşilor lui îndepărtaţi în timp, ni se pot imputa fără nicio reţinere, pe lângă lăcomie, mândrie şi neascultare, liste interminabile de păcate şi fapte reprobabile, pentru care merităm să ni se închidă poarta raiului în faţă. Dumnezeu însă nu a creat raiul ca să rămână gol şi pustiu, ci ca toţi oamenii să se îndulcească şi să se împărtăşească de frumuseţile şi bogăţiile lui negrăite.
Putem dobândi acest privilegiu dacă vom ţine seama şi de următoarele îndrumări înscrise în pericopa evanghelică rânduită să se citească în biserici duminică, înainte de intrarea în Postul Mare: „…de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc, greşelile voastre…”; „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Matei VI, 14,19-21).
pr. Petru PINCA
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI
Știri recente din categoria Opinii - Comentarii
27 noiembrie: S-a născut prozatorul Liviu Rebreanu, considerat de criticul George Călinescu drept „creator al romanului românesc modern”
27 noiembrie: S-a născut prozatorul Liviu Rebreanu, considerat de criticul George Călinescu drept „creator al romanului românesc modern” La 27 noiembrie 1885 în Târlișua, Bistrița-Năsăud se naște Liviu Rebreanu, autorul romanelor “Ion”, Răscoala”, “Pădurea Spânzuraţilor”. A fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, membru al Academiei Române. În scrierile sale […]
Secțiune Articole Similare
-
Sportacum 4 zile
CIL Blaj – Metalurgistul Cugir 2-2 (0-0) | Ultimul derby „de Alba” al anului, nedecis
-
Opinii - Comentariiacum 5 zile
23 noiembrie 1940: România a semnat aderarea la Pactul Tripartit, alături de Germania, Italia și Japonia. Ce se urmărea prin acest act
-
Opinii - Comentariiacum 5 zile
23 noiembrie – Zborul Marii Uniri: Povestea aviatorului mort în anonimat, care a zburat la -40 de grade cu documentele Marii Uniri de la 1 decembrie 1918
-
Opinii - Comentariiacum 2 zile
26 noiembrie: Masacrul de la închisoarea Jilava. Una din cele mai odioase crime din istoria României
-
Opinii - Comentariiacum 14 ore
27 noiembrie: S-a născut prozatorul Liviu Rebreanu, considerat de criticul George Călinescu drept „creator al romanului românesc modern”
-
Ştirea zileiacum 22 de minute
Program 1 Decembrie 2024, Ziua Națională la Alba Iulia: Paradă militară, focuri de artificii și concerte