Parlamentarii PP-DD vor susţine mutarea capitalei de la Bucureşti la Alba Iulia

De mai bine de 20 de ani, 1 decembrie a devenit Ziua Naţională a României şi Alba Iulia  a fost repusă pe harta oraşelor relevante ale ţării, printr-o alegere controversată a liderilor politici ai României anilor ’90. Ion Iliescu nu dorea să dea credit Regalităţii şi a refuzat revenirea la data de 10 mai ca Zi Naţională a României. În plus, întreaga nomenclatură care a preluat puterea de la regimul Ceauşescu a evitat propunerile pentru zilele de 16, 21 sau 22 decembrie, ca potenţiale zile naţionale.
Ce a însemnat 1 decembrie pentru Alba Iulia în ultimii 22 de ani? Mai întâi, în primii ani, o consolidare a sentimentului de mândrie naţională, revitalizarea unui centru istoric şi identitar al neamului românesc şi aprinderea speranţei pentru albaiulieni că oraşul nostru se va ridica din nou la importanţa istorică, geografică şi economică pe care a avut-o de la romani încoace. La fel cu toate speranţele de progres şi creştere pe care locuitorii Albei le-au nutrit în 1990 s-a prăbuşit şi oraşul, şi perspectivele sale de dezvoltare, în condiţiile în care timp de două decenii judeţul nostru nu a avut vreun parlamentar care să vorbească în termeni generoşi despre Alba, să încerce să exploateze potenţialul latent al urbei şi judeţului nostru.
Alba a fost reprezentată în Parlament din 1990 încoace de senatori şi deputaţi comozi, tăcuţi şi inactivi, care nu au reuşit în vreo instanţă să aducă numele oraşului sau al judeţului nostru în primul plan al vieţii politice şi publice româneşti. S-a vorbit infinit mai mult despre Bacău şi Constanţa decât despre Alba. S-au ridicat Braşovul, Sibiul şi Clujul, în timp ce noi am căzut odată cu Sălajul sau Drobeta într-un hău de neputinţă şi delăsare. Este un proverb străin care spune aşa – „Closed mouths do not eat” (Gurile închise nu mănâncă) – cu dublu sens – dacă taci nu primeşti nimic / dacă ai gura închisă cum poţi să mănânci? Asta a fost Alba Iulia timp de aproape 23 de ani – un oraş cu un potenţial fantastic, capitala unui judeţ care a trimis la Bucureşti, în Parlament, reprezentanţi dezinteresaţi de oamenii şi locurile pe care ar fi trebuit să îi reprezinte. Practic, Alba nu a avut până acum o voce în Parlamentul României, deşi în mod formal unii dintre deputaţii şi senatorii Albei au marcat 2, 3 sau chiar 4 mandate în Parlament. Începând cu 9 decembrie acest lucru trebuie să înceteze.
Convinşi că Alba Iulia şi judeţul Alba în ansamblu merită un loc de frunte în viaţa şi ierarhiile naţiunii române, candidaţii PP-DD Alba, după validarea în Parlament, vor iniţia un proiect îndrăzneţ – mutarea capitalei României de la Bucureşti la Alba Iulia. Trebuie să încetăm să mai gândim egoist şi pe termen foarte scurt, şi să încercăm să intuim cum va arăta ţara noastră în cinci, zece sau douăzeci de ani, membră a unei Europe unite şi regionalizate. În multe ţări de primă mână din lume, capitalele nu sunt neapărat şi cele mai mari oraşe sau cele mai relevante din punct de vedere economic ori turistic.
Să luăm câteva exemple – Statele Unite – Washington este capitala, New York şi Los Angeles cele mai importante metropole. Germania – capitala la Berlin, Munchen, Sttutgart şi Frankfurt cele mai dinamice oraşe. Olanda – capitala la Haga, Amsterdam şi Rotterdam cele mai importante oraşe. Canada – capitala la Ottawa, Montreal, Toronto sau Vancouver mult mai răsărite economic sau demografic. Brazilia – capitala la Brasilia, centrul comerţului şi turismului la Rio. Şi lista nu este exhaustivă. Putem observa aşadar că toate aceste capitale ale unor ţări cu greutate în sistemul internaţional sunt de fapt nişte oraşe din linia a doua din punct de vedere demografic şi economic, însă foarte importante ca istorie ori tradiţie administrativă.
În România concentrarea excesivă pe Bucureşti a adus un dezechilibru în ceea ce priveşte investiţiile, infrastructura şi instituţiile statului, toate acestea fiind concentrate în actuala capitală, generând uneori chiar frustrări identitare şi reacţii separatiste din partea naţionaliştilor exaltaţi din Transilvania. Aşa cum ţările Europei zdrobite de războiul al doilea mondial au ales să-şi construiască noi capitale la Strassbourg, Bruxelles şi Luxemburg pentru instituţiile viitoarei Uniuni Europene, tot aşa şi România poate alege să dezvolte o capitală administrativă în aria metropolitană din jurul Alba Iuliei actuale. Ce înseamnă 5 sau 10 ani pentru istoria unui popor? Temporal, nimic. Putem gândi şi proiecta o Alba Iulia care să găzduiască atât Parlamentul cât şi ministerele, Guvernul şi Preşedinţia. Avem clădiri, şi avem spaţiu pentru a dubla actuala vatră a oraşului. Ne trebuie doar viziune şi dedicaţie din partea celor care ne vor reprezenta judeţul şi oraşul în Parlamentul viitor, după 9 decembrie.
Cu un proiect bine gândit, deputaţii şi senatorii PP-DD pot oferi o viziune de dezvoltare a României pe următorii 10 ani, cu beneficii majore pentru municipiul Alba Iulia şi întreg judeţul Alba. Cum vor arăta Aiud, Ocna Mureş, Cugir, Sebeş sau Blaj când vor fi la 20 de kilometri de capitala ţării, şi nu la 400, cum sunt astăzi?
Cornel Comşa, Dorin Şerdean, Radu Roncea, Sorin Vasile, Ion Marincaş, Horaţiu Bibolar şi Dorin Pocol sunt oamenii care pot iniţia un atare proiect, pentru că ne gândim la Alba Iulia nu doar la 1 decembrie, ci şi în celelalte 364 de zile ale anului.
La mulţi ani, România! Să ne bucurăm şi să ne mândrim că suntem români! Să privim înainte cu încredere!

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---