Judecătorii, obligați de CEDO să-și motiveze ”mai bine” deciziile

Curtea Europeană a Drepturilor Omului obligă judecătorii să-și motiveze mai bine deciziile pe care le iau. În cauza Buzadji împotriva Republicii Moldova, Curtea a constatat că a avut loc o încălcare a dispozițiilor art. 5 § 3 (dreptul la libertate și siguranță), după ce unui om de afaceri i s-au aplicat măsuri preventive pe o perioadă de 10 luni, în esență invocându-se aceleași motive de către instanțele naționale.

În hotărârea publicată marți, 5 iulie, în cauza Buzadji împotriva Republicii Moldova , Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că a fost încălcat art. 5 § 3 (dreptul la libertate și siguranță) din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Cauza privește detenția preventivă unui om de afaceri timp de zece luni.

Reclamantul, Petru Buzadji, a fost arestat în mai 2007, fiind acuzat de fraudarea unei companii de stat în care activa în calitate de director. Termenul deţinerii reclamantului în stare de arest a fost extins de câteva ori, până în iulie 2007, în esență invocându-se aceleași motive. La cererea reclamantului, instanţele judecătoreşti i-au schimbat măsura preventivă în arest la domiciliu până în martie 2008, ulterior fiind eliberat pe cauțiune.

Invocând în special articolul 5 § 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns, despre lipsa motivelor suficiente pentru arestarea sa.

Potrivit jurisprudenței Curții, persistenţa suspiciunii rezonabile că persoana a săvârșit o infracțiune este o condiţie sine qua non pentru regularitatea prelungirii detenției dar, după expirarea unei anumite perioade de timp, nu mai este suficientă, fiind necesare alte motive care să justifice continuarea privării de libertate. 

După această perioadă de timp, Curtea urmează să stabilească: în primul rând, dacă alte motive invocate de către autorităţile judiciare justifică privarea de libertate şi, în al doilea rând, dacă aceste motive sunt suficiente şi pertinente, dacă autorităţile naţionale au manifestat o diligenţă specială în conducerea procesului.

CEDO a admis că problema când al doilea set de garanții se aplică a fost lăsată să depindă de noțiunea destul de vagă de  „un anumit interval de timp”.

În același timp, Curtea a considerat convingătoare argumentele pentru sincronizarea celor două seturi de garanţii, precizând că cerința ca un judecător să ofere motive pertinente și suficiente pentru detenție se aplică deja în momentul primei decizii prin care se dispune arestarea preventivă, adică imediat după arestare.

De asemenea, Curtea a respins argumentul Guvernului precum că în cazul arestului în locurile de detenţie ordinare se impun motive mai considerabile decât în cazul plasării în arest la domiciliu, fiind o măsură mai lejeră.

Curtea a reiterat că articolul 5 nu reglementează condiţiile de detenţie, precizând că criteriile prevăzute de acest articol se referă doar la nivelul restricţiilor privind libertatea de circulaţie, şi nu în diferenţierea comfortului sau în regimul intern a diferitor locuri de detenţie.

Prin urmare, Curtea aplică aceleaşi criterii pentru întreaga perioada de detenţie, indiferent de locul unde reclamantul este deţinut.

Judecătorii CEDO au considerat că motivele aduse de instanţele naţionale pentru dispunerea şi prelungirea arestării acestuia au fost stereotipe şi abstracte, precum şi contradictorii.

Deciziile au citat motivele detenţiei fără vreo încercare de a arăta cum acestea se aplică în mod concret în circumstanţele particulare din speţă.

Sursa Avocatura.com

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI