În 6 octombrie, creștinii ortodocși îl pomenesc pe Sfântul Apostol Toma
Creștinii ortodocși îl pomenesc, în data de 6 octombrie, pe Sfântul Apostol Toma, unul din cei doisprezece Apostoli chemaţi direct de către Mântuitorul (Matei 10, 3). Numele său aramaic înseamnă „geamăn”. În Faptele lui Toma (1.1) şi în Legenda lui Abgar îl întâlnim sub numele de Iuda Toma, iar în Ioan 14, 22 Iuda, însă nu Iscariotul. În Evanghelia după Toma, păstrată în limba coptă, întâlnim numele de „Didim Iuda Toma”.
Citește și: Când cade Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani: 2020, 2021, 2022, 2023, 2024, 2025
În Evanghelia după Ioan avem de fapt informaţiile principale despre el, fiind menţionat în trei contexte precise: pe drumul către Betania, 
când se oferă să moară împreună cu Iisus (Ioan 11, 16); când întrerupe ultima cuvântare a Mântuitorului spunând: „Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea” (Ioan 14, 5) şi în cele din urmă, îndoindu-se de înviere şi legând acceptarea acestei minuni de atingerea rănilor de pe trupul Mântuitorului cel înviat (Ioan 20, 25-28).
După ce Mântuitorul i s-a arătat, iar el a putut să se convingă de realitatea Învierii, Toma a făcut cea mai concisă şi mai extraordinară mărturisire de credinţa în Hristos: „Domnul meu şi Dumnezeul meu” (Ioan 20, 28). Potrivit tradiţiei primare, menţionată de Eusebiu de Cezareea, Toma a întreprins activitatea de evanghelizare a părţilor, iar tradiţia apocrifă îl plasează că propovăduitor al Evangheliei lui Hristos în India, unde a suferit moarte de martir. Creştinii sirieni din Malabar susţin cu tărie că se trag din Sf. Apostol Toma şi că a fost martirzat la Calamina (Mylapore), lângă Madras.
Există şi o „Cruce a Sf. Toma”, gravată în piatră, datând din sec. VI-VIII, însoţită de o inscripţie a cărei traducere este problematică. Moaştele Sf. Apostol Toma au fost aduse la Edessa, după unele păreri în anul 165, iar după altele în 394. Reţinem că dată plauzibilă anul 165, întrucât legăm de acest eveniment scrierea Faptelor lui Toma, care, se pare, au fost redactate la sfârşitul secolului al II-lea şi începutul sec. III-lea.
În artă, Sf. Toma este reprezentat în genunchi în fata Mântuitorului şi atingându-I coapsa, iar în virtutea meseriei care i-a fost atribuită, aceea de constructor, cu o riglă şi un echer în mână. În evul mediu, el a fost considerat patronul arhitecţilor, zidarilor şi al pietrarilor.
Sursa: crestinortodox.ro
