Sunt întrebat des, foarte des în ultimul timp, de oameni care mă opresc pe stradă sau îmi telefonează: “Aţi făcut Revoluţia. Vă place ce s-a întâmplat  de 24 de ani încoace?”.

Îmi vine uneori să urlu: Nu, nu-mi place, dar puneţi întrebarea asta nu revoluţionarilor, care şi-au riscat viaţa alungându-l pe Ceauşescu  ci politicienilor pe care îi alegeţi tot timpul deşi ştiţi că ei fac legile proaste, care le slujesc interesele, ei şi clientela lor politică fură averea ţării cu neruşinare, ei au transformat aparatul de stat într-un monstru administrativ, ei au devastat România mai ceva decât popoarele migratoare, ei ocrotesc fărădelegea, ei au votat pensii de 370 milioane lei vechi şi venituri de 150.000 euro pe an la stat, ei au distrus industria, au vândut pe nimic petrolul, resursele minerale, au tăiat pădurile şi mânărit pământurile.

De ce o fac? Pentru că deşi sunt corupţi, agramaţi, venali, penali, ei ştiu că îi veţi vota şi în legislature viitoare. Nu profesorii, inginerii, doctorii, funcţionarii publici, pensionarii căpuşează sectorul privat, averea şi bugetul ţării ci clasa politică; nu populaţia a prăpădit banii  statului primiţi din privatizări ci clasa politică; nu populaţia a organizat  licitaţii trucate pentru şosele pline de gropi, pentru autostrăzi care nu se fac, pentru lucrări proaste sau inutile ci clasa politică; nu populaţia se află în AGA şi CA ale companiilor şi băncilor de stat ci clientela politică plătită regeşte, în timp ce profesorii, medicii sau pensionarii abia se ajung cu banii pentru plata facturilor casnice “liberalizate” la energie.

Parlamentul, ministerele, prefecturile, consiliile judeţene, primăriile sunt formate din partidele politice votate la fiecare patru ani de voi toţi. Singura deosebire dintre putere şi opoziţie este că unii fură dar mai fac şi puţină treabă, ceilalţi doar fură! Vorba unui mare jurnalist: Pleacă o haită, vine alta…

Nu, nu-mi place ce se întâmplă! Nu-mi place că politicienii vor să scoată ţara din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor, a bugetarilor de execuţie.  Se fac restructurări “la sânge” în administraţie  în timp ce numărul ministerelor aproape s-a dublat iar Parlamentul în loc să scadă potrivit voinţei poporului exprimată la referendum şi-a înmulţit numărul aleşilor cu aproape o sută. Toţi cu maşini, secretare şi bugete pe măsură, sporite la fiecare rectificare bugetară.

În mai 2012 când USL a venit la putere a reînceput – ca de fiecare dată când puterea se schimbă  –    dezmăţul  sinecurilor. Angajarea la stat fără concurs sau cu concursuri falsificate s-a întins  în cercuri concentrice, ca o molimă. Unchi, veri, nepoţi, amante, prieteni de partid lipitori de afişe dar incapabili să-şi găsească  singuri un loc de muncă, au fost numiţi în funcţii  generos plătite, în aparatul de stat.

Nu asta am visat eu în decembrie 1989 când, după o noapte de manifestaţie, am preluat puterea în dimineaţa zilei de 22 la orele 8, înainte de fuga dictatorului. În discursul ţinut atunci pe treptele actualei prefecturi, am vorbit despre o Românie în care vor exista alegeri libere, va triumfa dreptatea, justiţia, echitatea, libertatea, democraţia adevărată şi nu contrafăcută.

Promovările în instituţiile publice şi în companiile de stat, am susţinut eu atunci cu o naivitate înduioşătoare, dezarmantă, vor fi făcute  potrivit competenţei profesionale şi nu după criterii clientelare, de partid. În faţa mea sute de oameni punctau cu urale fiecare frază rostită şi îşi ştergeau lacrimile de bucurie. Acesta nu era numai visul meu, era  şi visul  lor.

Dar orice revoluţie este începută de naivi, continuată de impostori şi exploatată de escroci. În mai puţin de o lună noi, cei câţiva care am ieşit în stradă conştienţi că nu vom rămâne în viaţă până a doua zi, am fost măturaţi de la putere de către cei care vă conduc azi. Pe ei îi votaţi la fiecare ciclu electoral, începând cu mai 1990. Ei sunt cei care au confiscat viitorul României. Lor trebuie să le cereţi socoteală, nu revoluţionarilor. Eu nu am reuşit să devin nici măcar consilier local…

Revoluţionarii, datorită acestui parcurs nefericit al ţării, şi pentru că li s-au acordat prin lege, FĂRĂ SĂ O CEARĂ , nişte îndemnizaţii ca recunoştinţă pentru eroismul din Decembrie ’89 au ajuns un fel de paria a societăţii româneşti. Presa scrisă şi televiziunea, politicienii iar în final şi opinia publică, după ce i-a slăvit şi îmbrăţişat, îi încriminează acum in corpore ca pe nişte ticăloşi, profitori şi impostori. Cine a numit secretarii de stat în fruntea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor? Ei sau partidele politice? Nu revoluţionarii  i-au numit pe infractorii Emil Cuteanu,  George Costin sau Bebe Ivanovici secretari de stat la SSPR. Au făcut-o Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Emil Boc.

