Retrospectiva turului, Industria Galda de Jos: “dorinţa nebună de a părăsi statutul de cenuşereasă” | interviu cu Paul CIUCĂ, antrenorul formaţiei-revelaţie, clasată pe locul 4 la mijlocul sezonului

Pentru Industria Galda de Jos, echipă clasată la mijlocul campionatului pe locul al 4-lea în Seria a 5-a a Ligii a 3-a, toamna a însemnat “cea mai frumoasă poveste fotbalistică” din istoria unul club aflat la al doilea sezon în eşalonul terţ. Sub comanda lui Paul Ciucă, găldenii au impresionat în prima parte a stagiunii, aflându-se în postura de a juca ultima etapă acasă, derby-ul cu Avântul Reghin, pentru fotoliul de lider la mijlocul sezonului.

– Sincer, la câte lucruri notabile aţi realizat în acest tur, nici nu ştiu cum să demarăm acest interviu retrospectiv. Totuşi, să începem cu o întrebare firească: care a fost secretul unei echipe mici, dar inimoase, cu resurse financiare limitate, în realizarea unui asemenea parcurs?

– La noi s-a format o adevărată familie şi nu sunt doar cuvinte mari. Principala motivaţie a grupului, conform băieţilor, nu este banul. Niciodată echipa nu s-ar fi prezentat la un asemenea nivel, dacă jucătorii s-ar fi gândit numai la chestiunea financiară. Întotdeauna, în teren a primat dorinţa de a arăta cât suntem de buni, iar spre finalul turului am vrut să dovedim că suntem cei mai buni din serie.

– Antrenorul Paul Ciucă are o explicaţie a acestei creşteri, atât ca joc, cât şi ca rezultate înregistrate, comparativ cu primul campionat petrecut în Liga a 3-a, în condiţiile în care Industria, cu excepţia compartimentului obligatoriu “juniori” şi a revenirii lui Cernea, nu a beneficiat de o campanie spectaculoasă de achiziţii?

– Cu siguranţă că am trăit o ascensiune evidentă. Să începem logic: activăm în aceeaşi serie, în linii mari cu aceleaşi competitoare pe care le cunoşteam, deloc inferioară valoric comparativ cu celelalte serii, din punctul meu de vedere. Şi mai sunt şi alte aspecte în discuţie, de genul experienţa acumulată, timpul mai mult petrecut împreună, cunoaşterea reciprocă echipă-antrenor, progresul fiecărui fotbalist în parte şi apoi ca formulă în ansamblu, valoarea juniorilor legitimaţi. Dar mai e ceva important: dorinţa nebună a tuturor de a părăsi statutul de cenuşereasă din judeţ, aşa cum eram cotaţi de către celelalte competitoare, mult mai potente financiar.

– Să înţelegem că la Galda de Jos, fotbalistic vorbind, se poate spune că “vă întindeţi atât cât este plapuma”, şi ne referim aici în primul rând la stuctura lotului, unul bazat cu preponderenţă pe fotbaliştii din judeţ, unii chiar refuzaţi în trecut de alte combatante?

– Noi ne ştim limitele şi posibilităţile şi ne încadrăm acolo cu pretenţiile, inclusiv la achiziţii râvnite. Din acest punct de vedere un alt atu al nostru a venit de la stabilitatea financiară şi liniştea oferită de partea administrativă. Cât s-a promis, atât s-a dat, fără exagerări. Acesta este un alt aspect semnificativ al activităţii noastre, o conducere discretă, pliată pe problemele echipei, în acelaşi ton. Se cuvine să-i menţionăm pe primarul Remulus Raica, cu un aport semnificativ la existenţa echipei, pe preşedintele Marcel Georgiu şi nu în ultimul rând publicul minunat care ne susţine la jocurile de la Galda de Jos, cu un plus pentru acel grup de suporteri inimoşi, prezenţi şi în deplasare.

– Apropos, credeţi că vă descurcaţi la fel de bine şi în Seria a 4-a, unde activează celelalte două conjudeţene, Metalurgistul Cugir şi Performanţa Ighiu, ambele poziţionate pe podium la finele turului?

– Sunt convins că şi în seria respectivă aveam veleităţi să ne batem la vârf, să ajungem pe locurile din partea superioară a ierarhiei, iar motivele le-am enunţat anterior. În privinţa derby-urilor judeţene, pe undeva regret că nu le disputăm, dar vremea e înainte.
– Care e povestea acelui slogan numit “panică la Galda”, folosit în repetate rânduri, atât de presă, cât şi de voi, în sânul echipei, de-a lungul turului, pentru a scoate în relief fenomenul numit Industria?

– A fost o exprimare fericită în vestiar, mesaj ce a prins imediat. Treptat, de la joc la joc, de la victorie la victorie, pe măsură ce erau rezultate, fenomenul a căpătat contur precum bulgărele de zăpadă când începe să se rostogolească şi toţi cei implicaţi, jucători, antrenori, apropiaţi ai echipei conştentizam că există potenţial.

– Există, în acest tur de poveste şi un regret, faptul că aţi ratat examenul din runda de final şi implicit şansa uriaşă de a ierna în fotoliul pluşat al liderului…

– Dacă ne raportăm strict la derby-ul cu Avântul Reghin şi mai ales la modul cum am pierdut, din pricina erorilor individuale, clar că vorbim despre regrete. Însă trebuie să privim întregul context şi să fim mândri pentru ceea ce am realizat în această toamnă.

– Industria s-a mai remarcat la un capitol, acela al punctelor cucerite pe terenuri străine. Aţi strâns 16 puncte, aidoma Performanţei Ighiu şi sunteţi, din acest punct de vedere, primul loc în topul Ligii a 3-a. Cum comentaţi?

– Într-adevăr, am izbutit 5 victorii din 7 deplasări, lucru mare pentru o echipă. Performanţa are o cu totul altă abordare tactică, alt stil de joc, îşi propune să se apere aglomerat, să se închidă cu 8-9 jucători şi să mizeze pe calităţile fantastice, pentru acest nivel, ale lui Romică David. Noi nu evoluăm diferit acasă, raportat la deplasări, dar avem o partitură prolifică, ţinând cont că în compartimentul ofensiv dispunem de fotbalişti rapizi şi tehnici precum Cernea, Cr. Bodea sau D. Lupşan, pe fondul creşterii nivelului organizării jocului.

– Şi acum o întrebare personală: ce a însemnat anul 2015 pentru antrenorul Paul Ciucă?

– Sunt multe satisfacţii pe care le-am avut în acest an, pe care le enumăr într-o ordine aleatorie. Am promovat cu Viitorul Spicul Daia Română în Liga a IV-a şi ne-am comportat mulţumitor în acest eşalon, plus rezultatele obţinute cu Industria Galda de Jos, cu menţinerea în Liga a 3-a, la finele campionatului trecut şi acest tur de poveste de acum. Toate acestea mă îndreptăţesc să afim că am trăit o perioadă foarte frumoasă. Peste toate rezultatele sportive aş aşeza însă naşterea celui de-al doilea copil, Ana Eliza, o minune de feţită, un superb cadou de Sărbători.

– Înainte de a vă transmite “Sărbători fericite”, vă mai adresez o întrebare: vă propuneţi să va bateţi la promovarea în Liga a 2-a?

– Avem încredere în ceea ce putem. Dacă nu ar pleca niciun jucător important şi vom mai reuşi una-două achiziţii, sunt convins că putem rămâne în prim-planul seriei şi să ne batem în continuare pentru şefie.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI