Minunea apei din Bălgrad, un „Fake-news” legat de Alba Iulia, încă din vremea lui Mihai Viteazul: Despre ce document susțin istoricii că este un FALS

Minunea apei din Bălgrad, un „Fake-news” legat de Alba Iulia, încă din vremea lui Mihai Viteazul: Despre ce document susțin istoricii că este un FALS

Un document inedit din secolul al XVII-lea relatează despre o „minune” ce ar fi avut loc la Bălgrad (Alba Iulia) în timpul domniei lui Mihai Viteazul. Istoricii susțin, însă, că este vorba despre un fals.

Episodul este redat în holul Palatului Patriarhal din București (în dealul Mitropoliei), unde a fost realizată în anii ’30 o frumoasă frescă de către pictorul Costin Petrescu. Ansamblul de pictură se concentrează pe intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia și mai ales pe „Minunea Apei” .

„Minunea” ar fi fost relatată de Petru Movilă, Arhiepiscop şi Mitropolit al Kievului. „Când Mihail-Vodă, domnul Ungro-Vlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory şi a luat sceptrul Ardealului, a sosit în oraşul de scaun, numit Bălgrad (Alba Iulia -n.n.), şi a voit că să zidească acolo, în oraş, o biserică ortodoxă. Însă preoţii, orăşenii şi toţi boierii, fiind de credinţa latinească «a Papei», nu-i îngăduiau să zidească, zicând că ei sunt de credinţa dreaptă şi de aceea nu doresc să aibă în oraşul lor o biserică de lege străină”, se spune în document.

Mai departe, Mitropolitul Movilă afirmă că cele două părţi s-au înţeles să pună fiecare câte un vas cu apă sfinţită în biserica catolicilor. Dacă apa ortodocşilor se strica după 40 de zile, atunci ei nu mai puteau ridica biserica, însă, dacă se întâmpla acest lucru cu apa sfinţită de catolici atunci Mihai Viteazul putea construi lăcaşul de cult.

„(…) Şi, a două zi dimineaţă, a ieşit domnitorul cu toţi boierii şi curtenii săi în piaţă, cu episcopul şi cu preoţii, slujind litia după obicei, cu cruci, cu lumânări şi candele. Şi, ajungând la locul pregătit, au săvârşit marea sfinţire a apei. Tot în piaţă, dar deoparte, în faţa tuturor, latinii au sfinţit apa şi au sărat-o. După care, astfel sfinţindu-şi apa, fiecare a turnat apa lui sfinţită în câte un vas osebit, apoi şi-au pus peceţile pe amândouă părţi ale vaselor, le-au dus şi le-au pus în biserica cea mare, au încuiat uşile, le-au pecetluit şi au plecat”, ar fi spus domnitorul, potrivit celor relatate de Petru Movilă.

Deschiderea vaselor cu apa sfinţită a avut loc după 25 de zile, după ce episcopul ortodox „a primit un semn de la Dumnezeu”.

„Domnitorul, deci, chemindu-i pe toţi, precum l-a sfătuit episcopul, a mers la biserică şi, deschizând uşile, au intrat cu toţii. (…) Iar latinii, rugindu-se şi făcînd slujbă după cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului în care se afla apa lor şi, cum l-au destupat, toată biserică s-a umplut de duhoare, că s-au înspăimîntat toţi latinii. (..) Şi astfel, făcuţi de ocară, latinii şi cu preoţii lor s-au împrăştiat cu mare ruşine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinţa ortodoxă. Toţi locuitorii ţării Ardealului, cu jurământ, s-au arătat bucuroşi să zidească biserică şi să n-o dărâme niciodată”, se mai spune în documentul Mitropolitului Kievului.

Episod fals și „împletire toxică dintre Naționalism și Religie”

Episodul nu a avut, însă, loc în realitate fiind un fals. „În realitate acest episod este pură fantezie, n-a existat niciodată, nu a fost menționat de nimeni altcineva. El a fost imaginat la zeci de ani după moartea lui Mihai Viteazul, episcopul Kievului având doar 3 ani la momentul descris de el. În realitate, Mihai Viteazul s-a arătat plin de bunăvoință față de catolicii ardeleni, fiind «pornit» doar contra «ereticilor» calvini. Iată ce declara un nunțiul papal, Germanico Malaspina, în 1599, prezent la sosirea lui Mihai la Alba: «Palatinul (Mihai) a arătat multă bunăvoință față de religia catolică și scârbă față de eretici (calvini)»”, afirmă ilustratorul istoric Radu Oltean, într-o postare pe o rețea de socializare.

Potrivit acestuia, „o altă sursă, Giovanni Mocenigo, zice că valahul (Mihai) se duce cinsprezece zile (pe lună, la slujbă) la biserica latinilor și cincisprezece la cea a grecilor și a dăruit șaizeci de sate de «heretici» (calvini) catolicilor, deci Mihai se ducea la slujbă la catedrala catolică, în mod curent”.

„Povestea lasă impresia că la Alba și în Ardeal în general, reprezentanții autorităților non-ortodoxe erau toți catolici. În realitate Reforma se instaurase de ani de zile, iar Transilvania era un spațiu multiconfesional și o mare parte a nobilimii maghiare era reformată”, mai susține Oltean.

Acesta oferă și un motiv pentru alegerea episodului spre a fi zugrăvit în sediul Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române: „În primul rând este vorba de acea împletire toxică dintre Naționalism și Religie, ideologie ce a explodat după Primul Război Mondial și care a dus la nașterea a atâtor rele. Și de care BOR nu a scăpat deloc nici azi, ba dimpotrivă. Apoi, prin acest episod imaginar este scos în evidență și complexul istoric de inferioritate/superioritate al românilor față de Biserica catolică, percepută ca mai bogată, civilizată, dar arogantă și prea puțin spirituală”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI