Fiii satului la Crăciunelul de Sus (Cetatea de Baltă)

Cine vrea să cunoască puritatea ca o lacrimă de aur a poporului român trebuie să meargă neapărat în satul Crăciunelu de Sus (comuna Cetatea de Baltă), locul de basm unde parcă totul s-a oprit de zeci de ani, menţinând o acurateţe neverosimilă a trecutului (acum la început de mileniu trei) amintirile fiind prezente la tot pasul, aici aflându-te mereu în mijlocul unor obiceiuri şi datini păstrate cu sfinţenie de puţinii locuitori care cu obstinaţie vreau să ateste cuvintele marelui filozof din Lancrăm că „veşnicia s-a născut la sat”.
De la început vreau să arăt că această sărbătoare a fost gândită de organizatori (meritul principal avândul inimosul ing. Vasile Suciu) pentru a marca trei evenimente bine distinse, dar care împreună formează un tot unitar: întâlnirea fiilor satului cu cei care au rămas, (din păcate azi foarte puţini) dar şi cu ei însăşi care sunt împrăşiaţi în toată ţara; dezvelirea plăcii comemorative de pe zidul şcolii care o să-i poarte numele cu ocazia împlinirii a 130 de ani de la naşterea celui mai reprezentativ fiu al satului, marele scriitor (în special poet) şi politician Octavian Goga şi nu în ultimul rând prezentarea ediţiei a doua a „Monografiei satului” de către autorul şi eruditul profesor Augustin Urian, fiu al satului.
La aceste evenimente petrecute în mica localitate încărcată de istorie au ţinut să fie prezenţi reprezentanţi de frunte ai judeţului şi nu numai care au onorat şi au bucurat pe numeroşii participanţi: Ion Dumitrel, preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Alexandru Pereş, senator şi totodată vicepreşedinte al Senatului României, senator Nicolae Dobra, prof. univ. dr. Ion Buzaşi cu soţia, prof. Augustin Urian, ing. Liviu Necşulescu, sponsorul principal al sărbătorii, prof. Dumitru Tiberiu Nistor, conferenţiar universitar Alexandra Viorica Dulău, prof. Adrian şi Carmen Solomon, ec. Ştefan Handrea cu soţia (fiică a satului), artistul fotograf Mircea Dumitrescu care a filmat toată sărbătoarea, Ion Burdulea de la Televiziunea din Târnăveni, multe ansambluri folclorice din judeţ sub directa coordonare a prof. Daniela Floroian, director-adjunct la Centrul de cultură „Augustin Bena” Alba, ansamblul folcloric „Purtata” din Mediaş sub conducerea coregrafului Gheorghe Neagu etc.
Pentru că aşa stă bine creştinilor, această frumoasă întrunire a început în biserica din sat unde la loc de cinste au fost invitaţi să ia loc Ion Dumitrel, Alexandru Pereş, Nicolae Dobra, Ion Buzaşi, Augustin Urian şi Rică Roman.
Am asistat la o frumoasă slujbă ortodoxă oficiată de un tânăr preot cu o certă valoare de slujitor al Domnului, iar ceva inedit (cel puţin pentru mine) a fost cinstirea (imediat după ce s-a cântat Priceasna) oaspeţilor mai deosebiţi, arătaţi mai sus,  cu prescură şi un pahar de vin după ce în prealabil au trecut prin Sfânta Euharistie.
Imediat după ieşirea din Biserică, mulţimea s-a îndreptat spre Monumentul eroilor din sat unde s-a ţinut slujba pentru iertarea păcatelor celor căzuţi în cele două războaie mondiale şi s-au depus coroane din partea Consiliului Judeţean, a Primăriei Cetatea de Baltă şi a fiilor satului. A urmat dezvelirea plăcii comemorative – 130 de ani de la naşterea lui Octavian Goga, de aici încolo şcoala purtând numele ilustrului înaintaş. În acest context a fost rugat să ia cuvântul prof. univ. dr. Ion Buzaşi care pe o paletă largă ne-a vorbit despre viaţa, creaţiile şi omul politic Octavian Goga. L-am ascultat vorbind de multe ori pe domnul profesor Ion Buzaşi, acest „munte de cultură” care de fiecare dată m-a impresionat prin ineditul spuselor, indiferent despre ce personalitate se aborda discuţia. Iată că de această dată, acest răscolitor al tomurilor întregi de cărţi vine şi ne luminează împăcând disputa dintre Răşinari şi Crăciunelu de Sus, ambele localităţi revendicând paternitatea eminentului Octavian Goga, spunându-ne că „poeziile poetului îşi au filonul aici în Crăciunelu de Sus, unde a copilărit până la vârsta de 9 ani şi unde cu ochii lui a văzut suferinţele şi chinurile ţăranilor şi clăcaşilor români care trudeau pe moşiile grofilor unguri. În poeziile „Scrisoare” şi „Strămoşii”, publicate ca răspuns în două polemici literare celebre în epocă, prima cu contesa de Noailles care nu mai recunoştea că e româncă, a doua cu Duiliu Zamfirescu, Octavian Goga nu se mândrea cu strămoşii din partrea mamei care nu erau mai puţini nobili decât cei ai snobilor arătaţi mai sus, ci cu clăcaşii, cu plugarii crăciuneni fără număr, a căror nobleţe spirituală se pierdea ca vechime în negura vremii, Răşinarului revenindu-i înclinaţiile lui Octavian Goga spre politică”. Dl prof. Ion Buzaşi a vorbit şi despre un nepot a lui Octavian Goga, Chirion Goga pe care toţi sătenii l-au cunoscut şi care cunoştea pe de rost toate poeziile poetului din volumul de poezii „1905”. L-a chemat la Blaj unde a fost prezentat elevilor de la liceul forestier. Tot domnia sa ne-a delectat cu recitări din creaţia poetului „Dorinţa”, „Cărbunarii”, „Bătrânii”, „Noi” spre bucuria întregii asistenţe care l-a aplaudat frenetic pentru tot expozeul.
Acţiunile închinate fiilor satului au continuat pe scena bine amplasată în mijlocul satului care a fost amenajată şi împodobită cu frumoase covoare ţesute de femeile din sat (covoare au fost puse şi pe gardul care împrejmuia biserica). Toţi cei prezenţi aştepau cu mult interes, cuprinşi de sincere emoţii, să-l audă vorbind pe cel mai de seamă reprezentant al lor în viaţă, venerabilul prof. Augustin Urian, fiu al satului, care iată la această vârstă (85 de ani) scoate a doua ediţie a „Monografiei satului Crăciunelu de Sus” ca rod al unei munci susţinute dar şi al dragostei nemăsurate faţă de locurile natale.
Pe domnul profesor îl cunosc de mult timp, mi-a fost şi profesor diriginte în liceu, îi cunosc calităţile, printre altele şi de mare povestitor şi orator dar în acea zi memorabilă de 17 iulie 2011 când a prezentat în faţa consătenilor a doua ediţie a monografiei satului natal a întrecut toate aşteptările prezentând cu lux de amănunte satul, locurile, hotarele, dealurile, pâraiele şi chiar unele poduri spre admiraţia celor prezenţi în special a celor mai tineri care îşi descopereau astfel obârşia. A insistat mai mult asupra celui mai drag capitol care este cel mai apropiat de sufletul dânsului „Datini şi obiceiuri” continuând cu portul, jocul, nunta, înmormântarea, colindatul şi alte obiceiuri străvechi. Cu politeţea-i recunoscută, domnul profesor a acceptat ca la cartea al cărui autor este să-i fie introduse două anexe ale unor fii ai satului: „Octavian Goga şi Crăciunelul de Sus”, autor conf. univ. dr. Mircea Goga, lector de română, Universite Paris IV Sorbonne, Franţa şi „Strămoşi şi rude din Crăcinelu de Sus”, de Alexandra Viorica Dulău. După terminarea prezentării monografiei satului, domnul profesor a fost răsplătit cu vii aplauze şi gratitudinea tuturor celor prezenţi.
După discursurile distinşilor invitaţi a urmat un moment mult aşteptat, apariţia călăraşilor, ai căror cai nu aveau şei, fiind acoperiţi cu covoare foarte frumoase viu colorate, apoi o căruţă cu cai împodobiţi în care de afla mirele, mireasa şi naşii pe jilţuri acoperite cu covoare urmaţi de alaiul de nuntă şi cu strigătele femeilor adecvate evenimentului (strigături de nuntă). M-a impresionat frumuseţea portului feminin cu nişte cusături şi năframe unice cum foarte rar mai vezi în alte părţi.
După nunta tradiţională s-a dat drumul la dansuri, cântece şi voie bună, pe scenă perindându-se multe formaţii, din multe localităţi, fiecare cu specificul lor. O notă în plus pentru ansamblul folcloric „Dor de pe Târnave” care a fost prezentat de prof. Maria Mihai (care a avut mai multe intervenţii pe parcursul evenimentelor), instructor fiind doamna profesoară şi preoteasă Paulina Goga. A mai fost şi ansamblul folcloric al judeţului Alba, dirijor Alexandru Pall cu solişti care întotdeauna sunt în nota lor, eu nu-i calific dar nu-mi plac. Nu ştiu de ce se încăpăţânează conducătorii ansamblului şi nu o cooptează în formaţia lor pe formidabila Ina Todoran, galonată cu o serie de premii de mare valoare, ultimele la Festivalul de folclor al „Junilor sibieni” putând astfel să iasă din umbră şi din anonimatul în care se zbat. Directoarea adjunctă a Centrului de Cultură „Augustin Bena” mi-a spus că nici dânsa nu înţelege acest paradox, de a nu fi prezentă cea mai tânără cântăreaţă de folclor a judeţului la principalele manifestări de acest gen.
O notă specială pentru organizatori şi mă refer în special la ing. Vasile Suciu care a fost ajutorul de bază al dl prof. Augustin Urian la apariţia celor două ediţii ale „Monografiei satului”, dar şi la modul cum a ştiut să facă o mobilizare în mass-media din multe oraşe şi comune în care se aflau rude şi fii ai satului pentru a fi prezenţi la frumoasa manifestare. A mai atras atenţia în mod special o tânără şi frumoasă domnişoară care purta un impunător steag tricolor şi se posta în diferite locuri din mulţime. Mare mi-a fost bucuria când domnul inginer Vasile Suciu mi-a spus că este fiica dânsului, studentă şi prin gestul ei reprezintă simbolul românilor pe aceste sfinte locuri.
În încheiere vreau să arăt că în tot timpul petrecut în acest sat am fost onorat de prezenţa deosebită a dlui prof. Dumitru Tiberiu Nistor, ani mulţi directorul Şcolii generale cu cls. I-VIII din Cetatea de Baltă ale cărui explicaţii şi lămuriri pertinente mi-au fost de mare folos, pentru care îl rog să primească sincerele mele mulţumiri. A fost o întâlnire foarte reuşită, felicitări organizatorilor şi celor care ştiu că „cea mai mare fericire o ai atunci când îi faci şi pe alţii fericiţi”.
Aurel ROMAN, Blaj

DE PROFUNDIS
Nu mai sunt şesuri netede în ţară,
Câmpii de grâu, ca marea-nşelătoare,
Întinse mirişti fără de răzoare,
Ce-n strălucirea razelor de soare,
Îşi legănau în pragul altor zile,
Cu leneş ritm, podoaba legendară…

Nu mai sunt şesuri netede în ţară,
Căci pretutindeni au crescut movile,
Să-nsemne drumul morţii călătoare…

Movile, tristă zestre funerară,
Biserici noi, cu turnuri de schelete,
Morminte multe şi nemângâiete,
Tăcute urne, tainice coline,
Grozave peşteri ce-ngropaţi ruine,
Voi răsăriţi pe lanul plin de spice,
În umbrele amurgului de vară,
Ca nişte pumni ce vor să se ridice,
Să spargă bolta zărilor albastre…

Înfricoşate-s pivniţele voastre,
Vulcani aprinşi le dorm în măruntaie,
Credinţi şi doruri, râuri de văpaie
Din uri şi patimi prinse-n jurăminte:
E toată goana sângelui fierbinte,
E ţintirimul plin de oseminte,
Ce s-a umplut din câmpuri de bătaie…

O iarbă moale, proaspătă şi grasă,
A îmbrăcat c-un verde de mătasă
Aceste culmi ivite pe câmpie.
Din haina lor râd flori de păpădie,
Dar jos, sub stratul ţarinei mănoase,
Ele închid o vastă-mpărăţie
De năzuinţi, de carne şi de oase…

Sunt morţii noştri încleştaţi sub glie,
Nenumărate trupuri zdrenţuite
De fier şi plumb, de-a cailor copite,
În furtunoasa luptelor năvală.
Sunt cei căzuţi în clipa triumfală,
Biruitorii câmpului de plângeri,
Care, murind, zâmbeau în agonie;
Sunt măcinişul negrelor înfrângeri,
Bieţi mucenici, ce-n hora de obuze,
Cu pieptul gol, au vrut să-nfrunte valul,
Şi-au fost striviţi cu zâmbetul pe buze;
Sunt umbrele ce-a azvârlit spitalul
Din patul lui sub huma milostivă,
Ologi şi ciungi muşcaţi de mitraliere,
Cu chipuri reci şi strâmbe de durere;
Sunt gloata tristă, morţii fără lupte,
Cei îngheţaţi de frig, în straie rupte,
Cei oropsiţi de foame şi de boală…

Toţi înfrăţiţi în neorânduială,
I-acopere pământul, deopotrivă.

Străine, tu, culegător de grâne,
Tu, ce-mi cutreieri ţara după pâine,
Şi-nfăşurat în nepăsare crudă
Îţi porţi în larg privirea fără milă,
Nu te opri întrebător în cale,
Când treci pe lângă tragica movilă,
Vorbeşte-ncet, să nu mi te audă,
Nici să priceapă umbletele tale,
Ce-ar răscoli în adâncimi vulcanul…
Ia tot belşugul holdelor cu tine,
Nici nu gândi ca-n snopii ce vei strânge
În orice bob avem un strop de sânge;
Tu satură-ţi cohortele păgâne…
Dar fugi grăbit în drum, printre coline,
Căci n-are iadul draci să-l mai înfrâne
Când s-a pornit de-acolo uraganul!…
Octavian GOGA

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI