Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

23 august 1595, victoria lui Mihai Viteazul împotriva invadatorilor otomani, la Călugăreni. Moment de cotitură în istoria noastră

Publicat

în

Acum mai bine de patru secole, în luna august 1595, sub comanda marelui vizir Sinan Pașa, o armată puternică a trecut la nord de Dunăre și s-a îndreptat spre București, având ca prim obiectiv ocuparea Valahiei și transformarea ei în pașalâc.

Nu avem informații exacte nici despre numărul turcilor, nici despre înaintarea lor spre capitala Țării Românești. Variantele diferă de la istoric la istoric, fiecare luându-și o marjă largă de interpretare a realităților de atunci. Dar, în general, se susține că Mihai Viteazul i-a atras în mlaștina de la Călugăreni și i-a înfruntat acolo.

Este dincolo de orice îndoială faptul că bătălia s-a dat pe Neajlov, în apropiere de Călugăreni. Este însă inexplicabil faptul că turcii s-au lăsat ademeniți într-o zonă care nu le permitea să lupte deschis, cu manevre largi pe flancuri, așa cum preferau ei.

Electrica Furnizare Discount

Suntem la două secole de la încleștările dintre Mircea cel Bătrân și Baiazid, timp în care adversarii românilor au învățat să cunoască drumurile Valahiei, mai ales pe cele care legau Târgoviște și București de Dunăre.

Să nu uităm că în fața armatelor otomane se aflau akingii, care erau trupe de cavalerie ușoară, având rol de cercetare a terenului și de jaf. Este de presupus că aceștia erau familiarizați cu regiunea din sudul Valahiei, în care fuseseră de multe ori, de-a lungul timpului.

Mai mult, drumul care pleca de la București către Giurgiu și trecea prin Călugăreni se numea Drumul olacului (sau, cum am spune astăzi, Drumul mesagerului), ceea ce înseamnă că, pe timp de pace, acesta era des străbătut de solii sultanului.

Și, desigur, pe timp de război, unii dintre solii respectivi (militarii de carieră) puteau deveni călăuze. Așa că, ideea că Mihai i-ar fi atras pe turci orbește într-o zonă care îi dezavantaja nu se susține. Turcii știau ce fac. Au mers la Călugăreni cu bună știință.

De ce au făcut-o? În lipsa acută a informațiilor pe acest subiect, cea mai logică ipoteză pare a fi următoarea: Sinan Pașa și-a împărțit armata în mai multe corpuri și s-a îndreptat spre București pe cel puțin două drumuri apropiate: pe drumul drept al olacului – care trecea prin întunecații Codri ai Vlăsiei și prin mlaștina de la sud de Neajlov – și pe drumul Singurenilor, aflat mai la vest.

Acesta din urmă era drumul principal, pentru că drumeții – mulți dintre ei fiind negustori – erau feriți și de mlaștina de la sud de Vadul Călugărenilor, care inunda împrejurimile în perioadele ploioase, și de marile porțiuni împădurite, unde tâlharii puteau acționa în voie.

De aceea, presupunem că acest drum, care era mai des utilizat, era mai solid, mai bine îngrijit și mai lat.

Chiar dacă cele mai mari cifre vehiculate privind numărul militarilor turci indică cca 180.000-200.000, probabil că numărul real era de 50.000, cel mult – dar improbabil – 100.000.

Mihai nu avea mai mult de 16.000 de oameni (poate chiar 10.000-12.000), și este posibil ca Sinan Pașa să fi știut că are în față un inamic cu mult inferior numeric.

Pare plauzibil să credem că Sinan Pașa a hotărât să-și împartă armata în două coloane, fiecare, luată separat, fiind mai numeroasă decât întreaga armată a adversarului.

Sinan, având cavaleria akingiilor și ienicerii, dar și alte trupe ușor echipate, a ales drumul mai prost al Călugărenilor, în vreme ce trupele înzestrate cu echipament greu, inclusiv artileria de asediu, au pornit pe drumul Singurenilor (ienicerii aveau însă artileria proprie cu ei și au folosit-o în bătălie).

Un mare avantaj al acestei variante de înaintare spre București era acela că românii, cu forțele pe care le aveau, puteau înfrunta numai o singură coloană, în vreme ce cealaltă, printr-o manevră rapidă, putea realiza încercuirea adversarilor, venind din spate.

Este adevărat, cel mai bun loc de a-i înfrunta pe turci era mlaștina de la sud de Călugăreni, acolo unde Câlniștea se vărsa în Neajlov. Cu siguranță, Mihai Viteazul știa acest lucru. Dar mai știa că dacă nu avea spatele asigurat, Călugărenii ar fi devenit mormântul propriei armate.

Așadar, dacă ar fi plănuit să dea bătălia la Călugăreni, Mihai ar fi distrus podul și ar fi organizat apărarea pe malul de nord al Neajlovului. Or, el nu a făcut nici una, nici alta.

Cu o seară înainte de bătălie, podul era intact, unele trupe otomane trecuseră râul, depășind mlaștina, iar Mihai se afla retras la 8-10 km nord de vadul Călugărenilor, în tabăra de la Copăceni, pe malul stâng al Argeșului.

Aici și-a propus, probabil, să dea lupta cu turcii, beneficiind de două avantaje. În primul rând, Argeșul era un obstacol mai serios decât Neajlovul și, mai ales, acolo – la Copăceni – se uneau drumurile care veneau de la Giurgiu, iar pericolul de a fi surprins de o lovitură din spate era substanțial redus.

Dacă așa au stat lucrurile, cum se explică faptul că bătălia s-a dat, totuși, la Călugăreni? Știm că în noaptea de 22/23 august 1595 (stil nou), Mihai – fiind în tabăra sa de pe malul de nord al Argeșului – a aflat că turcii au ajuns la Neajlov, venind pe Drumul olacului, și că akingii l-au traversat, ocupând satul Călugăreni.

Era o greșeală! Trupele de cavalerie ușoară, fără sprijin de infanterie, erau o pradă tentantă. Ori Sinan voia să-i atragă pe români într-o capcană, ori nu se aștepta ca ei să fie în apropiere.

Dată fiind desfășurarea ulterioară a ostilităților, înclinăm către cea de-a doua ipoteză. În plus, putem trage concluzia că voievodul muntean avea trupe de cavalerie ușoară la contact cu inamicul și de aceea avea informații proaspete, la zi. Și tot de la cercetașii săi a aflat – deducem – că o a doua coloană era încă departe.

Așa se explică faptul că a părăsit malul relativ sigur al Argeșului, fără teama de a fi lovit dinspre Singureni, pe care îl lăsa în urmă, spre dreapta.

Totuși, pentru orice eventualitate, a trimis la Singureni – locul unde drumul principal București-Giurgiu se intersecta cu Neajlovul – corpul de oaste transilvănean condus de Albert Király.

Așadar, ideea pe care o întâlnim în mai multe lucrări, că Albert Király nu ar fi vrut să lupte alături de Mihai și s-ar fi tras de-o parte pare mai puțin fundamentată.

Intenția de a nu permite otomanilor trecerea la nord de Neajlov, pe un alt drum, în timp ce românii luptau la 7-8 km către sud-est, în Vadul Călugărenilor, ar fi fost motivul plasării transilvănenilor atât de departe, la Singureni.

Ei puteau să-i întârzie suficient de mult pe turci – dacă aceștia apăreau – pentru ca Mihai și oastea sa să revină în tabăra de pe Argeș.

Bătălia a ținut o zi întreagă, de dimineața și până la lăsarea întunericului. În zori, Mihai i-a atacat pe akingii care au trecut Neajlovul și i-a măcelărit.

Apoi, luptele au continuat pe ambele maluri ale râului, cu rezultate indecise mult timp. După prânz, Mihai începe să piardă și se retrage în ordine, către Argeș. Solicită și primește sprijinul lui Albert Király, care îi lovește pe turci din flanc.

Situația se restabilește în favoarea creștinilor și este rândul turcilor să se retragă. Din nou, oastea lui Mihai ajunge la Neajlov și acum – spre seară – a avut loc celebra înfruntare de pe pod (foarte interesant, nici acum nu era distrus!), când se spune că Sinan Pașa a fost trântit în apă și și-a pierdut ultimii doi dinți (nu e clar dacă era pe pod sau undeva în zonă).

Creștinii au trecut masiv Neajlovul, urmărindu-i pe turci, care se retrăgeau în dezordine, fără să poată închega o linie de rezistență. Victoria lor nu a putut fi însă fructificată pentru că atunci au apărut, în spatele oștii lui Mihai, venind dinspre vest, trupe proaspete otomane conduse de Hasan Pașa, beglerbegul Rumeliei.

Mihai încetează urmărirea lui Sinan și se întoarce spre Hasan, pe care îl pune pe fugă.

Opinăm că Hasan se afla în fruntea avangardei celei de-a doua coloane, care venea pe drumul principal.

Găsind Singurenii de pe Neajlov slab (sau deloc) apărați și având informații că Sinan era angajat în luptă la Călugăreni (între cele două drumuri pe care mergeau coloanele otomane existau – cu siguranță – alte drumuri mai mici sau poteci de legătură, cunoscute și folosite de mesageri), Hasan Pașa s-a grăbit să închidă încercuirea.

Reacția fulgerătoare a lui Mihai a salvat momentul de criză și, la căderea întunericului, domnul muntean stăpânea Călugărenii.

Era însă într-o situație primejdioasă, a doua zi putând fi din nou atacat din două direcții. De aceea, a decis să se retragă. Nu știm de ce a renunțat la o a doua bătălie, de data aceasta pe Argeș.

Putem bănui că la Călugăreni și-a angajat toate forțele și le-a utilizat excesiv, motiv pentru care oștenii săi erau obosiți, în vreme ce turcii aveau multe trupe proaspete.

În orice caz, Mihai Vodă s-a retras către munți, lăsând capitala în mâinile otomanilor. Sinan a proclamat Țara Românească provincie (pașalâc) a Imperiului Otoman și a cerut ridicarea unei fortărețe și a unei moschei la București.

Mihai Viteazul și-a luat revanșa în octombrie. După ce a primit ajutor din Transilvania și din Moldova, domnitorul valah a căutat o nouă înfruntare cu turcii. I-a învins la Târgoviște, apoi la București.

Bătălia principală a dat-o însă la Giurgiu, unde otomanii se grăbeau să treacă Dunărea (de altfel, o parte a armatei otomane trecuse deja pe malul bulgăresc când creștinii au atacat). A fost o luptă care nu i-a dat emoții lui Mihai.

Pozițiile otomane au căzut una câte una (inclusiv cetatea Giurgiu), învingătorii ajungând până la podul ridicat de Sinan în vară și distrugându-l. În plus, au reușit să captureze o cantitate însemnată de arme de foc și să elibereze o mare parte din robii valahi pe care akingii îi luaseră spre a-i vinde în imperiu.

De fapt, aceasta a fost marea victorie a lui Mihai Viteazul asupra turcilor din 1595, nu cea de la Călugăreni. Menționând lupta de la Giurgiu, un cronicar otoman a scris: o astfel de înfrângere nu se mai întâmplase [otomanilor] de un secol.

Sursa: presamil.ro

Publicitate

Opinii - Comentarii

21 octombrie – Sfinţii Mărturisitori Ardeleni, care au luptat împotriva impunerii confesiunii greco-catolice

Publicat

în

21 octombrie – Sfinţii Mărturisitori Ardeleni, care au luptat împotriva impunerii confesiunii greco-catolice

Sfinţii Mărturisitori Ardeleni sunt prăznuiţi pe 21 octombrie. Aceştia sunt: Visarion Sarai, Sofronie şi Oprea Miclăuş, canonizaţi în 1955 şi preoţii Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, canonizaţi în 1992. Au luptat împotriva impunerii confesiunii Greco-catolice.

Visarion Sarai s-a născut în anul 1714 şi a primit la botez numele Nicolae. S-a călugarit în 1738 la Mănăstirea Sfântul Sava. În 1742 ajunge la Mănăstirea Pakra din Slovenia, iar în ianuarie 1744 vine în Transilvania şi începe lupta pentru apărarea Ortodoxiei.

Este arestat pe 26 aprile 1744 de autorităţile imperiale şi supus unui interogatoriu cu 44 de întrebări. A fost trimis la închisoarea din Deva, apoi la cele din Timişoara, Osieck şi Raab, iar în cele din urmă la celebra închisoare Kufstein din Munţii Tirolului (Austria), unde a murit ca martir.

Electrica Furnizare Discount

Sofronie de la Cioara – a fost preot de mir, iar după ce a rămas văduv, s-a călugărit la Mănăstirea Cozia. A condus răscoala populară împotriva autorităţilor habsburgice şi a Episcopiei Unite de la Blaj care patrona acţiunea de dezbinare a Bisericii Ortodoxe Româneşti. În august 1760, Sofronie a convocat un Sinod, în care cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor, eliberarea celor închişi şi respectarea libertăţii religioase. A murit la o dată pe care nu o cunoaştem, fie la Mănăstirea Vieroşi, fie la Mănăstirea Robaia.

Nicolae Oprea Miclăuş – originar din Săliştea Sibiului, satul Tilişca, a mers de trei ori la Viena pentru a prezenta plângerile românilor, în 1748, 1749 şi 1752. În memoriile prezentate, aceştia cereau libertatea credinţei ortodoxe şi episcop ortodox. A fost arestat în anul 1752 la Viena şi dus în închisoarea de la Custeni, unde a şi murit ca mărturisitor pentru Ortodoxie.

Ioan din Galeş – a înmânat lui Oprea Miclăuş un memoriu pe care să-l adreseze Curţii din Viena şi s-a aflat în fruntea mişcării de apărare a Ortodoxiei la Sibiu. A cutreierat mai multe sate şi a strâns semnături prin care credincioşii ardeleni cereau să li se acorde libertate pentru credinţa ortodoxă. Din ordinul Mariei Tereza, ajunge în închisoarea de la Deva, apoi la Graz şi în final la Kufstein. Preotul Ioan a murit după anul 1780, de când datează ultima ştire despre el.

Moise Măcinic – pentru că a luptat împotriva uniaţiei, a fost închis la Sibiu, timp de 17 luni. La eliberare i s-a cerut să nu mai slujească, ci să se întreţină din munca braţelor. S-a refugiat în Banat, unde s-a întâlnit cu Oprea Miclăuş. L-a însoţit pe acesta în călătoriile sale la Viena şi a fost arestat împreună cu Miclăuş. A murit în închisoarea de la Kufstein.

Sursa: crestinortodox.ro

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

20 octombrie: Ziua internaţională a osteoporozei, o problemă majoră de sănătate publică

Publicat

în

Anual, la 20 octombrie, este marcată Ziua internaţională a osteoporozei, fiind organizată de Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză (International Foundation for Osteoporosis – IOF).

Această zi a fost iniţiată de Societatea Naţională pentru Osteoporoză din Marea Britanie, la 20 octombrie 1996, şi susţinută de Comisia Europeană, iar ulterior a fost marcată de Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză. În anii 1998 şi 1999, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a devenit co-partener al marcării acestei zile.

Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză a fost lansată în 1998, la Congresul european privind osteoporoza organizat la Berlin, se arată pe site-ul www.iofbonehealth.org. Este o fundaţie non-guvernamentală, non-profit, cu sediul în Elveţia, şi funcţionează ca o alianţă globală de asociaţii ale pacienţilor, organizaţii de cercetare, profesionişti din domeniul sănătăţii şi companii internaţionale care acţionează pentru a promova sănătatea oaselor, muşchilor şi articulaţiilor.

Electrica Furnizare Discount

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a identificat osteoporoza ca reprezentând o problemă majoră de sănătate publică. Osteoporoza afectează predominant femeile, dar şi bărbaţii se confruntă cu această boală. Potrivit datelor furnizate de OMS şi Fundaţia Internaţională pentru Osteoporoză, la nivel mondial osteoporoza afectează estimativ 200 milioane de femei. În Uniunea Europeană, spre exemplu, circa 30% dintre femeile aflate la menopauză sunt diagnosticate cu osteoporoză.

Cu un impact major asupra sănătăţii, osteoporoza reduce semnificativ calitatea vieţii pacientului, de aceea diagnosticarea precoce este extrem de importantă.

Osteoporoza, care înseamnă „os poros”, este o boală în care densitatea osoasă şi calitatea osului sunt reduse. Pe măsură ce oasele devin mai poroase şi mai fragile, riscul de fractură este mult crescut. Pierderea osoasă are loc discret şi progresiv. De multe ori nu există simptome până când se produce prima fractură, se menţionează pe site-ul Fundaţiei Internaţionale pentru Osteoporoză, https://www.iofbonehealth.org/.

În întreaga lume, una din trei femei şi unul din cinci bărbaţi sunt expuşi riscului unei fracturi osteoporotice. De fapt, se estimează că o fractură osteoporotică apare la fiecare 3 secunde. Cele mai frecvente fracturi asociate cu osteoporoza apar la nivelul şoldului, coloanei vertebrale şi încheieturii mâinii. Probabilitatea apariţiei acestor fracturi, în special la nivelul şoldului şi coloanei vertebrale, creşte odată cu vârsta atât la femei, cât şi la bărbaţi.

Deosebit de îngrijorătoare sunt fracturile vertebrale şi cele de şold. Fracturile vertebrale pot avea consecinţe grave, inclusiv pierderea în înălţime, dureri de spate intense şi deformare. O fractură de şold necesită adesea o intervenţie chirurgicală şi poate duce la pierderea independenţei de mişcare sau chiar la deces, aminteşte sursa citată.

Există numeroşi paşi care pot fi făcuţi pentru prevenirea şi diagnosticarea osteoporozei. În zilele noastre, osteoporoza este o afecţiune în mare parte tratabilă şi, cu o combinaţie între modificarea stilului de viaţă şi un tratament medical adecvat, multe fracturi pot fi evitate.

Un aparat folosit în diagnosticarea osteoporozei, în depistarea precoce a acesteia, este osteodensitometrul.

O dietă echilibrată, bogată în nutrienţi şi care conţine suficient calciu, vitamina D, proteine, vitamina K, magneziu, zinc ş.a. ajută persoanele de toate vârstele în menţinerea masei osoase.

Sursa: agerpres.ro

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

19 octombrie: 8 ani de la cel mai mare protest din Munții Apuseni împotriva proiectului minier ce prevedea extragerea aurului de la Roșia Montană cu cianuri

Publicat

în

19 octombrie: 8 ani de la cel mai mare protest din Munții Apuseni împotriva proiectului minier ce prevedea extragerea aurului de la Roșia Montană cu cianuri

Marți, 19 octombrie se împlinesc 8 ani de la ,,Marea Adunare de la Câmpeni”, cel mai mare protest din Munții Apuseni împotriva proiectului minier de la Roșia Montană, prin care se prevedea exploatarea aurului cu cianuri, eveniment la care au participat – conform estimărilor – peste 3000 de persoane din toată țara și din străinătate.

Înaintea ,,Marii Adunări de la Câmpeni”, un alt mare protest împotriva proiectului minier avusese loc tot la Câmpeni, atunci când în zonă au sosit numeroși deputați dintr-o comisie parlamentară specială pentru proiectul de lege privind Roșia Montană. După întâlnirea acestora, într-un local public din Câmpeni, cu reprezentanții mediului de afaceri din Apuseni și cu reprezentanții unor ONG-uri, cu toți opozanți ai proiectului minier, protestatarii au provocat o busculadă la ieșirea din local și a fost nevoie de intervenția jandarmilor, să țină la distanță mulțimea, astfel încât membrii comisiei să poată pleca.

Electrica Furnizare Discount

La mitingul din 19 octombrie 2013, desfășurat într-o zi de sâmbătă în Piața ,,Avram Iancu” din centrul orașului, au participat atât locuitori din Munții Apuseni – între care s-au regăsit numeroși fermieri sosiți cu boi și cai, îmbrăcați în costume populare – cât și foarte mulți ecologiști și opozanți ai proiectului minier ce urma să fie demarat la Roșia Montană, dar care trebuia să primească mai întâi acordul în Parlament. Totodată, la acel protest s-a citit și s-a adoptat ,,Proclamația de la Câmpeni”, trimisă ulterior Parlamentului, Guvernului și altor instituții din țară, prin care protestatarii au arătat ce își doresc cu adevărat moții din Apuseni:

”Noi, locuitorii Munţilor Apuseni, adunaţi astăzi, 19 octombrie 2013, la Câmpeni, ne afirmăm dreptul de a ne decide singuri soarta. în temeiul acestui deziderat legitim proclamăm:

Pământul, pădurile, păşunile, apa şi aerul Munţilor Apuseni aparţin celor care locuim aici, aşa cum ne-au fost lăsate moştenire de străbuni. Avem dreptul şi obligaţia să le transmitem în bună stare urmaşilor noştri, pentru ca şi ei să se poată bucura de ele. Locuitorii Apusenilor sunt cei îndreptăţiţi să decidă care e cel mai potrivit mod prin care bogăţiile cu care ne-au înzestrat natura şi bunul Dumnezeu vor fi valorificate în folosul comunităţii noastre şi al României!

Viaţa în Munţii Apuseni nu e uşoară, dar avem păşuni pe care putem să ne creştem vitele, avem păduri din care, cu bună măsură, putem lua lemne pentru fabricile noastre de mobilă, încă mai avem ape curate, peisaje, monumente ale naturii şi o istorie care atrag zeci de mii de turişti în fiecare an. Sunt activităţi de pe urma cărora locuitorii Apusenilor trăiesc deja şi sunt oportunităţi de dezvoltare, care, valorificate cu înţelepciune, pot să ne asigure un trai bun atât nouă, cât şi copiilor şi nepoţilor noştri. Noi nu cerşim la uşile altora, alţii au venit la uşa noastră şi încearcă să ia şi să distrugă ceea ce ne aparţine!

Din aceste activităţi şi din dezvoltarea lor se pot colecta taxe şi impozite care să fie administrate în folosul nostru şi al cetăţenilor români. Cerem celor care ne reprezintă, în Consiliile Locale şi Judeţene, în Primării, în Parlament şi Guvern, să folosească cu responsabilitate deplină aceste taxe şi impozite, pentru a construi drumuri, şcoli şi spitale. Aceşti bani nu sunt pentru buzunarele lor, ci pentru a asigura dezvoltarea comunităţilor şi o viaţă fericită pentru cei care contribuie la buget. Dacă se dovedeşte că, încălcându-ni-se voinţa, aceşti bani vor fi folosiţi împotriva noastră, ne asumăm dreptul de a nu-i mai recunoaşte ca reprezentanţi legitimi şi ne vom apăra aşa cum orice om e îndreptăţit să se apere împotriva celui care vrea să-i facă un rău!

Orice străin e binevenit în Munţii Apuseni atâta vreme cât ne respectă modul de viaţă şi nu întreprinde nimic în măsură să-l schimbe împotriva voinţei noastre. Ne păstrăm dreptul de a lupta împotriva tuturor celor care prin viclenie, hoţie şi corupţie vin aici pentru a fura ce e al nostru ori pentru a distruge resursele naturale şi istorice de care depinde viaţa noastră. Fericirea şi bunăstarea nimănui nu se poate baza pe nefericirea şi sărăcirea semenilor în considerarea celor enunţate mai sus, le transmitem guvernanţilor şi politicienilor, în mod imperativ, următoarele revendicări punctuale:

– Respingerea de către Parlament a tuturor proiectelor de lege care prevăd măsuri speciale de expropriere a cetăţenilor români, precum şi alte măsuri derogatorii de la regimul legal de protecţie a mediului, patrimoniului cultural, apelor, pajiştilor şi terenurilor agricole, bunurilor publice etc., în favoarea companiilor miniere de orice tip;

– Interzicerea prin lege a utilizării cianurii în activităţile miniere din România;

– Includerea Roşiei Montane pe lista tentativă a României pentru UNESCO;

– Respingerea de urgenţă, prin Hotărâre de Guvern, a acordului de mediu pentru proiectul minier de la Roşia Montană;

– Desecretizarea tuturor contractelor şi actelor adiţionale încheiate de către Guvern, referitoare 1a înstrăinarea, cedarea, concesionarea resurselor minerale ale României;

– Demisia iniţiatorilor proiectului de lege specială pentru Roşia Montană: ministrul Marilor Proiecte, Dan Şova, ministrul Mediului, Rovana Plumb, ministrul Culturii, Daniel Barbu, directorul ANRM, Gheorghe Duţu, precum şi a premierului Victor Ponta;

– Asumarea de către Guvern a expertizei şi a punctelor de vedere referitoare la proiectul minier de la Roşia Montană exprimate de: Academia Română, Asociaţia Ad Astra, Institutul Geologic Român, Ordinul Arhitecţilor din România, Sinodul BOR, Sinodul BRU şi al celorlalte biserici creştine din România, precum şi de experţii independenţi;

– Crearea unei Comisii Parlamentare de Anchetă a Afacerii Roşia Montană sub toate aspectele: înstrăinarea zăcămintelor; acordarea licenţei; sponsorizările RMGC către instituţii publice şi private, ONG-uri, persoane fizice; influenţarea deciziilor politice; încălcarea unor hotărâri judecătoreşti definitive; modul în care publicitatea oferită de companie a afectat libertatea presei şi dreptul la liberă exprimare etc.;

– Refacerea şi dezvoltarea infrastructurii rutiere din zona Munţilor Apuseni şi acordarea unor facilităţi fiscale şi de altă natură pentru dezvoltarea activităţilor economice în următoarele domenii: turism, prelucrarea lemnului şi refacerea fondului forestier, creşterea şi prelucrarea produselor de origine animală, apicultură, alte activităţi specifice zonei;

– Adoptarea de către Guvernul României a unor politici publice, ca şi elaborarea, cu ajutorul societăţii civile reale, a unei strategii care să prevadă măsuri în acord cu principiile dezvoltării durabile, ale utilizării optime a resurselor, ale conservării patrimoniului cultural-istoric şi ale sprijinirii întreprinzătorilor locali;

– Începerea de către instituţiile abilitate a cercetării penale în cazul persoanelor care au semnat sau au participat la elaborarea şi avizarea de documente cu privire la proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană;

– Interzicerea prin lege a utilizării metodei fracturării hidraulice în exploatarea gazelor de şist şi respectarea, în zonele vizate pentru această exploatare, a voinţei suverane a cetăţenilor, cu care ne exprimăm deplina solidaritate.

Aceasta este voinţa noastră, a locuitorilor Munţilor Apuseni, a oamenilor liberi prezenţi la Marea Adunare de la Câmpeni, exprimată public astăzi, 19 octombrie 2013, cu spiritul şi gândul îndreptate către o dezvoltare durabilă, care să asigure accesul pentru mai multe generaţii la toate resursele cu care Dumnezeu ne-a înzestrat.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Mitingul din 19 octombrie 2013 a fost unul din seria numeroaselor proteste organizate de Fundația ,,Pro Munții Apuseni” în zona Apusenilor începând din toamna lui 2013 și până în primăvara anului 2014, acestea alăturându-se numeroaselor acțiuni de acest fel desfășurate în foarte multe orașe din România cât și în străinătate, atât în stradă cât și în mediul virtual. În acea perioadă, numeroși români din țară și din străinătate, străini, specialiști și numeroase personalități și-au exprimat în stradă și în mediul virtual opoziția față de acest proiect considerat dezastruos pentru Apuseni atât prin marea cantitate de cianuri care urma să fie folosită în zonă pentru extragerea aurului, cât și prin nesiguranța creată de un baraj ce urma să fie construit în acest scop în zona Corna, în apropierea Abrudului.

Ulterior, în noiembrie 2013, Comisia parlamentară specială a propus respingerea proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană, propus de Guvern, iar Senatul a respins proiectul de lege privind Roşia Montană, premierul Victor Ponta declarând că acest proiect se va face în baza legii-cadru care urmează să fie elaborată de către legislativ. Mai târziu, în 2014, alt proiect de lege care prevedea reguli pentru stabilirea redevenței de la Roșia Montană, a exproprierilor de terenuri, a perimetrului în care urma să se înființeze exploatarea și făcea referire și la tehnologiile folosite, inclusiv la cea a cianurilor, a fost respins prin vot de către deputați, iar proiectul minier de la Roșia Montană nu a mai avut susținere legislativă.

Ca urmare a acestui fapt, la începutul lui 2014 au început restructurările de personal la RMGC, care și-a redus foarte mult activitatea, în așteptarea adoptării unor legi care să-i permită demararea proiectului minier.

În cursul acestui an peisajul minier Roşia Montană a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. Acest sit din Carpaţii Occidentali adăposteşte „un ansamblu excepţional” de galerii romane datând din secolul al II-lea, „cel mai important şi mai vast cunoscut”, a subliniat Icomos, organismul consultativ al agenţiei ONU care a recomandat clasarea sa.

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare