„Sunt un revoluţionar autentic”

    Când în ziarul „Unirea” s-a vorbit despre revoluţionari – impostori, s-a menţionat şi numele meu, Dănilă Petrea din Cugir, de aceea în cele ce urmează vreau să-l informez pe d-l Hănţulescu că:
În 21 dec. 1989, ora 11.00, după ce aproape toţi angajaţii de la IMC 1 au ieşit din halele de producţie, adunându-se pe drumurile interioare, nu ştiu dacă chemaţi sau din proprie iniţiativă m-am prezentat şi eu la această imensă adunare. Aici am discutat de toate şi mai ales despre programul pe care îl au în acea zi. Atunci mi-au spus că manifestanţii se vor deplasa la IMC 2. Atunci le-am zic că îi rog să ocolească zona Pirotehnică. După plecarea manifestanţilor de la IMC 1, către IMC 2, m-am deplasat prin Cindeni şi am ajuns la IMC 2 înaintea manifestanţilor. În faţă la IMC 2 , am discutat din nou cu mulţi dintre manifestanţi. Din nou i-am rugat să ocolească Pirotehnia. Când eram cu ei la IMC 1 – şeful secţiei SC II de la IMC II m-a sunat şi întrebat dacă sunt de acord cu descărcarea în aer a hidrogenului de la Atelierul de sinterizate. Am fost de acord şi operaţia s-a efectuat imediat. Şeful secţiei Pirotehnice de la IMC 2 m-a întrebat dacă nu sunt de acord ca fulminatul de mercur să fie neutralizat. Am fost de acord şi operaţia s-a făcut în timp ce revoluţionarii erau pe străzile oraşului. În după-amiaza zilei de 21 dec. 1989, au început să sosească cereri de arme şi muniţii. Am sunat la cabinetul generalului Stănculescu şi am întrebat ce-i de făcut. De acolo mi s-a comunicat să nu dau nimănui nici arme nici muniţie. În zilele următoare au început zvonurile, printre ele fiind şi acela că IM Cugir urmează să fie atacată de o unitate de securitate de la Sibiu şi o alta de la Orăştie. În această situaţie, împreună cu colaboratorii şi cu reprezentanţii MAPN şi MI care aveau sediu la Cugir, am hotărât să facem o linie de apărare la intrarea în Cugir. Am instalat aici mai multe afete cu 4 mitraliere calibru 14,5 mm şi ZU-2 cu 2 mitraliere calibru 14,5 mm, toate deservite de trăgătorii care le montau şi le recepţionau la IMC 2, şeful liniei de apărare fiind căpitanul A. C., reprezentant militar MApN. În timpul unei nopţi, căpitanul m-a sunat la telefon în timp ce eram la IMC 2 şi mi-a spus că o maşină ARO cu nr. A a forţat intrarea în Cugir, spunându-i căpitanului că mă caută pe mine. O grupă condusă de ing. T.N. i-a aşteptat înainte de IMC 2, a oprit maşina şi a dat jos din maşină pe un locotenent, l-a dezarmat şi aşa, fără arme, l-a adus în biroul unde mă găseam eu la UMC 2. L-am întrebat pe ofiţer ce caută noaptea la Cugir. El mi-a spus că a fost trimis să verifice paza la instalaţiile de alimentare cu apă ale oraşului. Mi-a dat numele şi telefonul colonelului de la Alba care l-a trimis. L-am sunat pe colonel şi am avut o discuţie total nepoliticoasă. Apoi locotenentul cu pricina din birou, m-a întrebat ce să facă; i-am dat pistolul şi l-am rugat să părăsească oraşul Cugir imediat. Din câte ştiu eu a şi făcut acest lucru.

Am spus şi mai înainte că toţi doreau arme, atât din ţară cât şi din Cugir.
Pentru că i-am refuzat pe toţi, 2 cetăţeni s-au dus la IMC 2 şi le-au cerut celor care supravegheau perimetrul să le dea arme. Neprimind arme au plecat pe drumul ce duce la Cabana Mistreţu. Pe drum însă s-au răzgândit şi au sărit în interiorul intreprinderii pentru a-şi procura arme de la poligonul Secţiei de muniţie. În această situaţie C.I. mi-a telefonat să mă întrebe dacă să tragă sau nu în direcţia celor 2. Le-am spus „NU TRAGEŢI”, nu au tras şi după ce s-a făcut ziuă ne-am deplasat la poligonul menţionat şi am constatat că nu fusese nimic forţat şi toate sigiliile erau la locul lor iar cei 2 împricinaţi nu erau prin preajmă. Îi mai spun d-lui Hănţulescu că o perioadă de timp am avut salariul cel mai mare din rândul personalului TESA din judeţ. Scriind la acest articol mi-am adus aminte de o întâmplare care avea să dea naştere la o poziţie asemănătoare cu a d-lui Hănţulescu. Şeful echipei angajaţilor de la MAPN a venit Ia mine şi m-a rugat să îi asigur un spaţiu în care să fie organizate dormitoare pentru bărbaţi şi separat pentru femei. Din câte ştiu li s-a asigurat şi ceva pentru mâncare. Deşi atunci nu am ştiut că Ia IM Cugir era angajat şi un reprezentant al M.I. Acest om s-a aciuat şi el în acest dormitor, ca începând din ianuarie 1990 să strige pe stradă că eu i-am arestat pe cei de Ia MAPN cât şi pe el. În martie 1990 am fost chemat telefonic la secţia Mecanică I A, aici am găsit sute de oameni în afara secţiei care mi-au cerut să le dau mijloace de transport, mâncare, apă, arme şi muniţie să se deplaseze la Târgu Mureş unde ungurii îi omoară pe români. Am stat de vorbă cu ei, le-am spus că nu putem să deplasăm muniţie şi arme pe drumurile publice, le-am mai spus că eu sunt ofiţer în rezervă şi la şcoala de ofiţeri am învăţat şi despre avantajele şi dezavantajele terenului de luptă; în situaţia dată avantajele fiind de partea celor de la Târgu Mureş, I-am convins să nu mai plece. Deci toate activităţile mele au fost în acea perioadă pentru protecţia angajaţiilor de la UMC.
Să vă mai povestesc o întâmplare… Într-o noapte s-a spus că un locatar de pe stada „Paulişta” a dus acasă 5 arme tip ACAEM şi mai multe lăzi cu muniţie. În această situaţie o echipă formată la UMC 2, s-a deplasat la locuinţa respectivă să-i spună impricinatului să ne dea armele şi muniţiile că în caz contrar îi trimitem pe geamul locuinţei a căruţă de gloanţe trasoare care dezvoltă prin ardere 3000 C. Omul a fost înţelegător şi nu a fost nevoie de forţă.
Tot cu privire la pensia mea îi spun d-lui Hănţulescu că în 01.07.2000 aveam pensia de 1.746.259 lei. Dacă din asta se poate mânca cu 2 linguri, îl las pe dumnealui să decidă.
Domnule Hănţulescu, dacă Legea 3/1977 a fost aplicată greşit în cazul meu, la fel şi Legea nr. 93/2000 şi Legea 263/ 2010, precum şi Legea 341/ 2004 „ia un par şi mă omoară, parul să fie de soc, să nu mă omori de tot…”.

Petre DĂNILĂ, pensionar

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI