ȘTIREA TA| „Pățania” unui vârstnic insulino-dependent la un spital din ALBA: „Tratat” precum o minge de ping-pong după ce și-a dislocat umărul

„Tatăl meu în vârstă de 70 ani a alunecat și în urma căderii, umărul i-a sărit de la loc. Bineînţeles că a fost nevoie să mergem la Urgenţe Sebeș. Nu știam cât de gravă este situaţia. Ajunși acolo ne-a lovit încă odată realitatea sistemului de sănătate din acest oraș.

1. Zona de triaj.

Există o singură zonă de triaj. Indiferent că mergi să te testezi pentru că ai simptome asociate Covid, sau pentru că ai nevoie de asistenţă medicală non-Covid, toată lumea stă în același rând, în aceași grămadă mai bine spus. Practic mergi la spital pentru că ți-ai rupt mâna, iar de acolo în zona de triaj te infectezi cu Covid de la cineva pe care medicul de familie l-a trimis să se testeze, pentru că prezenta simptome specifice bolii.

Ceea ce mi s-a părut mai grav este faptul că lângă oamenii care așteptau să se testeze mai așteptau și alte persoane. Practic persoane deja diagnosticate cu Covid așteptau în zona de triaj, pentru ca cineva din interior să le facă formele de internare sau să-i consulte. Am observat mai multe persoane care așteptau, însă credeam că sunt persoane ca și mine, în așteptarea unui consult de la Urgenţe. O persoană din rând mi-a atras atenţia că respectivii sunt confirmaţi COVID. Nu mi-a venit să cred, însă apoi a venit o asistentă, care din mulţime a chemat mai mulţi pacienţi, pe care i-a bagat într-un container pentru consult. Pe ușa containerului scria destul de mare, că acolo sunt persoane CONFIRMATE COVID.

2. „Consultaţia”

În prima zi, am ajuns la spital in jur de ora 19, iar pentru o radiografie am așteptat în jur de 1 oră. Ni s-a spus că toată procedura prin care umărul este pus la loc nu durează mai mult de 15 minute, doar că spitalul la respectiva oră nu are un medic ortoped prezent. Trebuia ca a doua zi dupa ora 8- 8:30 să revenim la spital. Asta am și făcut, următoare zi după ora 8:30 ne-am întors. Am așteptat până după ora 11, pentru ca cineva de la Ortopedie să efectueze acea procedură de 15 minute. Când în sfârșit medicul a ieșit la treabă, aflăm că procedura nu poate fi făcută, pentru că tata de dimineaţă a mâncat ceva. Ca și context, tata este insulino-dependent, iar suplimentar a luat și ketonal pentru dureri. De dimineaţă a trebuit să mânânce foarte puţin, organismul cerea asta. Ni s-a spus să ne reîntoarcem a doua zi dimineaţa la ora 8, pentru tratament.

Durerile erau foarte mari. Prin urmare ca orice sebeșean, prima dată încearcă la Spitalul Sebeș, însă apoi constată că trebuie să meargă în altă parte. Am mers în alt spital, tot de stat, unde întreaga procedură prin care umărul a fost pus la loc a durat câteva secunde. Medicul de acolo ne-a spus că am procedat corect, pentru că dacă se aștepta mai mult era riscul ca respectiva manevră să nu fie suficientă și să trebuiască să se apeleze și la chirurgie.

Să recapitulăm: – persoană de 70 de ani, insulino dependent cu astm bronșic (celebrele comorbiditaţi), prima dată îl bagi printr-un așa zis triaj, prin care toată lumea trece laolaltă, indiferent de motivul prezenţei la poarta spitalului. A doua zi îl mai bagi odata prin baia de mulţime, iar apoi îi chemi a treia zi pentru a-i face o procedura simpla. Tata este vaccinat, cu toate acestea nu are nimeni voie să se joace cu viaţa omului. Ce mai poţi spune apoi de faptul că îţi intră omul cu oasele dislocate în spital si îl trimiţi de două ori acasă?

Am văzut că spitalul se renovează. Foarte bine! Din păcate la noi în oraș spitalul funcţionează după proverbul: „afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul”!

În încheiere nu pot să vă spun decât să aveţi grijă de voi, să vă vaccinaţi! Nu pasaţi responsabilitatea vieţii voastre pe umerii altora, pentru că lucrurile sunt nasoale rău de tot!” , ne transmite un cititor al ZiarulUnirea.ro