Astăzi, noi românii, înotăm în apele tulburi ale unei imense crize economice dar mai ales morale şi în sânul societăţii noastre moderne tinde să se „încuibeze” o adevărată atmosferă de anarhie distructivă. Atentatele şi violenţele din Norvegia, Marea Britanie, Ungaria care se apropie cu repeziciune de ţara noastră ne neliniştesc profund.
Ne aflăm astăzi, mai mult ca niciodată, în faţa unui suflet românesc obosit şi dezorientat, lipsit de orice reazem şi chiar de simţul religios, văzând ce se întâmplă în faţa Mănăstirii Curtea de Argeş, unde „chiolhanurile” sunt la ele acasă, chiar de marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului. Românii nu mai găsesc şi au nevoie de o „stâncă sigură” de care să se agaţe, de o zare luminoasă la care să spere în acest veac întunecat şi plin de violenţă.
Noi, românii de astăzi, am îngropat „marea operă naţională”, socială şi culturală pe care iluştrii noştri strămoşi au făcut-o cu preţul vieţii lor, jertfind pe altarul fiinţei naţionale toată bogăţia lor sufletească pe care noi nu o mai avem astăzi. Tinerii noştri plecaţi în alte ţări pentru a trăi mai bine cresc în spiritul unor culturi străine, ei sunt români doar cu numele, de fapt ei nemaisimţind româneşte.
Mi-e dor de trecutul nostru istoric, mi-e dor de Decebal şi Burebista, mi-e dor de Ştefan, Mircea şi Mihai, mi-e dor de corifeii Şcolii Ardelene, mi-e dor de Eminescu sau Coşbuc dar mai ales mi-e dor de sunetul clopotelor mănăstirilor din Moldova care ar trebui să bată şi să cheme tinerii români la iarba verde de acasă fiindcă la noi acasă este cel mai frumos răsărit şi asfinţit de soare, fiindcă izvoarele Carpaţilor noştri plâng de dorul lor, al celor tineri rupţi de patria mamă pentru un „pumn de euro”.
Tinere pribeag, nu uita că eşti român şi că neamul tău din care faci parte sângerează din mii şi mii de răni, când milioane de fraţi de-ai tăi de sânge gem sub povara sărăciei şi mizeriei, vino acasă şi clădeşte o lume mai bună, o lume care are nevoie de tine! Aşa cum în fiecare fir de iarbă natura îşi concentrează puterea sa creatoare, aşa şi voi, tineri români pribegi care vă asemănaţi cu aceste fire de iarbă, veniţi acasă pentru a urni această muncă sfântă de reclădire a neamului românesc pentru generaţiile viitoare şi pentru voi. Tineri români, veniţi acasă, ţara vă aşteaptă! Tineri români, nu plecaţi de acasă, ţara are nevoie de voi toţi!
Dr. Mircea FRENŢIU,
medic primar chirurg
4 Comentarii
mie mi-e dor de Maresalul Ion Antonescu… Sa-i fie tarana usoara!
mie mi-e dor de mine…….
vezi poate la noapte MOSADUL iti va face o vizita sa-ti scoata gargunii din cap
Mie mi-e dor de medicii care nu iau spaga, care nu cer spaga ca daca nu-i dai nici nu se uita la tine, mi-e dor de medicii care isi fac meseria pentru care sunt platiti de stat in spitalele de stat fara sa faca deosebire intre cei care au sa dea sau cei care nu au sa dea, medici care nu isi fac reclame peste reclame pe la diverse televiziuni si posturi de radio locale cu scopul de a atrage cat mai multi pacienti la cabinetele lor particulare unde totul e pe bani, mi-e dor de oameni rationali chiar daca boala ii duce la disperare, oameni care nu cred in tratamente minune si nu vin tocmai din creierul muntilor sau zeci, sute de kilometri la cabinetele private unde se aleg cu un tratament similar celui din spital dar mult mai scump cu medicamente fabricate in afara dar care pot fi inlocuite cu medicamente autohtone cu aceleasi proprietati dar mult mai ieftine. Mi-e dor de un sistem de sanatate in care fiecare platitor de CAS e egal cu alt pacient platitor de CAS si diferentele nu sunt facute de marimea portmoneelor burdusite cu euroi (din afara)si exista paturi si medicamente pentru toti cetatenii indiferent ca au bani sau nu. Mi-e dor de cinste si omenie, de medici care cred intr-adevar in juramantul lui Hipocrat si nu in stelutele de pe bancnotele euro, cafele, cutii cu bomboane si alte „atentii”. Tinerii medici nu se vor intoarce niciodata acasa in acest sistem medical corupt, neperformant, balcanic.
Comentariile sunt oprite