FOTO-VIDEO: Cu noaptea-n cap, în Ajun de Crăciun, “PIŢĂRĂII” din Limba au pornit colinda: Daţi-ne un colindreţ, că ne moare porcu-n coteţ, hăăăi,hăi! Obicei vechi de sute de ani, păstrat cu sfinţenie de săteni

Un obicei de Crăciun vechi, a cărui origine se pierde în negura timpului, se păstrează cu sfinţenie şi în zi de azi în satul Limba din judeţul Alba. Este vorba despre „Piţărăii” din Ajunul Crăciunului, când copiii din sat se trezesc cu noaptea-n cap pentru a merge la „piţărat” din casă în casă să adune în trăistuţe colăcuţi şi dulciuri.

„Piţărăii” sunt primii colindători care deschid porţile oamenilor în Ajunul Crăciunului.

Înarmaţi cu trăistuţe şi „multă  gălăgie” i-am găsit şi în acest an pe piţărăii din Limba pe uliţele satului. Încă de pe la ora 5.30, când nici măcar nu se crepase de ziua, copiii, flăcăi, dar şi părinţii veniţi să-i însoţească pe cei mici, s-au adunat în faţa unei case din capul satului, de unde au plecat la „piţărat” pe la curţile oamenilor.

“Bună dimineaţa la Moş Ajun! Ne daţi sau nu ne daţi, sau nu ne lăsaţi! Daţi-ne un covrig, că ne moare porcu’ de frig! Daţi-ne un colindreţ, că ne moare porcu-n coteţ!Hăăăăăăăăi, hăi!” strigă piţărăii în curtea sătenilor care lasă porţile larg deschise. 

Gospodarii îi aşteaptă în prag cu un „trocuţ” plin de dulciuri , pe care, după strigătură, îl „răstoarnă” peste ceata de piţărăi, iar ei se aruncă pe jos să-şi adune roadele.

 Localnicii din sat susţin că obiceiul este transmis din generaţie în generaţie din vremea dacilor.

“Este o tradiţie care se perpetuează spre bucuria noastră din an în an, cu mici schimbări bineînţeles, dar cu aceeaşi bucurie a copiilor şi cu aceeaşi bucurie a oamenilor din sat. Aţi văzut venind încoace că deja porţile sunt deschise. E bucuria aceea de a dărui în preajma acestei sărbători deosebite, a naşterii Mântuitorului Nostru.  În noaptea aceasta copiii nu prea dorm, nici noi, de frică să nu ratăm”, a spus Dorin Bucur, preşedintele asociaţiei “Limbenii”.

La 70 de ani, nea Petru îşi aminteşte cum pe vremea lui fugea şi el cum fug copiii din ziua de azi la piţărat.

“Fugeam cum fug şi copii aceştia, prin tot satul. Atunci primeam piţărăi, colăcei, nu erau ciocolăţi, ca acum. Era  o bucurie imensă, tot satul îl umblam”, spune Petru Henegar, bucuros că se mai păstrează obiceiul.

Un alt bătrân al satului, Ion Henegar, ne-a povestit că de când se ştie există această tradiţie în sat şi că pe vremea lui nici nu dormea să meargă la piţărăi. “La noi se făcea altfel. Acum s-a modernizat, se aruncă ciocolată. Pe vremea noastră se aruncau mere, nuci, prune uscate. Dimineaţa la 4 eram sus, nici nu dormeam noaptea să mergem la piţărăi. Şi făceam piţărăi, covrigei din aceia din aluat. Acum, e o bucurie să-i aşteptăm pe copii”, a spus Ion Henegar, în vârstă de 72 de ani.

“În zilele noastre, gazda se trezeşte dimineaţa devreme, mătură curtea, pregăteşte trocuţul (în care se găsesc tot mai puţini piţărăi şi tot mai multe dulciuri), încălzeşte vinul pentru părintii ce-şi însoţesc copiii şi pentru flăcăi. Deschide larg porţile şi după ce aruncă piţărăii, se alătură alaiului şi colindă tot satul. La Monument, Moş Crăciun soseşte cu sania şi împarte daruri copiilor.  La ultima casă sătenii cântă  “O, ce veste minunată”, prima colindă din an. În tot satul e linişte şi se aud doar glasurile colindătorilor. Bucuria lăuntrică a fiecăruia izbucneşte prin toţi porii unindu-se cu a celorlanţi într-o pace sufletească desăvârşită, ce nu poate fi atinsă decât în acestă zi a anului. Este impresionant, emoţionant, înălţător!” , povesteste Ion Breaz, în volumul Monografia satului Limba.

[nggallery id=2840]

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI