Expoziţia „Vocea de departe. Incursiune în lumea comunicării”, organizată de Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia în colaborare cu Muzeul Judeţean Buzău şi Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, prezintă publicului albaiulian şi tuturor turiştilor care vor păşi în vara aceasta în Muzeul Unirii din Alba Iulia o colecţie de 70 de aparate de telefonie şi centrale telefonice din perioade diferite, cea mai veche piesă datând din 1898.
„Colecţia ilustrează, pe de o parte, importanţa pe care omenirea a acordat-o totdeauna ideii de comunicare care presupune comuniunea membrilor ei şi, pe de alta, eforturile susţinute în acest sens pentru facilitarea, dezvoltarea şi eficientizarea comunicării la distanţă”, ne-a declarat Ionela Mircea, cercetător la muzeul albaiulian.
Cele 70 de aparate de telefonie prezentate în expoziţie aparţin Muzeului Judeţean Buzău, fac parte dintr-o colecţie mai amplă, de peste 100 de piese de provenienţă străină sau românească, majoritatea telefoanelor fiind donate de colonelul Nicolae Antohi care a început colecţionarea lor din 1975. Colecţia muzeului buzoian e cea mai mare colecţie de profil de la noi din ţară. Toate piesele, restaurate cu elemente componente originale, sunt în stare de funcţionare. Sunt telefoane civile şi militare, de masă şi de perete, telefoane publice, staţii de emisie-recepţie şi centrale telefonice, cu baterie locală, cu baterie centrală şi automate, din Marea Britanie, Germania, Franţa, Suedia, Belgia, Austria, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Rusia, România.
Aparatele sunt realizate de firme celebre, unele dintre acestea încă pe piaţă cu mari cifre de afaceri, altele reorganizate sub alte sigle sau chiar dispărute. Numeroase sunt aparatele Ericsson, cea mai veche piesă a colecţiei fiind un model BL de masă Ericsson 1898 realizat în Suedia, cu baterie locală, precursor al circuitului imprimat, o piesă cu totul specială datorită vechimii şi designului. Modelul a fost fabricat pe o perioadă de aproape 20 de ani, începând cu 1898 până prin 1920. Firma germană Siemens – Halske este reprezentată în expoziţie prin 9 piese datate între 1931-1938. Câteva modele au fost realizate în Austria sub sigla Schrack -Wien (WSW). Deosebite sunt şi modele din Marea Britanie, din Belgia şi Franţa. Printre piesele expuse se găsesc două modele de telefon cu disc, un Anvers care datează din 1934 şi un London de perete din aceeaşi perioadă. Telefoanele cu disc funcţionau prin formarea unui număr pe cadran prin tragerea discului de formare în sensul acelor de ceasornic, moment în care linia era întreruptă de numărul de ori echivalent cifrei formate, cifra 0 întrerupând linia de 10 ori.
România este reprezentată în expoziţie de aparate de telefonie realizate la Electromagnetica şi Vestitorul. Sunt modele diverse cu baterie locală, centrală şi automate, de masă şi de perete, civile şi militare, dintre acestea detaşându-se un telefon de masă automat, tip secretariat, seria artizanală, realizat în 1950. Lucrat de către deţinuţii politici din penitenciarele româneşti, modelul a fost fabricat într-o serie mică, până la 100 de bucăţi, şi a fost introdus în birourile Comitetului Central al Partidului Comunist Român începând cu anii 1947-1948, fiind folosit până prin 1970 când a fost înlocuit cu aparate R.F.T. Se presupune că piesa din colecţia muzeului buzoian ar fi aparţinut fostului lider comunist Gheorghe Gheorghiu Dej.
Interesante sunt şi cele câteva centrale telefonice expuse, unele dintre ele prevăzute cu 5 linii asemenea modelului Siemens-Haske produs în Germania în anii ’30 ai secolului trecut, altele cu o capacitate de susţinere de până la 10 linii, cum este cazul centralei Vestitorul, produsă în România în 1943.
Materialele folosite pentru realizarea lor au fost plasticul, ebonita, metalul cromat sau vopsit, aluminiul, sticla, lemnul, cauciucul, tehnica realizării fiind diferită, turnarea, presarea, ambutisarea, cromarea, etc
În timp, telefonia a cunoscut o dezvoltare continuă, aparatele fixe au devenit tot mai sofisticate atât în ceea ce priveşte designul cât şi performanţa tehnică, fiind înzestrate cu roboţi care înregistrează apelurile, cu aparate de fotografiat şi camere de filmat.
Mai mult decât atât, după inventarea telefoniei mobile, trendul în acest domeniu a fost unul permanent ascendent, astăzi omenirea confruntându-se cu pericolul renunţării la comunicarea directă interumană în favoarea celei cu ajutorul diverselor mijloace pe care ştiinţa şi tehnica le-au pus la dispoziţie în ultimele decenii.(M.D.)
