Condamnat la 10 ani de Tribunalul Alba, achitat de Curtea de Apel. Cum își motivează judecătorii decizia în controversatul caz Meridian

Dosarul Meridian Construct: Marius Alexa, controversatul om de afaceri din Alba Iulia, a fost condamnat pe fond de Tribunalul Alba la 10 ani de închisoare cu executare pentru săvârșirea infracăiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, iar ulterior achitat definitiv de Curtea de Apel Alba Iulia. Instanța a menținut obligația inculpatului de a plăti despăgubiri civile în valoare de peste 500.000 de euro.

cartierul meridian din Alba Iulia

Marius Alexa este artizanul uneia dintre cele mai notorii ţepe imobiliare din ultimii ani din Alba Iulia.Păgubiții sunt o societate comercială şi 17 familii care au vrut să-şi cumpere o casă într-un cartier rezidenţial de locuinţe, ridicat de S.C. Meridian Construct S.A., în spatele Alba Mall, pe strada Livezii.

Pe tot parcursul anchetei și derulării procesului Alexa s-a sustras ancehetei penale, a refuzat să se prezinte în fața procurorilor și a judecătorilor. Omul de afaceri a părăsit România imediat după demararea cercetării penale.

Extras decizie Curtea de Apel Alba prin care Marius Alexa a fost achitat în dosarul de înșelăciune Meridian Construct:

“Curtea de Apel constată că apelul declarat de inculpatul Alexa Marius este fondat, iar apelul declarat de persoanele vătămate B.C. şi B.E. nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Într-o primă analiză, Curtea de Apel reţine că instanţa de fond a făcut o analiză superficială a materialului probator, a apărărilor inculpatului, precum şi a modului în care starea de fapt probată s-ar raporta întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune deduse judecăţii. Sentinţa pronunţată conţine o lapidară motivare a soluţiei de condamnare şi a temeiurilor de fapt şi de drept care o argumentează.

S-a luat doar act de înscrisurile depuse de părţi şi de constituirile de parte civilă, s-a procedat la audierea în calitate de martor a numiţilor B.V. (tatăl persoanei vătămate B.C.), N.V. (tatăl persoanelor vătămate N.D. şi N.V.), C.F. şi M.E., director economic la SC M.C.SRL. La solicitarea Parchetului, s-a procedat la audierea martorului P.L..

Curtea de Apel reţine următoarele, raportat la probaţiunea administrată la instanţa de fond:

Din declaraţia martorei M.E. (filele …), s-a reţinut că societatea administrată de inculpat a încercat iniţial să cumpere terenurile de la două firme, SC N.B. şi SC T.B., însă nu s-a putut finaliza tranzacţia, neîncadrându-se în termenul de plată stabilit, astfel că terenurile au fost cumpărate de SC P. SRL şi apoi firma inculpatului a încheiat cu aceasta un contract de vânzare – cumpărare. Persoanele care au semnat promisiunile de vânzare – cumpărare nu şi-au pus probleme privind situaţia juridică a terenurilor, inculpatul urma să cumpere terenurile respective cu credite şi din banii încasaţi în tranşe succesive de la beneficiarii care semnaseră deja promisiunile de vânzare – cumpărare să achite creditele şi să devină proprietarul terenurilor.

Martorul P.L. (filele …) a susţinut că în cursul anului 2008, inculpatul i-a solicitat ajutorul financiar, pe motivul că nu a reuşit să achite contravaloarea unor terenuri pe care le cumpărase de la firma T. şi pe care începuse edificarea unor locuinţe. Martorul a fost de acord să cumpere pe firma sa terenurile, din banii plătiţi firma inculpatului să achite datoriile către vânzătorul terenului, iar în privinţa construcţiilor care erau deja aproape vândute, acestea să fie continuate de inculpat, iar martorul să îl ajute doar financiar. Martorul nu a avut nici o înţelegere cu beneficiarii construcţiilor, urma ca aceştia să achite preţul inculpatului, iar martorul să recupereze banii de la inculpat, pentru ca apoi, odată achitată contravaloarea terenurilor, să se poată perfecta contractele autentice de vânzare – cumpărare. După trecerea a 6 – 7 luni, văzând că firma inculpatului nu reuşeşte să se redreseze financiar, martorul a contactat parte din cumpărătorii de locuinţe, pentru a le solicita să achite contravaloarea terenului de sub construcţii; unii au achitat, iar alţii care achitaseră preţul integral conform înţelegerii, au refuzat să plătească suplimentar pentru teren.

În declaraţia sa, martorul B.V. (fila …) – tatăl persoanei vătămate B.C. a arătat faptul că în baza promisiunii de vânzare – cumpărare, s-a stabilit preţul pentru construcţie şi imobil la suma de 52.807,50 euro, din care persoana vătămată a achitat către societatea inculpatului 32.000 euro. Martorul a primit apoi o notificare din partea firmei inculpatului, prin care i se punea în vedere să contacteze SC P. SRL în vedrea cumpărării de la aceasta a terenului aferent locuinţei. I s-a solicitat 17.000 euro drept preţ al terenului sau preluarea locuinţei de către P. SRL în stadiul în care era construcţia, cu recuperarea unei sume de 10.000 euro. A încheiat un alt contract cu SC P. SRL pentru aceeaşi locuinţă, pentru finalizarea căreia şi pentru plata terenului achitând în final încă 55.000 euro. Martorul susţine că paguba fiului său este de 22.000 euro, bani achitaţi către SC M.C.SRL.

Din adresa depusă la dosarul cauzei (fila …) de către Societatea Profesională E. SPRL Hunedoara în calitate de lichidator al debitorului SC M.C. SRL, a rezultat faptul că prin sentinţa comercială nr. 112/F/CC/4.04.2011 pronunţată în dosarul nr. 7270/107/2008 al Tribunalului Alba, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului SC M.C.SRL, iar prin sentinţa comercială nr. 528/F/16.08.2011 pronunţată de Tribunalul Alba în acelaşi dosar, s-a dispus deschiderea procedurii generale a falimentului debitorului SC M.C.SRL.

În faza de judecată a apelului, s-a dispus audierea părţilor civile şi administrarea probelor la solicitarea inculpatului, în apărarea sa, astfel:

S-a procedat la audierea persoanelor vătămate:

– B.M. (fila … dosar apel) – susţine că la încheierea promisiunii de vânzare – cumpărare, inculpatul i-a prezentat un contract notarial care ar fi atestat dreptul său de proprietate asupra terenului respectiv, de faţă fiind şi contabila M.E.. A achitat apoi contrvaloarea terenului către SC P. SRL. Consideră că la început inculpatul a fost de bună credinţă, în sensul că a intenţionat să construiască acea casă.

– B.L. (fila … dosar apel) – nu a purtat discuţii cu inculpatul despre proprietarul parcelei pe care urma să se construiască casa, aflat ulterior că proprietarul terenului devenise SC P. SRL, de la care a achiziţionat terenul. Inculpatul i-a spus că nu a mai reuşit să achite banii proprietarului terenului şi de aceea, a pierdut dreptul de proprietate asupra acestuia. Nu poate aprecia dacă inculpatul a vrut de la bun început intenţia de a-l înşela. Inculpatul l-a asigurat că va duce construcţia la bun sfârşit, ceea ce nu s-a întâmplat.

– M.C. (fila … dosar apel) – a susţinut că el şi soţia sa nu s-au considerat înşelaţi de inculpat, datorită cooperării şi disponibilităţii inculpatului, au finalizat procedura de întabulare, nu mai are nici o pretenţie civilă, au depus o declaraţie notarială de retragere a plângerii penale.

– N.L. (fila … dosar apel) – şi-a retras plângerea penală, consideră că din cauza crizei economice inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, nu mai are pretenţii civile.

– C.D. (fila … dosar apel) – la încheierea contractului, a vut reprezentarea că terenul aparţine SC M.C. SRL, după care a aflat că proprietarul terenului este SC P. SRL, la început inculpatul i s-a părut de bună credinţă, apoi şi-a schimbat părerea, când lucrările au încetat.

– M.M. (fila … dosar apel) – inculpatul a stopat lucrărire de construcţie, invocând că firma care comercializa materiale a dat faliment, apoi că avea probleme cu banca, după ce l-a acţionat în judecată, a aflat că terenul era proprietatea SC P. SRL.

– A.S. (fila … dosar apel) – apreciază că inculpatul nu a fost de rea credinţă, după ce s-a mutat în una din locuinţele construite de inculpat, a constatat că terenurile aferente mai multor imobile erau ipotecate în favoarea băncii (…), iar pentru a stinge ipoteca, a achitat suma restantă la bancă, încheind cu inculpatul un contract de împrumut pentru acea sumă de 70.000 lei.

– S.L. (fila … dosar apel) – după momentul în care a cerut inculpatului să perfecteze actele autentice, a aflat la notar din extrasul CF că era instituită o ipotecă asupra terenului şi a casei, din luna martie 2008, a radiat ipoteca pe calea unui litigiu civil, nu mai are pretenţii de la inculpat.

– O.O. (fila …dosar apel) – la momentul încheierii promisiunii de vânzare – cumpărare, nu a verificat cine este proprietarul terenului, dar a avut reprezentarea că aparţine firmei inculpatului, în toamna anului 2008, după ce se mutase în casă, a solicitat in extras CF şi a aflat că terenul era proprietatea SC P. SRL, a achitat apoi contravaloarea terenului către această societate, menţine constituirea de parte civilă pentru suma de 38.000 euro, compusă din 17.000 euro valoarea terenului şi alte costuri pe care a fost nevoit să le suporte, respectiv comisioane la bănci, împrumuturi, costul utilităţilor, costul creditului de refinanţare.

– S.G. (fila …dosar apel) – personal nu a verificat situaţia terenului, menţine pretenţiile de 21.600 euro.

Persoanele vătămate N.V. şi N.A. (fila … vol. II apel) au depus o declaraţie în conţinutul căreia au arătat că în 2.12.2008, au primit o notificare de la SC M.C.SRL, pentru a achiziţiona terenul aflat în proprietatea SC P. SRL. Au solicitat restituirea prejudiciului de 34.848 euro.

Aşa cum rezultă din conţinutul promisiunii de vânzare – cumpărare încheiate de persoanele vătămate cu SC M.C. SRL în 21.09.2007, promitentul s-a obligat să vândă beneficiarului promisiunii un imobil format din teren şi construcţie, stabilindu-se că unitatea imobiliară va fi predată la cheie în data de 30.06.2009. În conţinutul promisiunilor de vânzare – cumpărare, nu s-a menţionat nici o clauză în legătură cu proprietarul terenului.

În 4.06.2010, persoanele vătămate N.V. şi N.A. au încheiat cu SC M.C. un act adiţional la promisiunea de vânzare – cumpărare, stabilind pe cale amiabilă rezilierea promisiunii de vânzare – cumpărare, părţile stabilind că în schimbul sumei de 34.848,57 euro plătite cu titlu de avans de către foştii beneficiari ai promisiunii, SC M.C. SRL va efectua lucrările de amenajări interioare la imobilul ridicat la gri de SC P. SRL.

Martora B.S., în legătură cu persoana vătămată B.V. (fila … dosar apel) – a fost de faţă la încheierea promisiunii de vânzare – cumpărare de către partea civilă B.V., inculpatul a prezentat o schiţă a zonei, partea civilă a ales terenul pe care să i se ridice casa, nu s-au interesat la acel moment de situaţia terenului.

Martorul C.D. (fila … dosar apel), angajat al Agenţiei Imobiliare SC … SRL, a arătat că la încheierea contractului de intermediere între SC M.C. SRL şi SC C. SRL, inculpatul a lăsat să se înţeleagă că este proprietarul terenului pe care urmau să fie construite casele, nu s-au anexat înscrisuri la acel contract de genul extraselor CF.

Martora R.S. (fila … dosar apel) arată că nu se consideră înşelată, crede că inculpatul s-a blocat financiar, nu a discutat cu inculpatul cine este proprietarul terenului.

Martorul C.A. (fila … dosar apel) a arătat că a încheiat o promisiune de vânzare – cumpărare pentru o casă de locuit, nu a citit contractul atent, nu a discutat despre situaţia terenului, a achitat banii pe teren către SC P. SRL şi a întocmit contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică.

Martorul P.L. (fila … dosar apel) a arătat că în calitate de administrator al SC P. SRL l-a ajutat pe inculpat prin aceea că a cumpărat terenurile pe care inculpatul le contractase de la o altă firmă italiană şi pe care nu le putuse achita, datorită dificultăţilor financiare. S-a considerat înşelat de inculpat, prin aceea că inculpatul i-ar fi prezentat o situaţie nereală asupra încasărilor de la beneficiarii locuinţelor, în sensul că banii erau deja încasaţi şi nu mai erau sume de recuperat de la beneficiari.

Martora M.I. (fila … dosar apel) a arătat că la încheierea promisiunii de vânzare – cumpărare, nu s-a interesat de situaţia terenului, dar a considerat că totul e în regulă, întrucât de faţă era o doamnă avocat, contabila firmei şi administratorul.

Martorul P.M. (fila … dosar apel) a arătat că la încheierea antecontractului, nu i s-a prezentat şi nu a solicitat un extras de CF cu privire la teren, nu s-a considerat înşelat, a cumpărat terenul de la SC P. SRL.

Martorul D.F.A. (fila … dosar apel), salariat la Agenţia Imobiliară (…), a arătat că a promovat proiectul imobiliar respectiv, dar nu a cerut relaţii inculpatului legat de situaţia juridică a terenului. Ulterior a aflat că inculpatul avea încheiat un antecontract de vânzare – cumpărare cu proprietarii terenului.

La solicitarea inculpatului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, cu următoarele obiective:

– dacă sumele de bani ce provin din avansurile achitate de către promitenţii cumpărători în baza antecontractelor de vânzare – cumpărare care formează obiectul prezentei cauze se regăsesc în achiziţionarea materialelor de construcţii şi respectiv în orice scop care viza achiziţionarea şi construcţia imobilelor în cauză.

– dacă pentru perioada 2006 – 2010, au fost contractate credite bancare de către SC M.C.SRL, iar în caz afirmativ, să se indice aceste credite şi care a fost destinaţia sumelor de bani obţinute cu acest titlu.

Prin raportul de expertiză contabilă judiciară depus la termenul de judecată din 26.01.2015 (filele … şi urm. dosar apel), s-au stabilit următoarele:

Din analiza documentelor, a rezultat că în perioada 2006-2008 au fost efectuate plăţi la furnizori de materii prime pentru construcţii, materiale auxiliare, instalaţii, structuri/ construcţii metalice, utilaje, consultanţă, servicii, taxe notariale şi alte tipuri de activităţi specifice construcţiilor, atât prin casieria unităţii, cât şi prin conturile bancare.

De asemenea, au fost efectuate plăţi în scopul desfăşurării activităţii (salarii, utilităţi, materiale consumabile, transport, asigurări, publicitate), însă ponderea cea mai mare este reprezentată de plăţile efectuate la furnizorii de materii prime pentru construcţii, materiale auxiliare, instalaţii, structuri/ construcţii metalice, utilaje, consultanţă, servicii, taxe notariale şi alte tipuri de activităţi specifice construcţiilor, aşa cum sunt prezentate detaliat în anexa 3, anexa 4 şi anexa 5 a raportului de expertiză contabilă.

In ceea ce priveşte sumele provenite din avansurile achitate de către promitenţii cumpărători, acestea au fost prezentate detaliat în anexa 1 şi se poate observa că plăţile efectuate în această perioadă, au fost efectuate în cea mai mare măsură pentru achiziţionarea materialelor pentru construcţii, plata lucrărilor de construcţie şi plata contravalorii unor parcele de teren, după cum sunt prezentate detaliat în anexa 3, anexa 4 şi anexa 5 a raportului de expertiză contabilă.

Faţă de cele arătate mai sus, la primul obiectiv s-a tras concluzia că sumele de bani ce provin din avansurile achitate de către promitenţii cumpărători în baza contractelor de vânzare-cumpărare care formează obiectul prezentei cauze, se regăsesc în proporţie substanţială în achiziţionarea materialelor de construcţii şi respectiv în achiziţionarea de terenuri şi construcţia imobilelor în cauză.

Examinând ansamblul probelor administrate în cauză, Curtea de Apel reţine următoarele:

În fapt, în cursul anului 2006, S.C.”M.C.” S.R.L. adiministrată de inculpat a demarat un proiect investiţional având ca obiect construirea unui cartier rezidenţial în Municipiul Alba Iulia, Str.Livezii FN, motiv pentru care a încheiat un antecontract de vânzare- cumpărare cu S.C.”F.”S.R.L. Alba Iulia, pentru 15 parcele de teren amplasate în zona respectivă.

Terenurile care fac obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare (înscrise în CF cu numerele: (…)) au fost dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C.”N.”S.R.L. Alba Iulia şi S.C.”M.C.”S.R.L. S.C.”N.B.”S.R.L. a dobândit terenurile respective în calitate de asociat persoană juridică la S.C.”F.”S.R.L. Alba Iulia, încheind cu S.C.”M.C.” S.R.L. Alba lulia contractul autentificat sub nr.892/ 07.08.2007.

Preţul acestui contract de vânzare-cumpărare a fost achitat integral vânzătorului de către S.C.”M.C.’S.R.L., contractându-se în acest sens un credit de la Banca (…), Sucursala Alba Iulia, pentru a cărui garantare a fost ipotecat terenul care a constituit obiectul contractului de vânzare- cumpărare nr.892/ 07.08.2007(cele 15 parcele de teren).

La începutul anului 2007, administratorul S.C.”M.C.” S.R.L., respectiv inculpatul A.M. a solicitat încheierea unui alt antecontract de vânzare- cumpărare între S.C. „M.C.” S.R.L. şi S.C.”N.B.” S.R.L., al cărui obiect îl constituie 31 de parcele de teren, ulterior întocmindu-se contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.915/ 13.08.2007.

Terenurile care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.915/ 13.08.2007, au fost înscrise în CF cu nr. (…), iar în contract s-a menţionat faptul că dreptul de proprietate asupra imobilelor terenuri să se intabuleze în cartea funciară (CF) în favoarea societăţii cumpărătoare, S.C.”M.C.” S.R.L., contravaloarea acestora urmând să se achite până cel târziu în data de 13.10.2007, în caz contrar intervenind rezoluţiunea de drept a contractului.

Până la termenul scadent S.C.”M.C.’S.R.L. nu a achitat contravaloarea terenurilor mai sus menţionate, iar în perioada următoare a achitat contravaloarea a patru parcele de teren din cele 31 de parcele care au făcut obiectul contractului de vanzare-cumpărare autentificat sub nr.915/ 13.08.2007, înscrise în CF cu nr. (…), devenind proprietară a acestora, întocmindu-se contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 623/ 12.06.2008.

Prin convenţia autentificată sub nr. 1188/ 24.04.2008, încheiată între S.C.”N.B.”S.R.L. şi S.C.”M.C.’S.R.L., s-a convenit rezoluţiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare nr.915/ 13.08.2007 şi reînscrierea dreptului de proprietate asupra terenurilor neachitate al S.C.”N.B.”S.R.L. în cartea funciară.

Administratorul S.C.”P.”S.R.L. P.L. a achiziţionat de la S.C.”N.B.”S.R.L. cele 27 de parcele de teren rămase neachitate, pe care ulterior le-a vândut către S.C.”M.C.”S.R.L., urmând să se achite contravaloarea acestora până în data de 31.12.2008.

Între S.C.”P.”S.R.L. şi S.C.”M.C.”S.R.L. s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr.262/ 24.04.2008, având ca obiect 27 de parcele de teren, în cuprinsul căruia s-a menţionat că preţul integral al celor 27 de parcele de teren se va achita până în 31.12.2008, însă nu s-a realizat plata acestora la scadenţă.

În perioada 2006-2008 au fost încheiate şi derulate convenţii, cu mai multe persoane fizice şi juridice, având valoarea unor promisiuni de vânzare-cumpărare al căror obiect l-a reprezentat construirea unor case de locuit care urmau să constituie un cartier rezidenţial în municipiul Alba Iulia, Str.Livezii FN.

Potrivit clauzelor inserate în cuprinsul promisiunilor de vânzare-cumpărare, preţurile stabilite reprezentau contravaloarea construcţiei finalizate (la cheie) şi a terenului aferent, urmând ca încheierea şi autentificarea contractului de vânzare- cumpărare să se realizeze în termen de cel mult o lună de la terminarea lucrărilor şi achitarea integrală a preţului.

De asemenea, s-a prevăzut că preţul rămâne fix pe toată durata contractului, imobilul urmând să fie predat beneficiarului ca şi corp imobil de sine stătător, cu garantarea proprietăţii, scutit de sarcini, ipoteci sau taxe neachitate.

Promitentul-vânzător oferea beneficiarului posibilitatea de a folosi imobilul drept garanţie în vederea contractării unui credit imobiliar sau ipotecar, destinat achitării integrale a imobilului respectiv.

Deoarece s-a convenit rezoluţiunea de drept a contractului de vânzare- cumpărare nr.915/ 13.08.2007 şi reînscrierea dreptului de proprietate asupra terenurilor neachitate al S.C.”N.B.”S.R.L. în cartea funciară, terenurile pe care urmau să fie construite sau se aflau în construcţie locuinţele, au devenit proprietatea S.C.”P.” S.R.L. sau au fost ipotecate în favoarea unor bănci pentru garantarea creditelor contractate de către S.C.”M.C.”S.R.L.

Pornind de la această stare de fapt, cu raportate la elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune reţinute prin actul de inculpare în sarcina inculpatului, se reţin următoarele:

Trimiterea în judecată a inculpatului s-a dispus pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5 Cp din 1969 cu apl. art. 41 alin. 2 CP din 1969.

Potrivit acestui text încriminator,

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

(3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

(5) Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În noua reglementare a actualului Cod Penal, intrat în vigoare în 1.02.2014, infracţiunea de înşelăciune este prevăzută în conţinutul art. 244 CP, cu următorul conţinut:

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Noul legiuitor nu a mai reţinut ca variantă a înşelăciunii, înşelăciunea în convenţii sau înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. 3 şi 5 CP din 1969, conţinutul acestora regăsindu-se însă parţial în infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor sau în variantele descrise în art. 244 alin. 1 şi 2 CP.

În situaţia dedusă judecăţii, infracţiunea care constituie acuzarea adusă inculpatului se regăseşte în noua reglementare în prevederile art. 244 alin. 1 CP.

Sub aspectul elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, în varianta tip prev. de art. 215 alin. 1 CP din 1969 şi preluată în art. 244 alin. 1 CP, se reţin următoarele:

Elementul material al laturii obiective constă în acţiunea de inducere în eroare, adică de amăgire, de surprindere a încrederii persoanei care are deţinerea unui bun, inducere în eroare care se realizează prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Mijloacele sau modalităţile concrete prin care subiectul activ îl determină pe subiectul pasiv să creadă neadevărurile prezentate, adică îl induce sau îl menţine în eroare ori îi produce iluzia adevărului pot consta în viclenie, şiretenie, manopere frauduloase, uneltiri, trucuri, simulări, disimulări, amăgiri, trucaje, etc.

Înşelăciunea în convenţii prezintă particularităţi faţă de înşelăciunea tip, ceea ce a determinat ca în vechea reglementare, să fie incriminată separat.

Această formă a înşelăciunii poate fi realizată nu numai printr-o acţiune de inducere în eroare, ci şi printr-o acţiune de menţinere în eroare. Menţinerea în eroare presupune păstrarea în mintea victimei a reprezentării greşite a realităţii la care aceasta a ajuns, independent de activitatea făptuitorului. Menţinerea şi inducerea în eroare au fost prevăzute alternativ, ceea ce înseamnă că pentru existenţa infracţiunii, este suficient să se săvârşească numai una dintre aceste acţiuni.

Atât inducerea în eroare, cât şi menţinerea în eroare, trebuie să aibă loc cu prilejul încheierii sau executării unui contract, adică de la începerea tratativelor şi până la stabilirea acordului de voinţă, respectiv intervalul de timp în care obligaţiile contractuale se găsesc în faza de aducere la îndeplinire până la definitiva executare.

Din cerinţa săvârşirii unei acţiuni de inducere sau de menţinere în eroare, rezultă că neexecutarea obligaţiilor ce derivă dintr-un contract încheiat nu constituie infracţiunea de înşelăciune, dacă nu s-a stabilit că s-au folosit manopere dolosive faţă de creditorul obligaţiei cu ocazia încheierii contractului.

În acest sens, practica judiciară a fost constantă, încă de la momentul pronunţării deciziilor instanţei supreme în virtutea Codului Penal anterior celui din 1969 („Drept Penal Român, Partea Specială”, Octavian Loghin şi Tudorel Toader, Bucureşti 1997, fila 273, cu trimitere la practica istorică relevantă).

Pe de altă parte, este necesar ca inducerea sau menţinerea în eroare să fi avut un rol hotărâtor în determinarea persoanei la încheierea sau executarea contractului în condiţiile stipulate.

Determinarea acţiunii de inducere în eroare trebuie să se analizeze în funcţie de particularităţile fiecărui caz, pornind de la principiul libertăţii contractuale, dar şi de la reglementările privind eroarea, dolul sau violenţa ca vicii de consimţământ. Conform art. 960 Cod Civil anterior (art. 1214 Cod Civil actual), dolul constituie o cauză de nulitate a convenţiei, când mijloacele viclene întrebuinţate de una dintre părţi sunt întrebuinţate în aşa fel, încât este evident că fără acele maşinaţiuni, cealaltă parte nu ar fi contractat.

Prin rechizitoriul din 14.04.2011, inculpatul A.M. a fost trimis în judecată pentru fapta constând în aceea că în perioada 2006 – 2008, în calitate de administrator al SC M.C.SRL, a indus şi menţinut în eroare 18 persoane vătămate cu ocazia încheierii şi derulării convenţiilor având valoarea unor promisiuni de vânzare – cumpărare.

În analiza împrejurărilor concrete ale derulării faptelor şi a activităţii inculpatului, cu ocazia încheierii şi derulării contractelor constând în promisiunile de vânzare – cumpărare, Curtea de Apel reţine următoarele:                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     

Aşa cum rezultă din conţinutul promisiunilor de vânzare – cumpărare încheiate de persoanele vătămate cu SC M.C.SRL, promitentul s-a obligat să vândă beneficiarului promisiunii un imobil format din teren şi construcţie, stabilindu-se că unitatea imobiliară va fi predată la cheie la o dată ulterioară. Ca atare, în conţinutul promisiunilor de vânzare – cumpărare, nu s-a menţionat nici o clauză în legătură cu proprietarul terenului.

Mai mult, din declaraţiile persoanelor vătămate şi ale martorilor, a rezultat că la momentul negocierilor prealabile încheierii promisiunilor de vânzare – cumpărare, între părţi nu s-a purtat nici o discuţie în legătură cu situaţia juridică a terenului aferent construcţiilor.

Totodată, nici pe parcursul derulării promisiunilor de vânzare – cumpărare, inculpatul nu a efectuat vreun demers care să poată fi calificat ca acţiune de inducere în eroare a beneficiarilor.

Evoluţia încheierii de către inculpat, în numele societăţii administrate, a convenţiilor având ca obiect terenurile în discuţie, denotă intenţia sa de a achiziţiona terenul, aceasta fiind, de altfel, şi condiţia prealabilă pentru ca promisiunile de vânzare – cumpărare să se fi putut materializa în acte autentice de înstrăinare a imobilelor, teren şi construcţie.

Din analiza datelor furnizate de raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, a rezultat că sumele de bani încasate cu titlu de avans de la beneficiarii locuinţelor s-au consumat în procesul de edificare a construcţiilor, fiind destinate în proporţie substanţială achiziţionării de materiale de construcţii, respectiv achiziţiei terenurilor şi construcţiei imobilelor în cauză.

De asemenea, s-a constatat că în demersul de a duce la bun sfârşit proiectul imobiliar, în contextul notoriei crize economice şi financiare care a debutat în anul 2007, firma inculpatului s-a îndatorat prin numeroase credite, de la 7 unităţi bancare, parte din credite având ca destinaţie refinanţarea altor credite nerambursate.

Pe de altă parte, orice act de comerţ, cu atât mai mult contractarea unei locuinţe de tip casă, presupune o minimă diligenţă din partea beneficiarilor, respectiv a persoanelor vătămate de faţă. Ori, aşa cum s-a constatat, în unanimitate acestea au manifestat pasivitate sau lipsă de preocupare, nedepunând nici un interes în sensul de a se informa cu privire la obiectul a ceea ce aveau să achite cu sume de bani relativ substanţiale.

În sine, promisiunile de vânzare – cumpărare nu conţin clauze nelegitime frauduloase sau ascunse. Demersul societăţii administrate de inculpat, de a promite vânzarea unui bun viitor este unul permis de dispoziţiile legale. Ceea ce l-ar fi obligat pe promitent era doar ca la data scadentă a încheierii actelor autentice, promitentul să fie proprietar al imobilelor pe care urma să le înstrăineze.

Curtea de Apel concluzionează că situaţia creată, cu consecinţa imposibilităţii respectării de către promitent a clauzelor contractuale, s-a datorat impasului financiar în care a fost angrenată societatea administrată de inculpat şi nicidecum intenţiei frauduloase a inculpatului, de inducere sau menţinere în eroare a persoanelor vătămate, în scopul prejudicierii lor.

Aceste constatări încadrează fapta imputată inculpatului, în condiţiile lipsei vinovăţiei prevăzute de lege pentru infracţiunea de înşelăciune dedusă judecăţii, ceea ce impune reţinerea cauzei de împiedicare a exercitării acţiunii penale, prev. de art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a CPP.

Reţinerea acestei cauze de achitare a inculpatului păstrează obligaţiile impuse inculpatului, sub aspectul laturii civile, de dezdăunare a părţilor civile, pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea clauzelor contractuale.

Subsecvent soluţiei de achitare a inculpatului, întemeiată pe dispoziţiile art. 396 alin. 5 CPP, art. 17 alin. 2 şi art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a CPP, se reţine că solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune din vechea reglementare, în noua încadrare juridică conform art. 244 alin. 1 CP, nu-şi mai găseşte justificarea.

Totodată, se vor înlătura dispoziţiile privind aplicarea pedepselor complementare şi accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b CP din 1969, aferente soluţiei de condamnare desfiinţate.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea de Apel reţine că instanţa de fond a omis obligarea părţii responsabile civilmente SC M.C.SRL Alba Iulia prin lichidator E.SPRL Deva, la plata despăgubirilor civile către părţile civile şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu inculpatul A.M..

Pe de altă parte, dispunându-se obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile (soluţie pe care instanţa de apel o va menţine ca întemeiată) şi în vederea reparării acestor pagube, în temeiul art. 249 CPP, se impune menţinerea măsurii sechestrului asigurator dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 27.10.2010, asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând părţii responsabile civilmente SC M.C.SRL, astfel că sub acest aspect, se va modifica sentinţa penală apelată.”

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI