Noul Cod Civil pe înţelesul tuturor – DIVORŢUL

Motivele de divorţ (art. 373 Cod civil)

Divorţul poate avea loc: a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi, ori la cererea unuia dintre soţi care e acceptată de celălalt; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei sau culpa comună a soţilor, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ; c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani; divorţul se poate pronunţa chiar din culpa exclusivă a soţului reclamant, cu excepţia situaţiei în care pârâtul se declară de acord cu divorţul, când acesta se va pronunţa fără a se menţiona culpa soţilor; d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.
lProceduri de divorţ:
1. pe cale administrativă poate fi soluţionat divorţul prin acord, indiferent de durata căsătoriei, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: lsoţii îşi exprimă liber şi neviciat consimţământul, în faţa ofiţerului de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor; lnici unul dintre ei nu este pus sub interdicţie judecătorească; lnu au copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi.
Cererea de divorţ se depune de către soţi împreună, iar după un termen de gândire de 30 de zile de la înregistrarea cererii, soţii se prezintă personal şi, dacă ambii stăruie să divorţeze, ofiţerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimţământului, eliberează certificatul de divorţ fără vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.
2. prin procedură notarială pot fi soluţionate: ldivorţul prin acord al soţilor care nu au copii minori; ldivorţul soţilor care au copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la: lnumele de familie pe care să îl poarte după divorţ; lexercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi; lstabilirea locuinţei copiilor după divorţ; lmodalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii; lstabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Competent este notarul de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor. Şi în acest caz niciunul dintre soţi nu trebuie să fie pus sub interdicţie, iar consimţământul trebuie să fie liber şi neviciat. Cererea de divorţ se depune de către soţi împreună, dar poate fi depusă şi prin mandatar cu procură autentică. După un termen de gândire de 30 de zile, soţii se prezintă personal, şi, dacă stăruie să divorţeze, notarul public, după ce verifică valabilitatea consimţământului, eliberează certificatul de divorţ fără vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.
3. pe cale judiciară pot fi soluţionate cererile de divorţ pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soţii se adresează direct instanţei de judecată sau dacă divorţul administrativ sau notarial a fost respins. Competentă este instanţa de tutelă, iar până la înfiinţarea sa, competenţa aparţine judecătoriei;

Efectele divorţului în raporturile dintre soţi:
Data desfacerii căsătoriei: lCăsătoria este desfăcută din ziua în care hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas definitivă; lPrin excepţie, dacă reclamantul decedează în timpul procesului şi acţiunea de divorţ este continuată de moştenitorii soţului reclamant, căsătoria se socoteşte desfăcută la data decesului; lÎn cazul divorţului administrativ sau notarial, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorţ.

Numele de familie după căsătorie: lLa desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei; lPentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei; lDacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.
Efecte cu privire la regimul matrimonial: lÎn cazul divorţului, regimul matrimonial încetează între soţi la data introducerii cererii de divorţ; lOricare dintre soţi sau amândoi, împreună, în cazul divorţului prin acordul lor, pot cere instanţei de divorţ să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separaţiei în fapt; lActele de înstrăinare sau de grevare, precum şi actele din care se nasc obligaţii în sarcina comunităţii, încheiate de unul dintre soţi după data introducerii cererii de divorţ pot fi anulate dacă au fost făcute în frauda celuilalt soţ.
Despăgubiri, prestaţii compensatorii, obligaţii de întreţinere între foştii soţi ldespăgubiri: soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soţului vinovat să îl despăgubească. Instanţa de tutelă soluţionează cererea prin hotărârea de divorţ. Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestaţia compensatorie; lobligaţia de întreţinere între soţi încetează prin desfacerea căsătoriei. Soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. Aceeaşi obligaţie intervine şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria; lprestaţia compensatorie: în cazul în care căsătoria a durat cel puţin 20 de ani, iar divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită. Soţul care solicită prestaţia compensatorie nu poate cere de la fostul său soţ şi pensie de întreţinere. Prestaţia compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestaţia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului (beneficiului adus de folosirea unui bun) asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparţin debitorului.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI