Codul lui Cuza, primul Cod Penal din România. Care erau prevederile acestuia în cazurile de corupție

Codul lui Cuza, primul Cod Penal din România. Care erau prevederile acestuia în cazurile de corupție: Pedeapsa maximă a închisorii pentru funcționari, iar judecătorii corupți primeau închisoare pe viață

Primul Cod Penal din România datează de pe vremea domniei lui Alexandru loan Cuza, fiind numit și „Codul lui Cuza”. A fost promulgat și publicat la finalul lunii octombrie 1864 și pus în aplicare de la 1 mai 1865.

Una dintre reformele lui Alexandru Ioan Cuza a a fost Codul Penal

Codul penal prevedea sancțiuni aspre pentru funcționarii dovediți corupți care își pierdeau funcția pentru tot restul vieții, primeau pedeapsa cu închisoarea (cu executare…), dar își pierdeau și dreptul la pensie. Banii sau bunurile furate mergeau direct către spitale și casele de binefacere.

Funcționarii publici care urmăreau interesul personal în funcțiile pe care le ocupau fie direct, fie prin persoane interpuse erau pedepsiți cu închisoare de până la doi ani și, în plus, nu mai putea ocupa vreodată funcții publice: „Despre infracțiunile privitoare la amestecarea funcționarilor publici în afaceri sau comerciuri necompatibile cu < lor calitate (secțiunea III)

Art. 142 – Orice funcționar, oficial public sau agent al guvernului, care fățiș sau prin acte simulate, sau prin interposițiune de persoane, va fi luat sau primit vreun interes oarecare în acte, adjudecțiuni, întreprinderi, sau regii, cu a căror administrare sau priveghiere totală sau parțială este sau a fost însărcinat în timpul săvârșirii fapte se va pedepsi cu închisoarea de la șase luni până la doi ani, și cu amendă […]. Către acestea se va declara incapab pentru totdeauna a mai ocupa funcții publice”.

Citește și: Reformele lui Alexandru Ioan Cuza și Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859

„Banii sau darurile se vor lua pe seama spitalelor sau caselor de binefacere”

De asemenea, funcționarii care primeau cadouri sau alte foloase pentru a facilita emiterea de diferite acte sau al- forme de sprijin erau condamnați la ani grei de închisoare, nu mai puteau ocupa funcții publice și își pierdeau și pensia.

„Despre mituirea funcționarilor publici (secțiunea IV)

Art. 144 – Orice funcționar de ramul administrativ sau judecătoresc, orice agent sau însărcinat al unei administrații publice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau presenturi, sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri, spre a face sau spre a nu face un act, privitor la funcțiunea sa, fie și drept, dar pentru care n-ar fi determinat prin lege o plată, se va pedepsi cu maximum închisorii și cu o amendă îndoită a valorii lucrurilor primite sau făgăduite […], iar banii sau darurile se vor lua pe seama spitalelor sau caselor de binefacere ale localității unde s-a comis mituirea. Ei nu vor mai putea ocupa funcție publică și vor pierde dreptul la pensie”.

Citeşte şi: 24 ianuarie 1859: Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza

„Oricare particular care, în numele său, sau în numele vreunui funcționar public, administrativ sau judecătoresc, cu știrea sau fără știrea acestuia, într’un chip direct sau indirect, va cere, va lua, sau va face să i se promită daruri sau alte foloase nelegitime, pre a interveni, spre a se face sau a nu se face vre-un act din cele privitoare la atribuțiunile acelui funcționar, se va pedepsi cu închisoare dela șase luni până la doi ani și cu amendă valoarea îndoită a lucrurilor luate sau promise, fără ca această amendă să fie mai mică decât 200 lei *). Lucrurile primite, sau valoarea lor, se vor lua în folosul ospiciilor sau caselor de binefacere ale localităței unde s’a comis faptul. Iar dacă mijlocitorul va fi funcționar, va pierde dreptul de a mai ocupa funcțiuni și nu va putea primi pensiune”.

Judecătorii corupți primeau închisoare pe viață

„Dacă mituirea s-a urmat asupra unui judecător sau jurat pronunțând în materii criminale în favorea sau în contra acuzatului, pedeapsa va fi maximul închisoarei și pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața; el va pierde și dreptul la pensiune. Dacă mituirea s’a urmat asupra unui jurat pronunțând în materii de expropriațiune, pedeapsa va fi închisoarea dela un an până la doi ani, pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața și a dreptului de pensiune”.

Citește și: 24 ianuarie: Mica Unire şi ziua lui Badea Cârţan, un dac coborât de pe Columnă, zi cu dublă semnificație

Codul penal de la 1865 (denumit și „Codul Cuza”) realizează unificarea legislativă penală și marchează începutul dreptului penal român după unirea din 1859 a Moldovei cu Țara Românească. Pentru elaborarea acestui cod s-au folosit izvoare precum Codul penal francez (1810) și Codul penal prusian (1859).

Codul Cuza consacra principiul legalității incriminării și a pedepsei, egalitatea în fața legii penale, umanizarea pedepselor, nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci munca silnică pe viață. Infracțiunile erau clasificate în trei categorii: crime, delicte și contravenții.

După Unirea Principatelor Române de la 1859 sau unirea cea mică, așa cum mai este denumită, reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza au pus bazele statului român modern fiind un pas important spre Marea Unire de la 1918.

Sursa: fun.devizitat.org

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI