Cuvântul Patriarhului Daniel la slujba din noaptea trecerii dintre ani – Timpul vieții pământești este dăruit oamenilor spre a se pregăti pentru viața cerească

”Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii.” (2 Corinteni 6, 2)

Cu rugăciunea din noaptea aceasta am trecut din anul 2015 în anul 2016 aducând mulțumire lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru binefacerile primite de la El, Care este Capul Bisericii și Împăratul veacurilor.

Anul în care am intrat este un alt dar pe care-l primim de la Dumnezeu. De aceea, acum, la cumpăna dintre ani, trebuie să ne gândim mai mult la ceea ce înseamnă darul timpului pentru viața oamenilor.

Timpul este măsura devenirii făpturilor chemate de la neființă la ființă. Toate făpturile care se află în devenire, devin în timp. Dumnezeu Cel veșnic este deasupra timpului, dar toate făpturile create de El sunt create deodată cu timpul, cresc, rodesc și se împlinesc în timp ca pregătire pentru viața veșnică. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu, deși este mai presus de timp, a intrat în timp, adică S-a făcut Om la vremea potrivită sau la ‘plinirea vremii’ (Galateni 4, 4) și a inaugurat astfel timpul mântuirii, adică timpul unirii omului cu Dumnezeu. De aceea, Apostolul Neamurilor consideră timpul trăit în credință și în comuniune cu Hristos ca fiind timpul mântuirii: ‘Iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii’ (2 Corinteni 6, 2).

Prin urmare, anii de la Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos în lume, când Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu S-a făcut Om, se numesc anii mântuirii. În acest sens, pe vechile inscripții de pe biserici și lăcașuri de cultură se marca totdeauna de către creștini anul mântuirii în care a fost zidită biserica respectivă sau instituția respectivă.

Sfânta Evanghelie ne arată că fiecare clipă a vieții creștinului poate fi un timp al mântuirii. Într-o clipă noi putem câștiga mântuirea prin pocăință, ca tâlharul de pe cruce care s-a pocăit (cf. Luca 23, 43), sau putem pierde mântuirea dacă moartea ne găsește nepregătiți duhovnicește, adică despărțiți de Dumnezeu prin necredință și fapte rele.

Unii Sfinți Părinți ai Bisericii au înțeles timpul vieții noastre ca fiind o carte pe care o scriem și o corectăm până în ziua plecării noastre din această viață, când Dumnezeu judecă sau evaluează timpul vieții omului privind la lumina faptelor săvârșite de el.

În acest sens, Sfântul Isaac Sirul spune: ‘Viețuirea în lumea aceasta este asemănătoare celor ce înfățișează prin niște ciorne cele ce se află încă în formă de schițe. Fiecare adaugă și șterge din ele ceea ce voiește și dorește, făcând o schimbare în ciorne. Iar viețuirea în cele viitoare este asemănătoare manuscriselor, scrise pe materiale curate și pecetluite cu pecetea împărătească, în care nu se mai pot face nici adăugiri, nici ștersături. Deci cât timp ne aflăm în curs de schimbare, să luăm aminte la noi înșine. Și cât timp suntem stăpâni pe manuscrisul vieții noastre, pe care l-am scris cu mâinile noastre, să ne nevoim să facem în el adăugiri de bună viețuire și să ștergem din el greșelile viețuirii de mai înainte. Căci cât timp suntem în lume nu pune Dumnezeu pecetea nici pe cele bune, nici pe cele rele, până în clipa ieșirii, în care se sfârșește lucrarea în patria noastră și plecăm în călătorie. Precum a zis sfântul Efrem: ‘Trebuie să socotim că sufletul nostru este asemenea unei corăbii gata de plecare ce nu știe unde o va duce vântul și unei oștiri ce nu știe când va suna trâmbița de război.”

Vedem, așadar, că timpul este darul cel mai de preț al vieții noastre și avem două feluri de a folosi timpul pentru mântuire: în rugăciune și pocăință pentru păcatele săvârșite ca răscumpărare a timpului pierdut și în rugăciune și fapte bune ca rodire și sfințire a timpului. Când recunoaștem că mult timp am pierdut departe de Dumnezeu nu ne mai rămâne decât să ne întoarcem îndată spre El până nu ajungem la mormânt, cum se spune în rugăciunile de la Vecernia Rusaliilor: ‘Mai înainte de a ne întoarce în mormânt, învrednicește-ne, Doamne, să ne întoarcem la Tine’.

În toată vremea și în tot ceasul trebuie să lăudăm pe Dumnezeu, să-I mulțumim și să-I cerem ajutorul, deoarece binele se săvârșește numai cu ajutorul lui Dumnezeu, după cum ne spune Mântuitorul Iisus Hristos, zicând: ‘Fără Mine nu puteți face nimic’ (Ioan 15, 5), adică nimic bun.

Să ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Preasfintei Treimi, Maicii Domnului și tuturor sfinților să ne ajute să vedem în fiecare zi pe care o trăim un dar primit de la Dumnezeu și o treaptă spre El, Care din iubire pentru oameni S-a făcut Om, a intrat în timp ca pe noi, oamenii, să ne înveșnicească, dăruindu-ne viața veșnică în lumină, pacea și bucuria Preasfintei Treimi.

În timp deci se dobândesc darurile ca arvună a vieții și fericirii veșnice. Lumina pe care noi o adunăm în suflet în timp prin rugăciune, prin citirea de cărți duhovnicești, prin convorbire duhovnicească, prin cuvântul bun, prin fapta bună, printr-o binefacere care ajută și pe alții să mulțumească lui Dumnezeu, prin toate acestea noi facem roditor timpul vieții noastre. De asemenea, trebuie să cerem lui Dumnezeu să ne dăruiască îmbelșugarea roadelor pământului și vremuri cu pace, pentru a trăi o viață binecuvântată.

În aceste zile, mulți oameni își urează: ‘La mulți ani! Sănătate! Bucurie! Fericire! Împlinirea tuturor dorințelor!’ Dar de unde vin toate aceste daruri? Cine ne dăruiește ani mulți și fericiți? Cine ne dăruiește sănătate deplină? Cine ne ajută să se împlinească dorințele noastre? Numai Dumnezeu Cel Milostiv poate să împlinească toate dorințele noastre sfinte și bune. Viața este dar primit de la El, timpul vieții este dar de la El, pacea este dar de la El, noi însă trebuie să cerem aceste daruri și să le cultivăm, să le facem roditoare, pentru a spori în iubire față de Dumnezeu și față de oameni.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să binecuvânteze cununa anului în care am intrat, să dăruiască poporului român din Țară, din vecinătatea granițelor ei și din diaspora română, credință puternică, pace și bucurie, îmbelșugarea roadelor pământului și mult ajutor în toată faptă bună, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire!

La mulți și binecuvântați ani!
DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI