Lăudat să fie Isus Cristos!

Preacucernici Părinţi Preoţi, iubiţii mei credincioşi!
Conform mărturiei Sfintei Scripturi, la începuturile creştinismului aderau la noua credinţă cu precădere oameni maturi. Aceştia participau cel puţin timp de un an la cateheza pentru adulţi, la pregătirea pentru Sfântul Botez organizată pentru ei, şi se numeau catehumeni. Catehumenii aveau dreptul să fie de faţă doar la Liturghia Cuvântului în cadrul Sfintei Jertfe, fiind nevoiţi să plece după ascultarea predicii. Odată cu scurgerea perioadei de pregătire de un an, catehumenii erau botezaţi, miruiţi şi împărtăşiţi de către episcop sau de către un preot în noaptea Vigiliei Pascale. În urma acestui act, rămâneau şi la Liturghia Eucharistică, devenind creştini cu drepturi depline în Biserică în urma celor trei sacramente de iniţiere ce li se administrau: Botezul, Mirul şi Eucharistia. La începutul ceremoniei de Botez se depunea de către fiecare dintre ei profesiunea de credinţă prin rostirea Crezului apostolic.
Odată cu trecerea timpului, când în familiile creştine erau deja botezaţi de mici şi copiii, familia fiind garantul educaţiei religioase a acestora, s-a diminuat importanţa instituţiei catehumenatului. Cel botezat făcea cunoştinţă cu noţiunile de religie deja din sânul familiei, sau la orele de cateheză, respectiv în predicile rostite în cadrul Sfintelor Liturghii. În zilele noastre suntem martorii unei scăderi drastice în intensitate a factorului creştin în societate. Globalizarea mult accentuată, bazată pe principiile unei politici liberale a omis din constituţia Europei termenul de rădăcini creştine, şi nu mai pomeneşte în niciunul din articolele sale numele lui Dumnezeu. Intelectualitatea contemporană, cu precădere aceia dintre ei care sunt creştini practicanţi, au emis în repetate rânduri un semnal de alarmă, declarând: Mapamondul va exista doar până în momentul cât va rămâne creştin. În momentul în care îşi va pierde această calitate, se va autodistruge, sau va fi distrus. (André Malraux spune: „Secolul viitor ori va fi creştin, ori nu va fi deloc!”)
Din acest motiv Fericitul Ioan Paul al II-lea a fost iniţiatorul „noii evanghelizări”, ceea ce înseamnă că evanghelia trebuie propăvăduită unei societăţi creştine formal, dar necredincioase de facto. Actualul papă, Benedict al XVI-lea, a înfiinţat un Consiliu Pontifical pentru relansarea noii evaghelizări a Europei, fiind în concordanţă cu tema Sinodului Episcopilor din acest an.
Practic, şi noi înşine cu ocazia Vigiliei Pascale, ne reînnoim promisiunile de la Sfântul Botez, ţinând în mână o lumânare aprinsă. La momentul botezului nostru, părinţii şi naşii noştri au promis în numele nostru personal că vom fi creştini responsabili ai comunităţii din care facem parte. Ar fi foarte frumos, ca în noaptea Paştelui să putem face acest gest noi înşine, într-un sentiment de responsabilitate faţă de Dumnezeu şi Biserică, deoarece aceste promisiuni ne vor fi cerute drept socoteală la Judecata de Apoi de către bunul Dumnezeu. Dar să recapitulăm încă o dată promisiunile făcute în noaptea Învierii:
Ne-am lepădat în trei rânduri de Satana, iar în partea a doua ne-am mărturisit credinţa în bunul Dumnezeu prezent în trei persoane. Aceasta este esenţa credinţei creştine: ne lepădăm de Satana, şi facem fapte bune ajutaţi de harul divin, trăind zi de zi în harul sfinţitor. Conform Micului Catehism, ale cărui întrebări le cunoaştem de mici copii: „Ne-am născut pe această lume pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, pentru a-L iubi, şi a-L servi şi astfel să ajungem la slava cerească.”
Învierea lui Cristos a deschis pentru noi bucuria proprii noastre învieri şi a fericirii eterne, adevăratul ţel al vieţii pământeşti a omului.
Cu aceste gânduri doresc sărbători pascale binecuvântate, pline de harul lui Dumnezeu, tuturor preoţilor, credincioşilor mei iubiţi şi oamenilor de bună voinţă.

Alba Iulia, 8 aprilie 2012,
în Solemnitatea Învierii Domnului
VGyörgy, m.p.arhiepiscop

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News