Un liceu din Alba REDEVINE Colegiu Național: Și-a redobândit titlul în justiție

Liceul Teoretic “David Prodan” din Cugir, Alba, şi-a recâştigat în justiţie titulatura de ”Colegiu Naţional”. Reprezentanţii unităţii şcolare au câştigat definitiv procesul pentru anularea ordinului prin care Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) a retras titlul celei mai importante instituţii de învăţământ din oraş.

Mai mult, s-a reuşit anularea unui ordin de ministru prin care colegiile naţionale puteau fi declasificate în licee teoretice, în funcţie de rata de promovabilitate la BAC. Conducerea şcolii a fost sprijinită în acest demers de Primăria Cugir.

Cele două instituţii au solicitat ministerului să reanalizeze motivele care au stat la baza revocării acestei titulaturi şi să revină asupra deciziei din anul 2018. Până la urmă, problema a ajuns în instanţă, unde Ministerul Educaţiei a pierdut procesul.

Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Alba, de la momentul respectiv, au considerat că ”Unitatea de învăţământ preuniversitar nu a îndeplinit criteriul referitor la rata de promovare la examenul de bacalaureat peste media naţională, cumulată (a celor două sesiuni anuale ale examenului), pe ultimii trei ani”.

În 22 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reprezentanţii unităţii şcolare şi cei ai Primăriei Cugir, dar Ministerul Educaţiei a formulat recurs. Joi, 13 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat hotărârea definitivă. A fost respins recursul Ministerului Educaţiei şi s-a menţinut decizia instanţei de fond. Hotărârea ajută şi alte foste colegii din ţară care au fost retrogradate exclusiv pe baza criteriului rezultatelor la examenul de bacalaureat.

Reguli schimbate în timpul evaluării

”După lungi dezbateri, în anul 2018 şcoală noastră depunea la ISJ Alba dosarul pentru menţinerea titlului de Colegiu Naţional, însă evaluarea acestuia nu s-a făcut conform Metodologiei în vigoare la momentul respectiv – metodologie care presupunea întocmirea unui portofoliu cu rezultatele obţinute de către elevi şi profesori în ultimii 4 ani şcolari.

În ciuda faptului că am completat la acea vreme un dosar de peste 1.000 de pagini prin care am demonstrat negru pe alb rezultatele deosebite ale elevilor şi cadrelor didactice, în urma cărora ni se acordase acel titlu, procedura de reconfirmare a titlului de Colegiu Naţional la nivel de ţară a fost modificată pe parcursul desfăşurării acesteia – pe scurt regulile au fost schimbate în timpul «jocului»- drept urmare, titlul ne-a fost retras cu toate că îndeplineam toate criteriile enunţate iniţial”, susţin reprezentanţii şcolii din Cugir.

Aceştia mai susţin că după trei ani de aşteptare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul Ministerului Educaţiei şi a hotărât anularea actului care a dus la schimbarea titlului din Colegiu Naţional în Liceu Teoretic, ”drept pentru care, ne putem numi din nou cu mândrie «Colegiul Naţional David Prodan» Cugir”.

Cele două instituţii din Cugir au argumentat că ministerul nu a respectat unele cerinţe, principii şi prevederi legale. Ordinul MEN Nr. 5059/2018 a fost publicat fără a se menţiona motivele pentru care este revocat titlul de “colegiu naţional”, fără a se indică calea de atac, fără respectarea condiţiilor de tehnică legislativă şi a principiilor de drept, transmit reprezentanţii administraţiei locale, într-un comunicat de presă transmis la momentul respectiv.

Aceştia au mai precizat atunci că unităţii de învăţământ nu i se putea revoca denumirea în timpul anului şcolar, adică între 1 septembrie 2018 şi 31 august 2019. Totodată, este evocat principiul neretroactivităţii legii civile care constă în aceea că “legea civilă se aplică numai situaţiilor juridice care iau naştere după intrarea ei în vigoare”.

Minunea de la Rachiș, satul de la limita județelor Alba și Cluj: Un proiect frumos, dar costisitor, unde bate clopotul de la Muntele Athos

Minunea de la Rachiș este un proiect pe cât de frumos, pe atât de costisitor pentru Iulian Docea, un om de afaceri care își desfășoară activitatea în Cluj-Napoca. Satul se află la limita județelor Alba și Cluj, undeva la 70 de kilometri de Cluj-Napoca.

La Rachiș ajungi ușor acum, grație lui Iulian si proiectului lui, el fiind cel care a insistat să fie reabilitat și asfaltat un drum de 6 kilometri care face legătura între această localitate și Lopadea Veche, având tot sprijinul autorităților locale, primarului Liviu Gigel Alexandru și Ion Dumitrel președintele Consiliului Județean Alba.

Spuneam despre Rachiș că este la 70 de kilometri de Cluj-Napoca, un sat în care mai locuiau doar patru persoane până în 2015. În urmă cu șapte ani, Iulian și-a început misiunea de a readuce la viață satul în care au trăit bunicii și străbunicii lui.

„Alături de prietenul meu Arhitect, Ion Eremciuc, implicat și el în tot procesul de reabilitare, am refăcut fiecare casă, exact cum a fost. Am adus meșteri de peste tot pentru a reface locul în care au trăit bunicii mei. Am vrut să respectăm cât mai mult arhitectura și să fie totul ca în copilărie. Fiecare casă are și câte o șură si anexe din care am făcut spații de cazare. Am investit peste 2 milioane de euro, totul de amorul artei, nu avem niciun beneficiu financiar”, a declarat Iulian.

„Momentan, totul este pentru noi, vizitatori, familie și prieteni.  Venim aici destul de des, stăm și perioade lungi de timp, facem diverse activități specifice zonei și locului, care într-un oraș mare nu le putem avea. Vrem să le arăt și altora cum este viața la țară și să te autogospodărești. Aici ne relaxăm și ne găsim liniștea. Avem animale, cai, bivoli, capre, oi, porci, păsări, câini, pisici toate pentru a ne putea autogospodării aici și trăi în armonie cu ce ne înconjoară. O parte din cai sunt salvați din hergheliile mari din țară unde au fost propuși pentru sacrificat și am decis să trăiască liberi cu noi”, a mai povestit el.

Proiectul Rachiș, între bine și rău

Interesul arătat de Iulian pentru localitatea bunicilor i-a determinat și pe alții să revină în zonă. În Rachiș au apărut și alte construcții noi, dar din păcate nu toate respectă arhitectura zonei. În plus, nu toată lumea vede cu ochi buni revenirea pe plaiurile natale.

La început, Iulian s-a confruntat cu tot felul de răutăți, i-au fost furat materialele de construcții sau i-au alungat persoanele pe care le-a găzduit în casele bunicilor. El a fost nevoit să monteze peste 30 de camere de supraveghere pentru a putea fi monitorizată zona și de la distanță.

„Nu doar că luptăm să refacem un loc drag, dar luptăm și cu mentalitatea dăunătoare a unei/unor persoane. Că de ce facem? Să nu facem nimic …. De exemplu… cu ceva timp în urmă ne-au pus fier în pășune pentru a se accidenta caii, ne-au otrăvit animale, au pus lațuri si diferite capcane pentru a accidenta animalele etc ….

Am primit tot felul de cicane, semne, hărțuiri doar să renunțăm, dar nu ne dăm bătuți. Trimiteam materiale din Cluj și aici plecau în alte direcții, erau sustrase …. Au fost tot felul de persoane care scopul lor era doar să fure”, ne-a mai spus Iulian.

Biserica din Rachiș are clopot de la Muntele Athos

Pe lângă casele restaurate de Iulian, în Rachiș a fost construita și o Biserica. Clopotul lăcașului de cult a fost adus de la Muntele Athos, fiind sfințit și donat de 7 preoți, după ce au auzit povestea noastră.

În locul fostei școli a fost creat un mic muzeu. Iulian a refăcut și un fânar și a amenajat în incintă o sală de sport pentru cei ajung vizitează acest loc și vor să facă mișcare.

În satul readus la viață de Iulian locuiesc două persoane din care doar una s-a născut în localitate, dar și o familie cu trei copii care s-au instalat alături de el. Copiii parcurg zilnic 6 km pe jos traversând două păduri și două hotare din două sate pentru a merge la școală.

Una dintre persoanele care ajută la reașezarea locului în acest proiect este Daniela. O femeie inginer care a decis să lase totul și să se mute la Rachiș. Aici, Daniela recondiționează mobilier vechi și alte lucruri lăsate în urmă de cei care au locuit pe aceste meleaguri.

„Daniela a venit din Slovacia cu bicicleta, când a auzit de proiectul nostru. Ea stă toată ziua și readuce la viață lucruri abandonate sau resturi de la meșteri, găsește lucruri vechi si le pune in valoare. Este pasiunea și viața ei. Are un nou țel, pe lângă noi, să își lase și ea amprenta în Rachiș”, a povestit Iulian despre femeia care ajută in proect.

Rachiș – Întoarcerea la origini

Iulian Docea s-a luptat pentru ca Rachiș să ajungă în patrimoniul Unesco, motiv pentru care toate lucrările au fost introduse în cadrul unui proiect.

„ <> este un program pilot de restaurare istorică a unuia dintre cele mai vechi sate apusene din județul Alba, atestat documentar de peste 750 de ani. Aflat în celebra comună Mirăslău, unde Mihai Viteazu, domnitorul Țării Românești, a purtat bătălia din 18 septembrie 1600, satul Rachiș este una dintre cele mai mari provocări ale inițiatorilor proiectului de restaurare;

Iulian Docea, fiu al satului, copil crescut de bunicii și străbunicii săi din Rachiș, chiaburi în vremurile grele ale prigoanei comuniste, care s-a dedicat în întregime restaurării satului și reîntoarcerii în timpul istoric al acestuia”, se arată în prezentarea Proiectului „Rachiș – Întoarcerea la origini”.

Iulian Docea a avut un vis și a creat o minune la Rachiș. Un sat uitat de toți și readus la viață de un om cu suflet mare care nu a uitat de locul unde a copilărit. Cei care doresc să urmărească activitatea de la Rachiș o pot face pe pagina de Facebook – Rachis Wild Ranch

sursa: monitorulcj.ro

Cel mai vechi scris din lume a fost descoperit în județul Alba. Misterul tăblițelor de la Tărtăria

Tăbliţele de la Tărtăria care conţin, potrivit unor istorici, cel mai vechi scris din lume, continuă să stârnească controverse în lumea ştiinţifică mondială. Vechimea celor trei tăbliţe este estimată la mai mult de 7000 de ani.

Cele trei obiecte mici şi străvechi de lut au fost descoperite în localitatea Tărtăria din judeţul Alba, între Alba Iulia şi Orăştie, de către cercetătorul clujean Nicolae Vlassa, în anul 1961. Două sunt găurite şi sunt acoperite cu semne, iar a treia foloseşte o modalitate de scris pur pictografică, respectiv reprezentarea stilizată a unui animal (capră), un simbol vegetal şi un altul neclar. Cea de formă discoidală, cuprinde patru grupuri de semne, despărţite prin linii. Este considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată. O bună parte din semnele conţinute pe ea se regăsesc în literele conţinute în inscripţiile arhaice greceşti.

Plăcuţele au fost găsite în staţiunea preistorică de la Tărtăria, în zona din faţa Haltei CFR, loc denumit de localnici ”Gura Luncii”. Primele menţiuni în literatura arheologică despre situl de la Tărtăria au fost făcute de Marton Roska, în repertoriul arheologic al Transilvaniei, apărut în 1942. Sesizând importanţa sitului, Constantin Daicoviciu a inclus cercetarea sistematică a staţiunii în programul de lucru al Institutului de Studii Clasice din Cluj. Conducerea săpăturilor a fost încredinţată cercetătorului Kurt Horedt, care a efectuat aici două campanii de săpături, în august 1942 şi septembrie 1943. Săpăturile au fost reluate după mai bine de două decenii, de către Nicolae Vlassa, doctorand al profesorului Horedt, cel care avea să descopere tăbliţele.

Datare indirectă

Subiectul tăbliţelor de la Tărtăria are o frecvenţă mult mai mare de citare în articolele ştiinţifice şi arheologie în raport cu alte artefacte. Majoritatea citărilor vizează faptul că reprezintă la cel mai vechi scris din lume. Dacă vârsta estimată, cea de 5500 î.Hr. s-ar dovedi în final a fi reală, iar semnele se dovedesc a fi scris, atunci ele sunt cele mai vechi artefacte purtătoare de scris din lume. Celelalte candidate la cea mai veche scriere din lume şi anume, scrierile egipteană, Harappa şi cea sumeriană, datează toate din jurul datei de 3200-3500 î.Hr. Potrivit specialiştilor, există un obstacol insurmontabil în ceea ce priveşte determinarea vârstei, pentru că fiind din lut nu pot fi datate prin metoda cu carbon radioactiv.

Alţii afirmă că datarea cu carbon14 nu mai poate fi realizată pentru că ar fi fost arse într-un cuptor după descoperire, pentru a fi conservate. Cele 3 tăbliţe de la Tărtăria au fost, totuşi, datate indirect. S-au făcut analize pe alte obiecte (oase) găsite împreună cu acestea în groapa rituală, rezultând cu aproximaţie anul 5300-5500 î.Hr. Prin urmare, vechimea obiectelor din groapa respectivă ar fi de peste 7000 de ani. Observând similitudini între tăbliţele găsite la Tărtăria şi scrierile de pe tăbliţele sumeriene de la Uruk şi Djemdet Nasr, cele din urmă datând de la sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul mileniului al III-lea î.Hr., N. Vlassa a luat în considerare ipoteza conform căreia şi tăbliţele de la Tărtăria ar fi vestigii ale unei scrieri străvechi legate de scrierea sumeriană.

Ipoteze şi controverse

Alţi cercetători sau entuziaşti, pe baza celor trei descoperiri presupus mai vechi decât scrierea sumeriană, au ridicat ipoteza că scrierea în general, apoi sub forma pictogramelor a apărut mai întâi în sud-estul Europei şi nu în Mesopotamia. De asemenea există ipoteza că aceste piese ar fi ajuns în Transilvania datorită unor contacte economice sau de altă natură cu Orientul Apropiat deşi datarea tăbliţelor este mai timpurie cu un mileniu faţă de apariţia scrisului în Orient. De asemenea există ipoteza unui contact şi transmiterii din aria Egeeană, existând multe elemente care îndreaptă cercetătorii în mod special spre zona insulelor Ciclade. Unii au mers şi mai departe acuzându-l pe Vlassa că a îngropat cu bună ştiinţă nişte falsuri, fiind cu neputinţă o asemenea descoperire la noi în ţară. Alţii au spus despre el că nu s-ar fi aflat pe şantierul arheologic la momentul descoperirii. Cu toatea acestea, lumea ştiinţifică românească şi mondială îi acordă acestuia merirul incontestabil de a realiza marea descoperire şi de a exprima primele idei cu privire la vechimea tăbliţelor.

Specialiştii susţin că ceea ce este caracteristic acestor plăcuţe este o identitate comună, cunoscută sub denumirea de Cultura Turdaş-Vinca (4500-3700 i.H.), răspandită în ţara noastră (în Banat şi Oltenia), în sudul Serbiei, sud-estul Ungariei şi nord-vestul Bulgariei. La acea vreme era cea mai evoluată societate tribală de pe continent. În această perioada se fac salturi impresionante. Utilizau plugul, pentru acele începuturi umile reprezentând o adevărată revoluţie, oamenii sunt legaţi de pământ datorită agriculturii, iar aşezările cresc considerabil fiind cele mai mari ale Europei.

Săpăturile au fost reluate la Tărtăria în urmă cu cinci ani, de către MNU Alba Iulia, Muzeul Naţional Brukenthal şi Universitatea ‘Lucian Blaga’ Sibiu. Autorităţile din Alba intenţionează să înfiinţeze la Tărtăria o rezervaţie şi un muzeu al sitului, unde vor fi expuse piesele descoperite acolo, mai puţin tăbliţele, şi eventual reconstituite in situ locuinţe găsite în decursul cercetărilor. În acest sens, Consiliul Judeţean Alba a acordat Primăriei din Sălişte fondurile necesare pentru a achiziţiona terenul cu situl arheologic. În urmă cu peste un deceniu, la intrarea în sat, a fost dezvelit un monument de granit, de opt tone, care reproduce pe una din feţe, la scară mărită, imaginile de pe cele trei tăbliţe şi inscripţia ”5.500 î.Hr. Primul mesaj scris din istoria omenirii”. Tăbliţele se află, de la descoperirea lor, în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca.

sursa: adevarul.ro