Două case din satul Cheia, comuna Rîmeţ, pot găzdui turişti care vor locui ca pe vremea strămoşilor • O familie din Bucureşti a reconstruit aici două locuinţe vechi de peste 100 de ani
O familie din Bucureşti a construit şi amenajat două locuințe tradiţionale într-un sat părăsit din Munţii Trascău, în care se poate locui la fel cum se trăia aici în urmă cu 100 de ani. Proiectul a fost denumit de iniţiatori situl de conservare etnografică ”Satul Cheia”, după numele localităţii ce aparţine de comuna Rîmeţ. Gabriel şi Cristina Suliman locuiesc în satul Cheia din anul 2013. Încă de când s-au mutat aici au avut intenţia de a restaura locuinţe tradiţionale pe care să le ofere pentru găzduire turiştilor. Deocamdată, au început cu două case – Casa Parascheva și Casa Gavrilă – care au fost finalizate. Cristina este din Bucureşti, iar Gabriel din Constanţa şi au trăit mai mulţi ani în capitală. Au doi copii şi au considerat că Bucureştiul nu este mediul cel mai propice pentru a fi crescuţi. După luni de zile în care au căutat un loc unde să locuiască, au ajuns la Cheia şi s-au îndrăgostit de tot ce au văzut aici.
S-au decis să se stabilească în acest sat pierdut din Apuseni, cu scopul de a achiziţiona locuinţe vechi pe care să le restaureze pentru a oferi găzduire prietenilor și turiștilor. La sosirea lor la Cheia au dublat, practic, populaţia satului, pentru că aici mai locuiau doar doi bătrâni. În rest, doar case părăsite şi drumuri abandonate. Satul se află în apropierea Cheilor Râmeţului, în peisajul sălbatic al Munţilor Trascău.
Casa Parascheva, adusă din satul După Deal
”O plimbare în Satul Cheia este o incursiune într-un spațiu făr’de timp. Casele, șurile cu acoperiș din paie, îți solicită simțirea până într-un timp răscolitor de românesc. Prezența vacilor, a cailor nepotcoviți, te trag ușor într-un acum cu gust de pâine ce-și dospește dumnezeirea, în covată. Din timpul istoric am alunecat într-un profund și restructurant timp ritualic-Învierea Domnului, apus răsărit, sădit cules, Sfântul Ilie, Sântă Mărie, ploaie, zăpadă, viitură, secetă, pocnitul mugurilor, înfloritul sânzienelor, toate acestea, prin intervenția lor impersonală și fermă, ne-au repliat într-un curs al vieții după voia Domnului, ne-au aliniat în cursul Vieții”, spune Gabriel Suliman. Cei doi soți au trudit la noua lor locuință aproape trei ani de zile.
Au adus-o din satul vecin, După Deal, comuna Ponor, în octombrie 2014 și au reconstruit-o la Cheia. Este atestată în registrul agricol al comunei Ponor fix din anul 1900. Proprietarul descrie într-un mod original vechea, dar în același timp noua lor locuință: ”Planul casei, cel mai răspândit până în secolul XX, cuprinde două încăperi: camera cu vatră pentru gătit, numită «la foc» şi camera de dormit, prispa la faţadă cu stâlpi fasonați în patru muchii, unite de balustradă din lemn. Casa, înălţată pe temelie de piatră, are pereţii din bârne de fag (cioplite pe patru fețe şi îmbinate în cioclete vechi), capetele depăşesc linia pereţilor, rămânând vizibile la colţurile casei. Pereții la interior sunt tencuiți cu pământ și pleavă, apoi nisip si var pentru a finisa întreaga suprafață a pereților. La exterior, între barne este mușchi de pădure cu rol de izolație.
Ancadramentele vechi la ferestre au fost scoase pentru a mări ferestrele probabil, și s-au pus geamuri cu balamale din fier. Noi am pus ancadramente stil vechi, ferestrele s-au micșorat, geamurile sunt fixe, casa are acum aspect mai apropiat de cel de la momentul conceperii sale. Ușile (una la exterior ca intrare în casă și una în interior, între cele două încăperi), sunt prinse în țâțâni. Intrarea se face prin tindă, din târnaț. Interiorul are o înfăţişare modestă, dar în acelaşi timp deosebit de plăcută. În tindă, încăpere multifuncţională (de trecere, de preparare a hranei şi pentru desfăşurarea unor activităţi lucrative), față în față cu intrarea, se află un ingenios şi arhaic sistem de pregătire a hranei numit aici «ploaptan» – sobă fixă construită din pământ şi piatră fără plită metalică.
În prelungirea sobei se află «camniţa», adică locul de dormit construit în întregime din lut și pietre mari «de codru», sistem specific pentru așezările de la munte, unde iernile sunt geroase și durează mai multe luni.”
Casa Gavrilă, mai mică, dar la fel de valoroasă
Cealalată locuință, Casa Gavrilă, este ceva mai simplă și a fost terminată anul trecut. Este o construcție tipică de la sfârşitul sec. XIX, de tip vechi, de proporţii reduse, cu arhitectură simplă. Planul casei cuprinde un târnaţ şi o singură încăpere cu acces din târnaţ, cameră care trebuie să îndeplinească multiple funcţii: cameră de dormit, bucătarie, loc de servit masa, loc de primire a musafirilor iarna. Încăperea este prevăzută cu ferestre mici, acoperite odinioară cu burduf de oaie. Casa este construită din cununi de bârne orizontale de fag, de secţiune dreptunghiulară, încheiate în crestături în unghi drept, în sistem vechi românesc, la interior căptușită cu pământ galben amestecat cu paie, iar rosturile bârnelor la exterior sunt umplute cu muşchi de pădure uscat.
Ambele locuințe au fost împodobite cu elemente strict din zonă, făcute la comandă: ţesături din cânepă, bumbac şi lână, piese de ceramică, veselă din lemn, vase de gătit din lut, mobilier (lada de zestre, laiţa, masa cu scaunele), ceea ce sporeşte valoarea istorică, artistică şi etnografică a acestora. ”Acum, prietenii noștri pot să facă o călătorie în timp. Noi călătorim de patru ani deja şi merită fiecare zi”, spune, în final, Gabriel Suliman. Satul Cheia este plasat într-o depresiune în formă de culoar pe ambele maluri ale parâului cu același nume.
În vechime, pădurile acopereau dealurile şi munţii din jur. Anumite izvoare precizează că aşezarea ar fi luat naştere în secolul XVI, când un grup de oameni, într-o răzvrătire indirectă la sistemul de taxe şi opresiuni religioase ale Imperiului Habsburgic, au format o nouă aşezare, mai izolată.