Emil Cuteanu, omul lui Iliescu se află deja în puşcărie alături de George Costin numit de Emil Boc, întrucât au transformat eliberarea certificatelor de revoluţionar într-o afacere personală. Revolta societăţii civile este, desigur  îndreptăţită, dar nedreaptă faţă de cei care şi-au riscat cu adevărat viaţa în zilele lui Decembrie 1989. Iar azi se sinucid pentru că nu mai pot plăti ratele la creditul garantat cu îndemnizaţia tăiată al treilea an, iar banca le-a luat casa pe jumătate ridicată. Sau apartamentul. Este cunoscut – dar cui îi pasă! – cazul recent al lui Sorin Moldovan, preşedintele unei asociaţii de revoluţionari din  Tg. Mureş.

Moartea unui aurolac din canalele Bucureştiului are un ecou mai puternic în mas-media românească decât a unui revoluţionar disperat, ostracizat azi de societate. Primul deznădăjduit care şi-a luat singur viaţa, scârbit  de ceea ce se întâmplă, a fost eroul Călin Nemeş din Cluj. Pe revoluţionari nu-i ajută  nimeni. Dacă profesorii, cadrele medicale, militarii, pensionarii ies în stradă, sunt susţinuţi de sindicate şi alte categorii socio-profesionale. Pe revoluţionari, dacă protestează, nu-i susţine nimeni! Dimpotrivă…

Ipocrizia şi cinismul clasei politice sunt  indescriptibile. Ca şi Emil Boc, Victor Ponta cere tot timpul revoluţionarilor să-şi elimine, din rândul lor, impostorii. Ca şi cum aceştia ar putea să o facă, şi nu SSPR, prin comisia de analizare a dosarelor condusă de secretarul de stat. “A fost o decizie politică să se taie îndemnizaţiile luptătorilor revoluţionari” – a recunoscut fostul ministru de finanţe Gh. Ialomiţeanu.

Personal am scris nenumărate articole care au apărut în presa centrală şi locală, am avut intervenţii la televiziune în care am încriminat existenţa numai în Alba a circa 40 de “revoluţionari în grad de “Rănit”, care îşi iau în continuare îndemnizaţiile deşi sunt foşti miliţieni bătuţi de populaţie, victime ale unor accidente rutiere sau ale unor altercaţii  în timpul sărbătorilor din iarna lui dec.’89. Nu s-a întâmplat nimic!  I-am pus personal în mână premierului Boc un memoriu în acest sens; un memoriu asemănător l-am trimis şi la SSPR; am iniţiat un Proiect de modificare a “Legii Recunoştinţei” (cum este denumită Legea 341/2004) astfel încât răniţii să fie răniţi de glonţ iar “revoluţionari” să fie consideraţi doar cei care au organizat şi condus acţiuni de stradă, au construit baricade şi au ocupat obiective strategice PÂNĂ LA ORELE 12,09 DIN DATA DE 22 DECEMBRIE 1989 – momentul fugii dictatorului şi nu până în 25 decembrie cum stipulează acum legea. Ar fi rămas doar 4000 – 5000 de revoluţionari, necontestaţi de nimeni şi respectaţi. Cu sprijinul a trei parlamentari de Alba proiectul a ajuns pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor. A fost scos de USL şi aruncat probabil la coş.

Clasa politică nu e interesată să se facă ordine în rândul revoluţionarilor pentru că se teme de aceştia. De aceea îi ţine în şah cu anatema oprobiului public. Între timp Guvernul Ponta a găsit bani să dea “îndemnizaţii speciale”  diplomaţilor pensionari cu o vechime mai mare de 15 ani în ministerul respectiv. Lunar, aceştia vor primi pe lângă pensie, “pentru condiţii grele, vătămătoare, de uzură fizică şi psihică” suma de 3571 lei. E riscant pentru ficat, într-adevăr, să dai peste cap pahare cu şampanie sau să mănânci caviar atâţia ani la recepţii oficiale.

Ceauşescu a fost împuşcat pentru subminarea economiei naţionale şi înfometarea poporului. S-a grăbit să plătească datoria externă şi a redus-o la zero. Politicienii care au vândut ţara, au înfometat poporul, au distrus economia şi au acumulat datorii externe de peste 100 miliarde de euro… Ei, ce pedeapsă merită!!!

Mihai Babiţchi