Rămâi conectat

Societate

Omenirea, încotro?

Redactia Ziarului Unirea

Publicat

în

Am fost în Libia în urmă cu 25 de ani, prin 1984 -1985. L-am însoţit pe soţul meu, medic chirurg care a avut contract de acordarea asistenţei medicale în acest stat. Deşi, la început, am fost doar simplă însoţitoare, după o lună şi jumătate, am fost angajată de probă şi apoi, definitv, de către statul libian. O raritate, căci, în general, însoţitorii nu aveau acest privilegiu. Am lucrat la Ministerul Sănătăţii din acea vreme şi am obţinut acel post pentru că ştiam multe limbi străine, pentru că ştiam „multe” în sensul că mă pricepeam, ca europeancă la protocol, cultură, traducere şi un pic de medicină. Am avut acel noroc de a câştiga nişte bani în plus (eu nefiind obligată să dau 90% din salariu statului român ca angajaţii noştri, căci eu eram în slujba statului libian).
Am plecat în Libia pentru că doream să scap de regimul restrictiv al lui Ceauşescu, pentru că voiam să văd ceva din lumea asta şi când am ajuns acolo, chiar am avut impresia că sunt liberă, mă refer la acea perioadă în care, în ţară nu aveam decât un singur canal TV (şi ştim cu toţii ce eram obligaţi să vizionăm, seară de seară). Acolo, Televiziunea şi Radio Tunis erau adevărate oaze de cultură. Spun Tunis, căci în comparaţie cu România, Gaddafi era şi el tot un fel de Ceauşescu, uneori mai „mic” alteori cu mult mai puternic şi chiar mai „dictator”. Dar asta am văzut-o abia mai târziu când „am fugit” în ţară. Da, uite că se mai află şi unii care au „fugit” în România. Dar să o iau treptat, să nu sar anumite etape. Deci, la început, abundenţa de mărfuri de calitate, „subţiri”, de marcă, din Libia, m-a făcut să cred că am nimerit în rai. Se ştie ce „penurie” de articole de lux era în România. Acolo tot ce era mai bun în lume în materie de lux şi eleganţă, aparate tehnice, articole de îmbrăcaminte, totul era adus din ţări ca Franţa, Anglia, Italia, Spania etc. Lumea îşi făcea concediul (mă refer la lumea medicală) în Tunis sau Malta şi jinduiam cu dor la acele clipe fericite când voi putea şi eu să văd Italia, Malta, Europa. Doar de-asta îmi părăsisem copilul şi părinţii şi sufeream cu toţii…                      Am muncit cu plăcere, aveam legături cu multe delegaţii străine care soseau la minister, cu mulţi medici străini, mai puţin cu poporul libian. Cu el avea contact zilnic soţul meu care vorbea araba. Eu vorbeam italiana şi engleza.Cu timpul însă am început să văd că existau numeroase restricţii: nimeni nu vorbea nimic rău de „senior” Gaddafi, spre deosebire de noi, românii, care… ştim bine ce vorbeam şi ce bancuri făceam despre Ceauşescu. Atunci am realizat că arabii vorbeau frumos despre conducătorul lor nu din dragoste ci din teamă.
Şi cum să nu le fie teamă când te trezeai cu el, nu se ştie în ce moment şi în ce loc. Aşa s-a întâmplat într-o noapte în spitalul din Gharyan când şeful grupului de români, un medic internist care era de gardă, pe la ora 3.00, s-a trezit faţă în faţă cu „senior” Gaddafi. Numai că doctorul nostru neavând de lucru, stătea la o ţigară pe hol, sprijinit de o masă. Gaddafi l-a certat rău de tot, spunându-i că statul libian îl plăteşte să muncească, nu să fumeze.
În Libia, se vorbea, în general, engleza. Eu ştiam franceza foarte bine şi ori de câte ori aveam delegaţii vorbitoare de franceză, un reprezentant de-al lor era pas cu pas în urma mea, în biroul meu, alături de mine, spunând că nu ştie franceza, dar mai apoi, l-am surprins fin cunoscător al limbii şi civilizaţiei din Hexagon. Îşi făcuse studiile universitare la Paris. Cred că oricine începe să se teamă în atari condiţii.
Libia îşi permitea ca acum 25 de ani să aibă specialişti străini în toate domeniile vieţii sociale şi asta costa mult. În Libia am văzut cea mai mare risipă de energie, orice fel de energie. Acolo, după ce te alimenta cetăţeanul de la pompa cu benzină, plictisit, nu mai închidea sursa de alimentare şi benzina curgea ore întregi pe drum, până la următorul conducător auto şi tot aşa… Acolo, ziua în amiaza mare, pe o căldură de cel puţin 40 de grade şi o luminiscenţă dureroasă pentru ochi, toate felinarele erau aprinse pe plajă. Şi aveau o plajă… o minune, dar asta e o altă poveste.
Libia era, şi cred că mai este încă, o ţară foarte bogată. Spre deosebire de noi, ei o duceau foarte bine, dar condiţia femeii în societatea lor era, pentru mine, cu educaţie europeană, cel puţin degradantă. Nu aveau voie să apară în faţa bărbaţilor cu chipul descoperit, nu aveau voie să fie în maşină cu un alt bărbat decât soţul sau eventual fratele. De multe ori un soţ avea patru soţii şi uneori chiar locuiau toate în aceeaşi casă etc. Se mai aplicau încă pedepse ca în Evul Mediu (biciuiri în piaţa publică sau chiar lucruri cu mult mai grave de care prefer să nu îmi amintesc).
Când am văzut săptămânile trecute ce se întâmplă în Tunis, apoi în Egipt, m-am gândit că va veni şi vremea Libiei. S-a ridicat o generaţie nouă de tineri care s-au născut sub regimul lui Gaddafi şi care tocmai din pricina lipsei de libertate de gândire sau exprimare nu mai suportă abuzurile unui om care de 40 de ani conduce poporul libian. Să nu uităm posibilităţile de comunicare de azi, internetul sau reţelele de socializare şi atunci… cine mai poate crede că tinerii se mai supun unor restricţii neconforme cu zilele în care trăim? Cine neglijează importanţa internetului şi se crede nemuritor sau preşedinte pe viaţă, aşa să păţească, cred că le sună bine multor lideri bătrâni ce se iluzionează că sunt şi iubiţi şi adoraţi şi atotputernici.
Nu pot spune decât că mă situez de partea celor care doresc să se exprime aşa cum simt, alături de cei care trăiesc în anul 2011 şi nu în plin Ev Mediu… Nu ştiu cum a fost regimul Mubarak, deşi am auzit că a fost dictatorial, dar Gaddafi chiar a reprezentat un regim hiperrestrictiv, nu numai pentru străini ci şi pentru libieni. Benghazi a fost şi este cel mai european centru cultural din Libia. Este şi mare centru universitar şi e şi normal ca acolo să fi început mişcarea lor de eliberare. Încă de acum 25 de ani, priveam cu admiraţie spre Benghazi: acolo era „bine”, acolo era libertate, acolo era Europa. Se aştepta mult de la Benghazi şi iată că, cel puţin din acest punct de vedere, nu există decepţii. Apoi, Benghazi era şi centrul adept al fostului rege Idris. Acolo nu s-a dat uitării modul în care acesta a fost înlocuit de către Gaddafi: li s-au transmis tinerilor, admiraţia şi nostalgia după vremurile „bune” din acea perioadă. În acest fel, Benghazi a devenit centrul opoziţiei faţă de acţiunile lui Gaddafi.
Comentatori francezi afirmă că la Tripoli armata e împărţită în două unii care sprijină guvernul, alţii care ţin cu populaţia. Şi că unii miniştri şi-ar fi dat demisia, părăsindu-l pe Gaddafi. Amnesty International pentru Franţa afirmă că nu există imagini de presă în direct ci numai ceea ce se poate transmite de ici colo, dar se ştie că, de duminică, Tripoli e centrul revoltei şi că numai într-o singură zi ar fi fost 200 de morţi. Ţărmurile italiene sunt inundate de refugiaţi clandestini. Italia îşi trimite trupe în sudul ţării  pentru a încerca cu disperare să  împiedice acest exod uriaş.
Reprezentanţii politicii europene îşi exprimă îngrijorarea, fie că s-ar putea crea un centru extremist islamist în această parte de lume şi atât de aproape de Europa, fie că măsurile luate de Gaddafi întrec orice limită. Însă ceea ce mă doare este duritatea răspunsului guvernului Gaddafi, sutele de morţi civili şi mai ales tineri.
Tinerii s-au revoltat dar tare mă tem că, în pofida atâtor morţi rezultatele nu vor fi pe potriva aşteptărilor. Dă Doamne să nu fie aşa, însă stau şi mă întreb: cât pot rezista tinerii fără arme, fără informaţii, dinăuntrul şi din afara ţării? Ba, mai mult, poporul e ameninţat cu un război civil de către conducători…şi atunci, ce pot face o mână de copii?
Se spune că are loc o baie de sânge împotriva manifestanţilor, că se trage din elicoptere şi că în unele locuri armata de desolidarizează de regim alăturându-se manifestanţilor. Eu cred că omenirea trebuie să facă ceva, presa trebuie să intervină. Ei, apropo de presa noastră: oare de ce tace? Ni se transmit nişte ştiri destul de anoste şi atât. Oare chiar nu se găsesc mijloace de a comenta evenimentele, de a ne informa? Sau…nu există decât o singură Mioara Roman (altfel, o femeie foarte inteligentă,cu bun simţ şi bine informată în legătură cu lumea arabă) care să ne ţină la curent cu tot ce se petrece în acele locuri? Dar focul se extinde la Maroc, Yemen sau Bahrein. Având în vedere faptul că Libia este furnizorul principal de petrol pentru ţări ca Italia, Franţa, Germania, se pune problema preţului barilului de petrol, în  actualele condiţii. Criza monetară va deveni oare o criză energetică şi dacă da, cine are interesul să producă atâtea schimbări în lume? Omenirea –  încotro?
Monica BORZA

Cine sunt stăpânii globali ai aurului negru

lLibia este în top 20, cu 1,8 mil. barili pe zi
Principalii producători de petrol din lume în 2009 (milioane barili/zi)
Ţara/ Producţia
Rusia 9,9
Arabia Saudită 9,8
SUA 9,1
Iran 4,2
China 4,0
Canada 3,3
Mexic 3
Emiratele Arabe Unite 2,8
Brazilia 2,6
Kuweit 2,5
Venezuela 2,5
Irak 2,4
Norvegia 2,4
Nigeria 2,2
Algeria 2,1
Angola 1,9
Libia 1,8
Kazahstan 1,5
Marea Britanie 1,4
Qatar 1,2
Azerbaidjan 1,0
Indonezia 1,0
Sursa: U. S. Energy Information Administration
lBogăţiile subterane ale Africii: Care sunt cei mai mari deţinători de rezerve de petrol
Ţara Rezervele dovedite de petrol 2010 (miliarde barili)
Libia 44,3
Nigeria 37,2
Algeria 12,2
Angola 9,5
Sudan 5,0
Egipt 3,7
Sursa: U.S. Energy Information Administration

Elit - Gustul Desăvârșit

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Ştirea Ta

FOTO ȘTIREA TA| Străzi ca după război într-un cartier din Alba Iulia. Cetățean: ,,dalele de beton au fost scoase și depozitate pe trotuar”

Culda Ionică

Publicat

în

Străzi ca după război într-un cartier din Alba Iulia. Cetățean: ,,Dalele de beton au fost scoase și depozitate pe trotuar”

Câteva străzi din municipiul Alba Iulia arată ca în urma unor ,,bombardamente”, așa cum reiese și din mai multe fotografii publicate pe internet.

Imaginiile cu străzile distruse au apărut în mediul online, puse de către Nicolae Bumbu.

Elit - Gustul Desăvârșit

Potrivit acestuia, drumurile se află în situația asta datorită celor care au lucrat la conductele de gaz, lăsându-le într-o situație deplorabilă.

În imaginile publicate în mediul online se vede cum dalele de beton au fost scoase și depozitate pe trotuar, trecătorii fiind nevoiți să le ocolească pentru a circula pe stradă.

De asemenea, și în stratul de asfalt s-au format gropi care sunt acoperite doar cu niște pietriș, spre indignarea celor care locuiesc în cartier.

Aceste străzi se află în zona magazinului „Dedeman” în cartierul denumit ,, Lumea nouă.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Opinii - Comentarii

În 4 octombrie, creștinii ortodocși îl pomenesc pe Sfântul Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei

Ziarul Unirea

Publicat

în

În 4 octombrie, creștinii ortodocși îl pomenesc pe Sfântul Mucenic Ierotei, Episcopul Atenei

Sfântul Ierotei era unul din sfetnicii Areopagului, învăţat în credinţa creştinească şi aşezat episcop de Sfântul Apostol Pavel. Apoi, la adormirea Preasfintei stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, fiind în soborul apostolesc, s-a arătat dumnezeiesc cuvântător de cântări, petrecând spre mormânt primitorul de Dumnezeu trup al Maicii lui Dumnezeu; şi toţi, auzindu-l şi văzându-l, l-au cunoscut că este drept şi cuvios. Vieţuind bine, precum se cuvine unui sfânt şi placând mult lui Dumnezeu prin viaţă şi prin cârmuirea sa, precum şi prin mucenicească nevoinţă, şi-a sfârşit alergarea.

Tradiţia creştină spune că Sfântul Ierotei a fost din Atena, Capitala Greciei, şi era unul din cei nouă sfetnici ai Aeropagului: făcea parte, adică, din sfatul cetăţii. A învăţat credinţa creştină de la Sfântul Pavel Apostolul şi tot acesta l-a botezat şi l-a aşezat episcop în Atena. Şi a fost cel dintâi episcop creştin al Atenei.

Citește și: Când vor fi Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani: 2023, 2024, 2025

La rândul său, Sfântul Ierotei a fost învăţător neostenit, Sfântul Ierotei a fost învăţător neostenit Sfântului Mucenic Dionisie Areopagitul, căruia multe povăţuiri i-a dat pe calea înţelegerii dreptei credinţe, aduse de Mântuitorul Hristos, spre mântuirea şi înnoirea lumii.

Elit - Gustul Desăvârșit

Despre Sfântul Ierotei se mai ştie că, la Adormirea şi îngroparea Maicii Domnului în Ghetsimani, măcar că tot soborul Sfinţilor Apostoli era de faţă, totuşi Sfântul Ierotei s-a învrednicit, în numele tuturor, să facă început cântărilor, la jalea Adormirii celei Preacurate.

Şi era Sfântul Ierotei cu totul înstrăinat şi îndepărtat cu sufletul de cele pământeşti şi se vedea şi se auzea şi la toţi arătat era că Sfântul acesta este cu adevărat de Dumnezeu, cuprins de dumnezeiasca râvna. Deci, vieţuind bine cum îi place lui Dumnezeu şi veselind pe Dumnezeu cu faptele sale bune, s-a dus către Domnul cu pace, la 4 octombrie.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Opinii - Comentarii

4 octombrie: Ziua Internațională a Animalelor. 10 moduri prin care poți sărbători ”World Animal Day”

Ziarul Unirea

Publicat

în

Ziua Internațională a Animalelor este sărbătorită, în fiecare an, la 4 octombrie. ”World Animal Day” este o zi specială dedicată vieții animalelor și legăturii noastre cu ele.

Animalele au un rol foarte important în viața oamenilor. Această sărbătoare recunoaște locul pe care animalele îl au în viața noastră. Atât cele de companie, care ne sunt alături zi de zi și ne aduc bucurie, cât și toate celelalte animale de pe Pământ care nu sunt în preajma noastră, dar au nevoie de noi. Animalele de companie au un rol important în formarea caracterului și personalității copiilor, învățându-i să fie responsabili și independenți, deoarece trebuie să le acorde atenție, să le îngrijească, să le hrănească.

În această zi se desfășoară diverse campanii pentru a ajuta animalele, de la cele fără stăpân până la cele pe cale de dispariție. Cercetători din diverse colțuri ale lumii au descoperit ca animalele pot într-adevăr stimula sănătatea fizică și mentală a omului. Prezența unor animale de companie lângă noi este benefică, chiar dacă de cele mai multe ori nu ne dăm seama, și ne ajută din punct de vedere emoțional, psihologic și social.

Elit - Gustul Desăvârșit

Ziua Internațională a Animalelor a fost proclamată oficial de Organizația Internațională pentru Protecția Animalelor în anul 1931, în memoria Sfântului Francisc de Assisi (1182-1226), întemeietorul Ordinului Franciscan și protectorul animalelor, canonizat la 4 octombrie 1228.

Primele lucrări privind drepturile și protecția animalelor au fost publicate abia în secolul al XVIII-lea. Prima lege pentru protecția animalelor s-a numit „Martin’s Act” și a fost votată de Parlamentul britanic la 22 iulie 1822. După 1945, ziua de 4 octombrie a fost proclamată oficial Ziua internațională pentru protecția animalelor, fiind sărbătorită an de an pe întreg mapamondul.

Sfântul Francisc, pe numele său de mirean Giovanni Bernardone, a văzut lumina zilei la Assisi (Umbria, Italia), în 1182. A fost fiul unui bogat negustor de stofe. Poveștile despre ordinul cavalerilor-călugări templieri l-au făcut să se simtă un oștean al lui Hristos, dorindu-și să plece în cruciade, pentru a cuceri Sfântul Mormânt.

Aceste vise de mărire pe calea armelor au luat sfârșit când a fost luat prizonier de perugieni, într-o luptă internă. S-a convertit la cele sfinte în perioada prizonieratului în Perugia, când, spunea el, a primit un mesaj de la Iisus Hristos, care-l chema să renunțe la stilul lumesc de viață. După eliberare, a adoptat Evangheliile ca regulă de viață și pe Iisus Hristos ca model. Se îmbrăca în haine sărăcăcioase, cerșea pentru a se întreține și predica despre puritate și pace. Vizita spitale, îi ajuta pe bolnavi și îi considera pe toți oamenii frați. Iubea animalele, considerându-le creația lui Dumnezeu și frați ai omului.

ziua mondiala a animalelor-1Ziua Mondială a Animalelor nu trebuie trecută cu vederea, indiferent dacă ai sau nu un animal de companie. Soluții sunt pentru toată lumea.

  1. Scoate-ți câinele la o plimbare mai lungă, de cel puțin o oră, în locurile care îi plac. Dacă poți, ia-ți o zi liberă de la serviciu pentru a sărbători cu câinele tău. Dacă e sociabil, du-l la întâlnire cu alți cățeluși. Dacă îi place să facă sport, du-l la un club de profil. Dacă e mai timid sau fricos, mergi cu el în parcuri sau zone liniștite, unde să se poată bucura în tihnă de iarba cea încă verde. Lasă-l să se tăvălească oricât dorește și nu-ți face griji că i se murdărește blănița. Se spală.

În drum spre casă, cumpără-i ceva bun de mâncare, altceva față de ce mănâncă de obicei. Dacă patrupedul tău se hrănește de regulă cu boabe, fă-i cadou o conservă premium sau pregătește-i chiar tu o friptură gustoasă din pui sau vițel. Ține cont de alimentele la care este alergic și alege-le pe cele pe care le-ai mai testat și care nu i-au cauzat probleme. Nu vrem să ajungem de la bal la spital.

2. Ia-ți câinele cu tine la serviciu, dacă șefii tăi te lasă și dacă nu cumva lucrezi la bancă, în farmacie sau la NASA. Ca să ai mai mult succes, aliază-te cu mai mulți colegi care au și ei câini și încercați împreună să vă înduplecați șeful. Cățeii se vor bucura de atenția primită de la colegii de la serviciu și de micile gustări. Ia-i pachețel de acasă și pune în geantă porții în plus pentru ceilalți câini.

3. Cumpără-i o jucărie nouă. Ca și copiii, cățeii se mai satură de jucăriile pe care le au, așa că una nouă îi poate face extrem de bucuroși. Nu te zgârci la prețuri. Unele jucării sunt mai scumpe, dar sunt și mai atrăgătoare. Eu mă mai joc și acum cu un maimuțoi mai vechi din cauciuc, cu patru picioare care se termină cu niște ațe pe post de tălpi. Am primit-o acum vreun an și jumătate și a costat 18 lei, dar vă zic că a meritat fiecare bănuț.

4.Rezervă-ți 10-15 minute pentru o discuție cu câinele tău. Spune-i ce simți pentru el, ce-ți place la el și ce planuri ai cu el în perioada următoare. Nu va înțelege tot ce zici, dar îi va face plăcere să te asculte, să-ți audă vocea și să-ți vadă atitudinea pozitivă.

5.Adoptă un câine. Ți-ai dori un câine de rasă, dar nu ai bani pentru unul cu pedigree? Ia legătura cu asociațiile care se ocupă de câinii fără stăpân și întreabă dacă nu au un cățel care să corespundă cu ceea ce îți dorești. Totodată, urmărește anunțurile de pe Facebook. Sunt numeroși câini de rasă pe care stăpânii lor nu îi mai pot ține și îi dau spre adopție.

Pentru stăpânii de pisici

pisici1.Dacă pisicii tale îi plac perdelele și nu o lași să se cațere pe ale tale, e momentul să cumperi una doar pentru ea. Gândește-te unde anume ai putea să o pui, astfel încât să îmbunătățească și decorul casei. Spre exemplu, poate ai un perete gol de acoperit. Încurajează-ți pisica să se urce pe perdeaua cea nouă și recompenseaz-o când face giumbușlucuri.

2.Cântă-i „La mulți ani!”. Fii original și folosește mai multe tonalități și cuvinte. Mângâie-ți pisica în tot acest timp. După ce ai terminat de cântat, oferă-i ceva bun de mâncare. Nu mai aștepta Crăciunul ca să-i cumperi conserva preferată, ci fă-i o surpriză chiar mâine!

3.Cumpără-i încă o litieră și pune-o în altă cameră. În acest fel, șansele ca una dintre litiere să fie mereu curată sunt mai mari. În acest fel, pisica ta va fi mai fericită.

4. Ia pisica în brațe și fă-i un masaj. Începe de la cap, du-te spre ceafă, apoi pe tot spatele, pe lăbuțele din față și apoi pe cele din spate, până la vârful cozii. Nu te grăbi. Totul trebuie să dureze cel puțin 15 minute. Dacă îi place, ai putea să o și perii. Eu nu sunt pisică, dar pe mine mă ia somnul în timpul periatului, iar acesta este un semn bun de relaxare totală.

5. Adoptă o pisică. Dacă ai cum să îngrijești o pisică și ți-e milă deja de puiuții care au apărut în fața blocului, poate că este momentul să iei unul acasă. O altă variantă este să vezi ce pisici așteaptă să fie adoptate în adăposturi. Odată ce aduci pisica acasă, poți pune în aplicare celelalte patru puncte de mai sus. (C.M.)

sursa:agerpres, lumeaanimalelor.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare

Copyright © 2004 - 2022 Ziarul Unirea