La noapte vine Moş Crăciun! Cadouri mult dorite, sub brăduţul frumos luminat. Află povestea Moşului

Pro România - Misiunea ieșirii din criză

Uraaa!!!Mai sunt câteva ore şi vine Moş Crăciun. Cu barba lungă şi albă, îmbrăcat în straie de culoare roşie şi cu desaga plină, coboară pe hornuri şi va pune sub brad cadourile mult dorite pentru fiecare dintre noi, după cât am fost de cuminţi sau…de harnici.  În fiecare an, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, Moşul vine cu daruri, vise şi speranţe pentru fiecare.

De sute de ani, Moşul ajutat de renii care-i mână sania plină de daruri face înconjurul lumii şi intră pe coşurile caselor pentru a aşeza sub bradul împodobit cadourile meritate. Copiii îi pot pregăti o gustare – un pahar cu lapte şi biscuiţi lângă brad pentru ca Moşul să-şi recapete forţele să poată ajunge la toţi.

*Moş Crăciun trăieşte în Laponia – ţinutul de poveste

Moş Crăciun este bătrân, foarte bătrân… El s-a născut acum multe sute de ani, nimeni nu mai ştie când şi unde anume. Mulţi ştiu că Moş Craciun trăieste în Laponia,  împreună cu ajutoarele sale, nişte spiriduşi care lucrează în fabrica de jucării şi care construiesc cadourile de Crăciun. Tot acolo el primeşte scrisorile copiilor. Moşul are nişte urechi magice, cu care îi aude pe copiii din toată lumea şi astfel ştie când sunt cuminţi.

Casa lui Moş Crăciun, aşa cum ştie toată lumea, se află la Polul Nord, în ţinuturi de zăpadă şi de gheaţă veşnică.

În noaptea de Ajun, Moşul urcă pe sania trasă de reni şi pleacă în lume pentru a îndeplini dorinţele tuturor. La miezul nopţii, când toată lumea doarme, iar luminile bradului împodobit licăresc, el coboară pe horn sau intră pe geam şi pune sub pomul de Crăciun jucării, dulciuri sau alte daruri, după cum i-au scris fiecare.

Ei bine şi dacă aceasta este povestea pe care o spunem copiilor, şi pe care uneori şi adulţii o cred, există şi legende ale lui Moş Crăciun care leagă naşterea Domnului de sosirea lui în noaptea de Ajun şi explică, într-un fel, apariţia cadourilor sub bradul de Crăciun.

Legenda lui Moş Crăciun  – De la bătrânul zgârcit, la moşul cel darnic

Una dintre legende spune că, în vremuri de demult, o femeie, căreia îi venise ceasul să nască,  i-a cerut ajutorul lui Moş Crăciun pentru a se adăposti în casa lui. Bătrânul, care era înstărit, a refuzat să o lase pe femeie să nască sub acoperişul său. Cu toate acestea, soţia lui, Crăciuneasa, a încălcat cuvântul bărbatului şi a primit-o pe femeie în grajdul lor cu vite. În momentul în care Crăciun a aflat că, de fapt, femeia care i-a cerut ajutorul era Maica Domnului, iar cel pe care ea l-a născut era Iisus Hristos, a început să regrete fapta sa. În semn de căinţă, bătrânul şi-a împărţit averea copiilor necăjiţi chiar a doua zi. De atunci, în fiecare an, în Ajunul Naşterii Domnului, Moş Crăciun vine cu sania trasă de reni, intră pe horn şi ne pune sub brad cadourile mult aşteptate.

Legenda moşului sărman care făcea jucării

O altă legendă spune că la marginea unui oraş, trăia un meşter bătrân care făcea jucării. Tot anul meşterea la ele cu dragoste şi răbdare. Erau minunate şi nu semănau una cu alta.  În Ajunul Crăciunului, bătrânul meşter pleca din oraş să-şi vândă jucăriile. Oamenii din acel oraş nu erau prea bogaţi, aşa că meşterul le vindea jucăriile pe mai nimic. Dar asta nu-i scădea cu nimic bucuria de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineaţa de Crăciun. Până într-un an în care… meşterul vânduse toate jucăriile şi se întorcea spre casă. La marginea oraşului s-a oprit să privească o fereastră. Ştia că acolo locuieşte o familie tare săracă şi se întreba ce jucării or fi primit copiii. Trei copii visau cu voce tare: Dacă am avea un soldăţel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…Bătrânul ştia că nu mai avea nicio jucărie şi tare ar fi vrut să le dăruiască măcar una. Dar ce minune! Tocmai un soldăţel de plumb răsărise, nu se ştie de unde, în fundului sacului. Şi astfel, dorinţa celor trei fraţi sărmani s-a împlinit.

În drum spre casă, bătrânul se gândea: „Aş vrea să fac atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecăruri copil din lume, dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine să le cumpere” şi cum mergea aşa, văzu în zăpadă un pui de căprioară care-l privea cu ochi trişti. Sărmană făptură, ce te doare? Se pare că puiul se rănise la un picior. Cum a ştiut şi cu ce a avut la îndemână, bătrânul i-a legat rana şi l-a ajutat să se ridice. Atunci făptura aceea gingaşă i-a vorbit cu glas limpede ca şi de copil: Acum văd că ai o inimă bună. Dorinţa ţi se va îndeplini!

Ca din pământ a apărut o sanie fermecată, purtată în zbor de nişte reni minunaţi şi bătrânul s-a înălţat cu ei în slava cerului înstelat, spre o lume de basme. Chiar şi hainele lui sărăcăcioase se preschimbaseră în nişte haine neobişnuite, de culoare roşie.

N-ar fi putut spune cât şi pe unde l-a purtat sania fermecată. Într-un târziu a simţit cum coboară lin într-un ţinut înzăpezit, unde îl aştepta o căsuţă cu ferestre luminate. O mulţime de pitici ca şi cei din poveşti l-au întâmpinat bucuroşi. Piticii erau harnici şi îndemânatici, gata să se apuce de treabă. Materialele se găseau din belşug, căci, nu se ştie cum, se înmulţeau mereu şi nu se terminau niciodată. Iar bătrânul meşter priceput îi îndruma pe pitici şi împreună făceau jucării, mereu mai multe şi mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume exista jucăria pe care şi-o dorea.

În seara de Ajun sosesc colindătorii. La fiecare casă ei aduc vestea minunată a Naşterii Domnului şi urează un an bun şi îmbelşugat. Este noaptea în care visele copiilor se împlinesc. A doua zi, în dimineaţa de Crăciun, în jurul bradului împodobit, bucuria nu mai are margini. Niciunul dintre ei n-a fost uitat. După numele sărbătorii, copiii i-au pus numele Moş Crăciun acelui meşter şi aşa a rămas până astăzi.

De aceea, în zilele acestei sfinte sărbători, când stăm cu toţii în jurul mesei încărcate cu bunătăţi, nu trebuie să-i uităm pe cei sărmani. Moşul are grijă de ei doar o dată pe an. Noi însă trebuie să ne gândim la ei şi să-i ajutăm în fiecare zi!

Alexandra MATEȘ

Email: ale_mates@yahoo.com
Tel: 0722.661.325