Diferențele dintre vin spumant și șampanie (P)

Primul lucru pe care trebuie să-l clarificăm, atunci când abordăm acest subiect, este că șampania este un vin spumant, însă nu toate vinurile spumante sunt șampanie. Există mai mulți factori care diferențiază șampania de alte vinuri spumante, dar noi ne vom concentra pe trei: locația, terroir-ul împreună cu clima și soiurile de struguri folosite. Să începem!

1.Locație

Prima și cea mai importantă diferență este locația. Numai vinurile spumante produse în regiunea franceză Champagne, situată în nord-estul Franței, pot fi denumite Champagne.

Chiar și alte vinuri spumante franceze, cum ar fi cremant sau blanquette, nu pot fi numite șampanie. Este o diferențiere bazată pe localizarea podgoriilor, nu pe metoda de producție, așa cum se întâmplă în cazul cava (vinul spumant tradițional catalan).

De mai bine de 300 de ani, în această zonă se produce un vin spumant de înaltă calitate, conform metodei tradiționale de producție. Aceasta constă în obținerea unei a doua fermentații în sticlă, ceea ce determină formarea de gaze în interiorul sticlei, celebrele bule.

Această metodă tradițională sau champanoise este atribuită călugărului benedictin Dom Perignon în secolul al XVII-lea și a evoluat și s-a perfecționat de-a lungul istoriei sale. De asemenea, este folosit pentru a produce alte vinuri spumante, cum ar fi cava sau vinul spumant galician.

Coniac – oferte

Așa cum spuneam, această metodă s-a perfecționat de-a lungul anilor, cu progrese în ceea ce privește sticla necesară pentru a împiedica spargerea sticlelor sub efectul gazului, dopul suficient de puternic pentru a împiedica scurgerea lichidului, degorjarea la rece etc., devenind astfel cea mai utilizată metodă de fabricare a vinurilor spumante în întreaga lume.

Dar, chiar dacă se folosește aceeași metodă de producție, există diferențe între diferitele vinuri spumante. O diferență importantă se referă la perioada minimă legală de învechire în pivniță de la îmbuteliere până la debarasare, care este de 12 luni în Franța și de 9 luni în alte țări.

Pe scurt, producția de vinuri spumante după metoda tradițională sau champanoise nu transformă vinul spumant în șampanie, deoarece numai vinul spumant produs în regiunea Champagne poate fi numit șampanie, iar vinificatorii francezi sunt responsabili de acest lucru de ani de zile.

2. Terroir și climă

O altă diferență între șampanie și alte vinuri spumante și, potrivit multor experți, ceea ce face ca șampania să se deosebească de alte vinuri spumante, este Terroir-ul. Solul pe care se cultivă strugurii, soluri calcaroase, însoțit de latitudinea la care sunt situate și de clima aspră cu care se confruntă.

Acest tip de sol favorizează drenajul, ajută la reglarea temperaturii și conferă vinurilor mineralitatea și delicatețea lor caracteristică.

Datorită latitudinii sale, regiunea se află la limita nordică a cultivării viței de vie, iar temperatura, cu o medie de 10ºC, cu doar un grad mai mare decât temperatura minimă pentru dezvoltarea viței de vie (sub 9ºC vița de vie nu supraviețuiește), înseamnă că îngrijirea viței de vie trebuie să fie foarte delicată și constantă.

Acest lucru, împreună cu o climă atlantică și continentală, cu mult frig, ploi și puține ore de soare pe an, face ca strugurii să se coacă târziu și le conferă aciditatea atât de caracteristică acestui tip de vin.

În plus, din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile din regiunea Champagne, recoltele, în ciuda grijii acordate, nu sunt întotdeauna bune, așa că se fac amestecuri din diferite recolte pentru a îmbunătăți vinul spumant.

Astfel, atunci când recolta este de o calitate excelentă, o șampanie este făcută cu struguri dintr-o singură recoltă, se numește Millésime și necesită cel puțin trei ani de învechire în sticlă.

3. Strugurii

Ultima diferență pe care o vom menționa este cea a soiurilor de struguri folosite pentru a face cuvées sau cuvée.

Șampania folosește în principal două soiuri roșii și unul alb: Pinot Noir, Pinot Meunier și Chadonnay. În timp ce strugurii albi sunt folosiți pentru a face vinuri spumante precum cava.

Pinot Noir conferă vinului corp, caracter și longevitate. Pinot Meunier oferă vinuri fructate, iar strugurii Chardonnay conferă vinului lejeritate și prospețime.

Șampania este un vin alb, chiar dacă este obținut din struguri negri, datorită presării rapide și timpului scurt petrecut în contact cu reziduurile de fructe, care împiedică mustul să prindă culoare.

Din acest motiv, atunci când la producerea sa se folosesc numai struguri albi, vinul spumant rezultat se numește „Blanc de Blancs”. Această denumire nu există în cazul altor vinuri spumante, unde toate soiurile de struguri folosite sunt albe.

Cine a fost Dom Perignon?

Șampania este considerată în prezent băutura de lux, iar călugărul căruia i se atribuie dezvoltarea sa a fost un călugăr benedictin orb numit Dom Pierre Pérignon.

Dom Pérignon nu intenționa de fapt să producă vin spumant, ci intenția sa era să inoveze la acea vreme și să producă vin alb din struguri roșii. Călugărul a petrecut mult timp perfecționând arta de a face vin alb din struguri roșii. El a evitat pielițele strugurilor, care sunt responsabile de culoare, și a amestecat diferite vinuri din diferite podgorii din regiune pentru a obține un produs cu cea mai bună aromă.

Dom Pérignon a reușit, în sfârșit, să facă un vin alb din struguri roșii, dar a existat o problemă: în sticlele de vin apăreau adesea bule. Dom Pérignon nu-și putea explica ce se întâmpla, de fapt – ironie a sorții – și-a petrecut cea mai mare parte a vieții încercând să scape de bulele din vinul său.

Cu toate acestea, englezii cărora călugării le trimiteau vin alb preferau varianta „rea”, adică le plăcea mai mult vinul „cu bule” Dom Pérignon decât varianta normală.

Regiunea Champagne era foarte rece și umedă, iar strugurii erau recoltați foarte târziu pentru a le da mai mult timp să se coacă, fermentația era oprită iarna când era frig, dar până atunci vinul era deja îmbuteliat, apoi temperaturile creșteau din nou și fermentația începea din nou, dar în interiorul sticlei.

La acea vreme, se întâmpla frecvent ca multe sticle să se spargă, deoarece gazul din această a doua fermentație nu putea ieși din sticlă, iar sticla de atunci era slabă și subțire. De asemenea, la acea vreme era comună și „reacția în lanț”: când una exploda, explodau multe altele. Dom Pérignon nu știa de ce s-a întâmplat acest lucru și și-a numit vinul „vinul nebun”.

Instabilitatea acestui „vin nebun” a fost cauza multor îngrijorări, dar, din fericire, au apărut noi sticle cu sticlă mai groasă. Apoi și-a rafinat procedeul, l-a studiat, a lucrat și l-a perfecționat.

Dom Pérignon a murit în 1715, iar în timpul celor 47 de ani în care a fost maestru de pivniță a creat principiile de bază care sunt folosite și astăzi pentru a face șampanie Dom Perignon, cava și majoritatea vinurilor spumante existente în lume, bazate pe sistemul său: tehnica „fermentării secundare”, care nu este altceva decât fermentarea intenționată a vinului a doua oară, dar în sticlă.

sursa foto: emag.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI