Transilvania hăcuită de tot felul de ”moștenitori”: Peste trei ani de judecată pentru o retrocedare ilegală către urmaşii criminalului de război Daniel Banffy!

Moștenitorii trădătorului de țară Daniel Banffy s-ar putea să returneze statului toate bunurile pe care le-au dobândit • Prefectura Alba se judecă de peste trei ani pentru a îndrepta o fărădelege • Curtea de Conturi a descoperit frauda, Prefectura Alba vrea să o repare,  justiția joacă ping-pong, trimițând cauza de la o instanță la alta!

Turbulența legislativă și brambureala guvernamentală au făcut ca unele dintre familiile criminalilor de război să ajungă să dobândească imobile şi bunuri fără ca cineva să ţină seama de contextul şi modul în care averea lor a ajuns în proprietatea statului român.

Exemplul cel mai elocvent în județul Alba este cel al urmașilor familiei Banffy. Plecat din România în perioada imediat următoare Primului Război Mondial, Daniel Banffy, fost ministru al Agriculturii în Ungaria interbelică, a fost şi el, ca mulți alții, declarat criminal de război, ca urmare a participării la unele masacre ale populației române din Transilvania.

Astăzi, urmaşii lui au cerut în instanţă conace, dependințe și sute de hectare de pădure. Familia Banffy a deţinut domenii întinse în Transilvania, în Ţara Lăpuşului, în județul Mureș, în județul Alba și în alte locuri. Ceea ce nu știe multă lume este faptul că o parte dintre proprietățile respective au fost vândute (1940) cu puțin timp înainte ca Daniel Banffy să fie declarat criminal de război, restul fiind confiscate de către statul român.

Așa se face că autoritățile de la București, dar și cele din provincie, precum și onor independenta noastră justiție, au ”înghițit” tot felul de documente care au stat la baza unor hotărâri judecătorești și au retrocedat sute de hectare de terenuri agricole, pășuni, păduri și zeci de case și conace urmașilor celor care au fost colaboratorii horthismului și s-au retras împreună cu armatele lui Miklos Horthy în 1944, pierzând totul prin confiscare.

Ei au plecat, să zicem, în ’44, dar cei care vin acum, vin deseori cu documente din ’38, ’41 sau ’44, deci sunt documente anterioare hotărârilor prin care li se confiscau averile de către instanța română, guvernul român și casa regală. Mai mult de atât, prin interpuși, au găsit funcționari care i-au ajutat să dovedească dreptul la proprietăți pe care părinții sau bunicii pe care-i moștenesc nu le-au avut.

La presiunea unor reprezentanți ai autorităților regionale sau locale, primăriile au trebuit să retrocedeze nepoților și strănepoților ceea ce, pe drept, le-a fost luat strămoșilor acestora, care, judecați fiind, au fost declarați criminali de război și li s-au confiscat averile.

Un astfel de caz este cel al lui Daniel Banffy, ai cărui urmași au cerut retrocedarea a sute de hectare din zestrea țării, dar și a unor conace și dependințe care au fost confiscate de către România și Casa Regală, nu de regimul comunist, regim la care fac referire aproape toate legile privitoare la retrocedări. Sub presiunea făcută de unii oficiali și oficialități ale timpului, Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a trebuit să constate că imobilul, a cărui restituire în natură a fost cerută, intra sub incidența art. 2 alin 2 și art. 10 din Legea nr. 10/2001, a trecut, prin Hotărârea nr. 7/2003 a Consiliului Local Lopadea Nouă, în domeniul privat, putând, astfel, să fie restituit în natură.

Descoperirea ilegalității a fost făcută de către Curtea de Conturi, care s-a sesizat că nu sunt încasate niște banale impozite pentru construcții făcute pe vremea regimului comunist. Cei de la Curtea de Conturi au descoperit faptul că niște clădiri, care nu ființau nici în anii interbelici și nici în anii ‘40 sau ‘50, au intrat ilegal în proprietatea urmașilor lui Banffy Daniel, respectiv a nepotului său, Banffy Farkas Gyorgy, fiul lui Banffy Miklos Ladomer. Prefectura Județului Alba a sesizat faptul, a constatat că inclusiv celelalte bunuri cerute a fi retrocedate au fost luate fără respectarea legii, și a procedat în consecință. A atacat în instanţa de contencios actul prin care urmașii lui Banffy Daniel au fost puși stăpâni pe terenuri și imobile.

Toate bune și frumoase, numai că se pare că instanța de judecată a băgat în ceață pe toată lumea.  De ani de zile cauza se învârte, aidoma unui câine in jurul cozii, de la o instanță la alta și, mai nou, mai și dă dreptate celor care au dobândit cum au dobândit terenurile și clădirile cerute României.

Urmărind firul dosarelor și ședințelor de judecată, am aflat că primul pas a fost făcut prin cererea înregistrată la data de 24.11.2016, pe rolul Judecătoriei Aiud, sub dosar nr. 4358/175/2016, de către Prefectul Județului Alba și Instituția Prefectului Județului Alba, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Lopadea Nouă, UAT Comuna Lopadea Nouă prin primar, Bethlen Ana și Banffy Miklos Ladomer. Prin cerere, s-a solicitat, în baza art.6 alin. (2) si (3) din Noul Cod Civil, coroborat cu art. 966 Vechiul Cod Civil, Legea nr.10/2001 republicată, Legea nr. 215/2001 republicată, Legea nr. 340/2004 republicată, Codul de Procedură Civilă, să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 141 din 23.02.2004, emisă de către primarul comunei Lopadea Nouă, prin care descendenții familiei nobiliare maghiare Banffy au intrat în posesia unor bunuri imobile de pe raza comunei.

Pe bună dreptate a procedat Instituția Prefectului, care a formulat cererea în baza unor probe certe, potrivit cărora Banffy Miklos Ladomer, în calitate de moștenitor al defunctei Palffy Maria, măritată Banffy, nu era îndreptățit să solicite retrocedarea bunurilor în cauză deoarece făcuseră obiectul unei confiscări dispuse prin Decizia Penală cu nr. 2213 din 3.12.1952, pronunțată de către Tribunalul Capitalei.

Ce cuprindea acea decizie la care făcea referire Instituția Prefectului Alba? Simplu! Cuprindea faptul că numitul Banffy Daniel, tatăl lui Banffy Miklos Ladomer și bunicul lui Banffy Farkas Gyorgy (fiul lui Banffy Miklos Ladomer) a fost condamnat ”pentru săvârșirea de instigare la crime contra umanității prevăzute de art. 3 lit.c din Decretul nr. 207/1948, coroborat cu art.120 Cod Penal, cu aplicarea art. 257 pct.1 lit. a c p, la 8 ani muncă silnică și 10 ani degradare civică, precum și confiscarea averii acestuia”.

Se mai pune întrebarea: era îndreptățit Banffy Miklos Ladomer să primească ceva de la statul român? Instanța de fond a fost de părere că nu era îndreptățit. Pe cale de consecință, prin Sentința civilă nr. 414/2017, Judecătoria Aiud a admis acțiunea formulată de reclamanți, constatând nulitatea absolută a Dispoziției cu nr. 141/23.02.2004 emisă de către primarul comunei Lopadea Nouă.

Numai că împotriva acestei sentințe, cei doi ”moștenitori”, Bethlen Ana și Banffy Miklos Ladomer, au declarat apel, solicitând anularea Sentinței Civile nr. 414/2017 și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Aiud.

La data de 19.12.2017, un complet al Secției I Civilă din cadrul Tribunalului Alba, în dosarul număr 4358/175/2016, a admis apelul formulat de cei doi și, în temeiul art. 480, alin. 4 din Codul de procedură civilă, prin Hotărârea nr. 733/2017, a anulat hotărârea apelată, stabilind și competenţa de soluționare în primă instanță în favoarea Secției a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Alba pentru că obiectivul acțiunii în instanță îl constituia anularea unui act administrativ. În fapt, împotriva Deciziei civile nr. 733/2017 au formulat recurs ambele părți și așa a ajuns dosarul pe masa judecătorilor Curții de Apel Alba Iulia. La data de 26.06.2018, prin Hotărârea nr. 113, Curtea a casat Hotărârea  nr. 733/2017 și a trimis cauza spre rejudecare Secției I Civilă a Tribunalului Alba.

Tribunalul Alba judecă dosarul și anunță că: ”Admite apelul formulat de pârâţii Bethlen Ana şi Banffy Miklos Ladomer, împotriva sentinţei civile nr. 414/2017 a Judecătoriei Aiud, pronunţată în dosar nr. 4358/175/2016. În temeiul art. 480 alin. 2 C.p.c., schimbă, în tot, sentinţa apelată şi, rejudecând cauza: Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor Prefectului Judeţului Alba şi a Instituţiei Prefectului Judeţului Alba şi, în consecinţă: Respinge acţiunea formulată de către reclamanţii Prefectului Judeţului Alba şi Instituţia Prefectului Judeţului Alba, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei Lopadea Nouă, UAT Comuna Lopadea Nouă, Bethlen Ana şi Miklos Ladomer. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Alba”.

În fața evidenței rămâne o  întrebare: când și cine este competent să soluționeze această cauză care durează de ani buni?

Din discuțiile avute cu reprezentanții Instituției Prefectului Alba, în special cu domnul prefect Dănuț Hălălai, aceştia ne-au mărturisit că știu despre ce este vorba, însă: „Deocamdată noi nu putem face nimic până în momentul în care instanța ne va trimite, oficial, motivarea sentinței, pentru ca apoi să procedăm ca atare”. Cu alte cuvinte, se poate trage concluzia că la viteza cu care se mișcă instanțele românești și la rapiditatea cu care acestea își asumă o hotărâre, procesul va mai dura încă mulți ani de acum încolo.

Spre exemplu, potrivit site-ului oficial al instanței albaiuliene, Hotărârea nr. 668 referitoare la această cauză a fost dată în 10 noiembrie 2018, deci în urmă cu aproape cinci luni. Din această cauză, concluzia că procesul va mai dura încă ani buni se poate baza pe principiul incertitudinii care, în cazul de față, ar suna cam așa: ”Știm cu certitudine că este ceva, dar nu știm la cine este”.

Dorel LAZĂR

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---