Rămâi conectat

Sănătatea și natură

Cerealele – cele mai complexe alimente – medicament

Publicat

în

Înapoi, la natura primară: curate şi „adevărate”, aşa cum ni le-a dăruit Dumnezeu, netratate chimic şi nefalsificate cu adaosuri otrăvitoare, cerealele sunt cele mai complexe alimente-medicament pe care vara ni le aşează în farfurii. Energia ascunsă în bobul care se pierde în palmă e unul din marile miracole ale universului vegetal
Tarâţele de grâu
Expresia „scump la tărâţe şi ieftin la faină” este pe cale să capete în ultimele decenii cu totul alte conotaţii decât cele iniţiale şi aceasta din cauza rezultatelor extraordinare obţinute prin tratarea cu tărâţe de grâu a unor afecţiuni din cele mai variate şi grave, de la obezitate şi tulburări digestive până la cancer şi alte boli incurabile. De „vină” sunt vitaminele din complexul B, magneziul, fibrele alimentare şi enzimele prezente într-o concentraţie atât de puternică, încât un kilogram de tărâţe valorează mai mult decât un pumn de medicamente supersofisticate şi scumpe. Dar să vedem câteva dintre întrebuinţările ei.
lMaceratul la rece (apa de tărâţe): 2-3 linguri de tărâţe se pun într-un pahar cu apă şi se lăsă la temperatura camerei vreme de 8-10 ore, de seara până dimineaţa. După trecerea intervalului de timp necesar macerării, preparatul nu se filtrează, ci se consumă direct, atât partea lichidă (care este foarte bogată în vitamine şi enzime), cât şi pasta de pe fundul paharului (care este foarte bogată în minerale şi fibre alimentare). De regulă, se consumă un pahar de macerat dimineaţa pe stomacul gol, doar în anumite cazuri excepţionale doza ajunge la 2-3 pahare pe zi, luate înainte de fiecare masă. O cură cu macerat cu tărâţe durează minimum două săptămâni, putând fi prelungită până la două-trei luni, fără efecte adverse.
lPulberea fină de tărâţe – Se obţine prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea a tărâţelor, vreme de jumătate de minut, obţinându-se un praf care poate fi administrat ca atare, cu apă – câte o linguriţă înainte şi după masă – sau adăugat în mâncăruri (supe, ciorbe, salate de crudităţi etc.). De regulă se iau câte două linguriţe din această pulbere de tărâţe la o masă, fiind extrem de utilă pentru activarea şi uşurarea digestiei, dar şi în curele de slăbire. Tratamentul poate fi de lungă durată (6-12 luni), fără a apărea efecte adverse.
Indicaţii ale curei cu tărâţe
lÎngrăşarea şi obezitatea – se ia înainte de fiecare masă pulbere fină de tărâţe, câte o lingură minimum. În stomac, fibrele conţinute de coaja bobului de grâu îşi vor mări foarte mult volumul, „tăind” pur şi simplu foamea şi dând senzaţia de saţietate. În plus, ele ajută procesele de eliminare, importante în tratamentul obezităţii.
lDigestia dificilă, indigestia – enzimele conţinute de tărâţele de grâu sunt un neîntrecut activator al digestiei, ajutând la mistuirea alimentelor. Câte o jumătate de linguriţă de pulbere de tărâţe luată înainte şi după masă „atacă” alimentele care cad greu şi elimină indigestiile, balonarea şi anumite forme de colită.
lLitiaza biliară (prevenire, adjuvant în tratament) – se administrează pulbere de tărâţe, câte jumătate de linguriţă înainte şi după masă.
lConstipaţia şi colita de putrefacţie – în fiecare dimineaţă se consumă câte un pahar cu macerat de tarate, care are un efect laxativ şi de curăţire a intestinului. În cazurile cronicizate, refractare la tratament, se consumă încă un pahar de macerat seara, înainte de ultima masă.
lAcneea, pielea cu sensibilitate alergică mărită – se face cură cu macerat la rece de tărâţe, câte un pahar pe zi, vreme de minimum 30 de zile.
lPrevenirea cancerului – o dată pe lună se face o cură de 10 zile cu macerat la rece de tărâţe, vreme în care se consumă un pahar de preparat pe zi. Fibrele alimentare, vitaminele şi mineralele din compoziţia sa sunt un preventiv excelent pentru cancerul la stomac, ficat, intestin şi rect, putând fi un adjuvant valoros şi în tratarea acestor forme de cancer.
Aplicaţii externe cu tărâţe
lPielea uşor iritabilă – se pun comprese cu apă de tărâţe (obţinută prin filtrarea maceratului descris mai sus) de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, vreme de 10 minute minimum.
lPsoriazisul – pasta rezultată în urma macerării tărâţelor se înveleşte în tifon şi se aplică sub formă de cataplasmă pe plăgile psoriazice. Se face o aplicaţie pe zi şi îşi sporeşte eficienţa dacă e corelată cu tratamentul intern pe bază de crudităţi şi plante depurative.
lTumorile benigne (chisturi, fibroame, adenofibroame) – tărâţele amestecate cu apă se lăsă 4 ore să macereze la temperatura camerei, după care se învelesc într-un strat de tifon şi se aplică pe piele în zona afectată, unde se lăsă minimum trei ore. După îndepărtarea cataplasmei, pielea se lăsă să se usuce, după care se aplică un unguent de tătăneasă.
Orzul
Puţini ştiu că această cereală cu boabele tari şi cu gustul destul de aspru este printre primele plante cultivate pe Terra, cu 4000 de ani în urmă ea fiind întâlnită pe mări suprafeţe, din Egipt şi până în India. În China, este considerată una dintre cele cinci plante sfinte, fiind folosită atât că aliment, cât şi ca bază pentru o gamă impresionantă de medicamente naturiste. În Europa, orzul e consumat în cantităţi tot mai mari în ultimii ani ca suc, obţinut prin centrifugarea plantelor tinere, şi sub formă de fulgi, obţinuţi prin presare la rece. Aceşti fulgi sunt foarte digerabili şi păstrează practic nealterate proprietăţile terapeutice ale boabelor de orz, proprietăţi care vom vedea că nu sunt deloc de neglijat:
lHepatită de toate tipurile, sechelele posthepatice şi hepatită cronică evolutivă – fulgii de orz au efect drenor hepatic şi ajută la regenerarea celulelor din ficat. Au un efect foarte bun mai ales preparaţi cu miere de albine şi fructe, cum ar fi afinele, cătina, merele, gutuile.
lHipotensiunea – consumul regulat de fulgi de orz măreşte pe cale naturală tensiunea arterială, fără a apărea riscul hipertensiunii, tensiunii arteriale oscilante sau al palpitaţiilor. De asemenea, orzul este cunoscut pentru efectele sale de prevenire a ischemiei cardiace.
lDiaree, dizenterie şi febră tifoidă (adjuvant) – se consumă fulgi de orz în amestec cu infuzii îndulcite din plante, cum ar fi mentă, busuiocul, ceaiul negru.
lAtonia gastrică şi intestinala, probleme de digestie şi apetit la persoanele sedentare – se consumă dimineaţa şi seara câte o farfurie de fulgi de orz combinaţi cu fructe acrişoare, tăiate mărunt (mere, grapefruit, afine, cătina, coacăze) şi miere.
lTuberculoză, bronşita cronică – fulgii de orz sunt amestecaţi cu lapte fierbinte, miere şi un vârf de cuţit de pudră de ghimbir. Se consumă această combinaţie uşoară, foarte hrănitoare şi cu efecte de stimulare a imunităţii, la micul dejun şi cina.
Ovăzul
Într-o scriere antică se arătă că dacii şi germanii erau printre singurele popoare care foloseau această cereală ca aliment de bază. Mai târziu, în Evul Mediu, populaţiile nordice din Europa au adoptat şi ele ovăzul, care este un excelent energizant în perioadele cu vreme rece şi umedă. În prezent, el este larg folosit sub formă de fulgi, care sunt mai digerabili şi mai gustoşi decât cei de orz, fiind recomandaţi cu precădere pentru:
lHipotiroidie – ovăzul este un excelent stimulent al funcţiei tiroidiene. Fulgii de ovăz vor fi introduşi pe termen lung în dieta persoanelor suferinde de această afecţiune. Suplimentar, se bea pe parcursul unei zile un „ceai” obţinut din 7 linguri de boabe fierte vreme de jumătate de oră într-un litru de apă. Acest preparat are efecte stimulente foarte puternice, fiind recomandat şi în stările de astenie, surmenaj şi somnolenţă, pentru tratarea pietrelor la rinichi, a gripei şi a unor disfuncţii sexuale la bărbaţi.
lAdjuvant în sterilitate şi impotenţă – studii recente arată că la popoarele care consumă cantităţi mari din această cereală, vârsta medie la bărbaţii care ajung la andropauză este mult mai ridicată, iar fertilitatea se menţine până la vârste impresionante.
lSensibilitate la răceli la persoanele meteosensibile – consumul regulat de fulgi de ovăz măreşte rezistenţa la variaţiile bruşte de climă, mai ales la răcire, întărind sistemul imunitar şi conferind un tonus psihic foarte bun.
lNisip (microlitiază) la vezica biliară şi rinichi – 4 linguri rase de fulgi de ovăz se fierb la foc mic într-un litru de apă vreme de 20 de minute, după care se filtrează. Se consumă acest decoct pe parcursul unei zile, o cură durând 14 zile. Acest tratament este util şi în diabet, gută şi hepatită, că adjuvant.

Publicitate

Sănătatea și natură

ATENȚIE: Se poate ajunge la deces. Primele simptome care arată că unele persoane sunt afectate grav de caniculă

Publicat

în

ATENȚIE: Se poate ajunge la deces. Primele simptome care arată că unele persoane sunt afectate grav de caniculă

Diana Cimpoeșu, coordonator UPU SMURD Iași a vorbit luni seara la Digi24 despre cum afectează canicula unele persoane, și în special pe cele care suferă de boli cardiace, vârstnicii, hipertensivii sau cei care au diabet. De asemenea, medicul dă câteva sfaturi pentru a putea trece cu bine prin episoadele de arșiță.

Diana Cimpoeșu, coordonator UPU SMURD Iași: În primul rând oamenii să fie atenți la hidratare, chiar dacă nu au senzația de sete. Asta spun toți medicii, în fiecare vară: chiar dacă nu există senzația de sete, să bem apă cu săruri minerale. Apă minerală, nu carbogazoasă, ci apă cu săruri minerale. Sau se pot pune 5, 10 grame de sare în apă plată. Dar cea mai recomandată este apa minerală care are sodiu, potasiu, magneziu, calciu.

Electrica Furnizare Discount

În plus să se consume fructe și legume. Acestea conțin apă cu săruri minerale și cu vitamine. Astea sunt lucruri de care avem nevoie. Și, bineînțeles, pacienții vârstnici, cei cu boli cardiovasculare au nevoie de lucrul ăsta.

Cei care au o anumită medicație, în special pacienții hipertensivi, trebuie să fie atenți, pentru că tensiunea arterială poate scădea din cauze naturale, din pierderea de lichide, din vasodilatație, și atunci s-ar putea ca medicația pe care o iau în mod obișnuit să trebuiască ajustată, astfel încât monitorizându-și singuri tensiunea, să apeleze medicul de familie.

„Cei mai expuși sunt vârstnicii și copiii foarte mici. Ei pot face edem cerebral mai ușor”

Pacienții diabetici au nevoie și ei de o reajustare a tratamentului câteodată, pentru că mănâncă mai puțin. Ce mănâncă în timpul verii e diferit puțin față de ce mănâncă în restul anului. Probabil mai puțin bogat în grăsimi, ei oricum au restricții, sau în glucide.

Și, evident cu toții trebuie să avem grijă să nu ne expunem la soare, iar trecerea de la cald la rece, în aer condiționat, trebuie să fie una treptată, nu una bruscă.

Oamenii cu afecțiuni se pot simți amețiți. Poate fi explicat prin scăderea tensiunii arteriale, dar poate fi explicabil și prin elementul cel mai grav al urgențelor de căldură, și anume edemul cerebral. El se poate instala când nu există ventilație, temperaturile sunt foarte crescute, și evident cei mai expuși sunt vârstnicii și copiii foarte mici. Ei pot face edem cerebral mai ușor, și în același timp și persoanele cu anumite tulburări psihice, sau cu consum de substanțe toxice. Toxic este etanolul, anumite droguri… Toate aceste persoane pot suferi de hipertermie până la creșteri de temperatură foarte mari – până la peste 40 de grade, iar manifestarea este edemul cerebral, cu stare de convulsie, comă, mergând până la stop cardio-respirator. Dar primele manifestări sunt amețelile.

sursa: digi24.ro

Citește mai mult

Sănătatea și natură

Un măr pe zi ţine doctorul departe

Publicat

în

Un măr pe zi ţine doctorul departe!

Venite din paradisul biblic, odată cu culegerea lor simbolică din „pomul Binelui şi al Răului“, merele poartă în miezul lor suculent şi în coaja lor minunat colorată o parte din savoarea Raiului. Acum, toamna, consumul lor este un adevărat tratament medical, ale cărui efecte trebuie neapărat cunoscute. Farmacia merelor În fiecare an, în lume, se culeg nu mai puţin de… cincizeci şi cinci de miliarde de kilograme de mere, ele fiind cele mai consumate fructe de pe întreaga planetă.

Citește și: Nalba – indicații terapeuticeNalba mare (Althaea officinalis)Nalba de grădină (Althaea rosea) • Nalba de pădure (Malva silvestris)

Fiecare măr închide în sine o farmacie. El este nu doar un aliment, ci şi un medicament extrem de puternic. Ce face ca aceste fructe să fie atât de valoroase în terapie? În primul rând, conţinutul lor excepţional de vitamine, minerale, enzime, fibre alimentare şi alte substanţe vindecătoare care au un efect antioxidant extrem de puternic.

În plus, merele au o capacitate incredibilă de a păstra nealterate aceste principii active pe perioade de timp lungi, ceea ce le face să fie ajutorul cel mai de preţ pentru păstrarea sănătăţii pe timpul sezonului rece. Au fost identificate zeci de substanţe active conţinute în pulpa şi, mai ales, în coaja merelor, care previn mutaţiile celulare şi apariţia cancerului, care împiedică îmbătrânirea organismului, care susţin digestia, reglează nivelul zahărului în sânge, stimulează imunitatea, previn intoxicările cu diversele „otrăvuri“ cu care intrăm zilnic în contact prin aerul poluat, prin apă şi alimentele pe care le consumăm.

Citește și: Salvia, planta miraculoasă care ”nu lasă bătrâneţea să se apropie

Ce mere să folosim? Cele mai valoroase din punct de vedere terapeutic sunt merele „ţărăneşti“, mai micuţe şi mai modeste la înfăţişare, în comparaţie cu surorile lor cultivate în stil industrial. Merele „naturale“ obţinute din meri sălbatici altoiţi sunt mult mai rezistente la boli şi la dăunători, ele neavând nevoie de cortegiul de chimicale fără de care cele mai multe soiuri „ameliorate“ nu ar rodi nici măcar un an. Apoi, sunt recomandate merele bine coapte, a căror coajă intens colorată indică o concentraţie ridicată de substanţe (pigmenţi mai ales) cu efect anticancerigen şi antioxidant.

Merele trebuie să fie nelovite, la cel mai mic traumatism pulpa merelor eliberând o enzimă care pur şi simplu declanşează procese de alterare, de distrugere a substanţelor cu efect antioxidant. Fructele lovite capătă rapid culoarea aceea maronie şi devin neplăcute la gust, tocmai din cauza acelei enzime, care inactivează cea mai mare parte a farmaciei din măr. Mod de administrare Ca la majoritatea fructelor, regula este ca merele să fie consumate proaspete, cât mai puţin preparate. Cea mai bună formă de administrare este pur şi simplu mărul consumat ca atare, bine spălat, nedecojit şi „ronţăit“ cu plăcere, îndelung, aşa încât să poată fi asimilaţi cât mai mulţi nutrienţi din pulpa şi, mai ales, din coaja sa. Doza minimă pe zi este de un măr.

De altfel, există un proverb bine împământenit în multe ţări ale Europei, care spune că „Un măr pe zi ţine doctorul departe“. Totuşi, pentru efecte terapeutice mai clar sesizabile, este nevoie de o doză mult mai mare din acest fruct sau, cu alte cuvinte, este nevoie de o cură.

Citește și: Echinacea – antibiotic natural • Tratamente interne cu echinacea: Răceală, Bronşita cronică, Sinuzita, Cistite, nefrite, pielo-nefrite, Adjuvant în infecţii bacteriene, Alergie respiratorie, Artrită

Boli prevenite cu ajutorul merelor

Publicitate

Diabet – o categorie de principii active din măr, numite polifenoli, au un efect de normalizare a nivelului zahărului din sânge, extrem de eficient. Aceste substanţe, conţi­nute mai ales în coaja mărului, reglează secreţia pancreasului, prevenind atât hiper, cât şi hipo-glicemia.

Boala coronariană şi infarctul miocardic – un singur măr conţine 15% din necesarul de fibre zilnic, aceste substanţe nedigerabile scăzând nivelul colesterolului şi al trigliceridelor, reglând tensiunea arterială, în asociere cu antioxidanţii din măr, prevenind formarea depunerilor de colesterol de pe artere. Ca atare, consumul regulat de mere previne ischemia cardiacă, accidentul vascular, arterita obliterantă şi alte asemenea afecţiuni cardiovasculare produse de hrana neadecvată, de obiceiurile nesănătoase (fumatul, consumul de alcool), de afecţiuni asociate, cum ar fi diabetul, dislipidemia, unele probleme hepatice etc.

Citește și: Cătina – proprietăți • Rețete cătină: cătina cu miere, siropul de cătină, tinctura, pulberea • Boli care se tratează: gripă, guturai, sensibilitate la răceli, hepatită, ciroză hepatică, anemie, adjuvant în bolile grave (cancer, leucemie, scleroză în plăci), alcoolism şi tabagism, adjuvant în bolile psihice

Astm – în coaja merelor sunt conţinute substanţe cu efect antiinflamator şi antioxidant, care previn modificările la nivelul arborelui bronşic, specifice apariţiei astmului. Această protecţie, prin consumul zilnic de mere, este necesară mai ales în timpul sezonului rece, fiind recomandată în mod special celor care suferă de bronşită cronică, de bronşită recidivantă, de alergie respiratorie.

Artrită reumatoidă – dacă vreţi să nu vă treziţi cu articulaţiile înţepenite, odată cu venirea primelor valuri de frig, un demers foarte bun este consumul zilnic a câte 4-5 mere, în cure de măcar patru săptămâni. Conţinutul de vitamina C al acestor fructe, dar şi de substanţe antioxidante, le recomandă pentru prevenirea inflamării articulaţiilor, pentru prevenirea modificărilor degenerative la nivelul finelor cartilaje din articulaţii, precum şi pentru păstrarea mobilităţii şi a funcţionalităţii membrelor, pe ansamblu.

Citește și: Terapia cu flori de fân, ieftină şi uşor de aplicat – plante, tratamente și indicații

Tratamente interne

Obezitate, îngrăşare – merele consumate înainte de masă reduc considerabil şi fără efort cantitatea de hrană consumată. lDiabet – tratamentul cu mere ajută la ameliorarea diabetului pe trei căi simultan. În primul rând, merele încetinesc digestia hidraţilor de carbon, ceea ce nu va permite creşterea bruscă a glicemiei, ci va ajuta la menţinerea acesteia în limitele normale. Apoi, consumul acestor fructe scade fără dubii rata absorbţiei glucozei din traiectul digestiv, ceea ce din nou va aduce mai puţin zahăr în sânge decât în mod normal. În fine, substanţele active (polifenolii) din mere stimulează celulele beta ale pancreasului să secrete mai multă insulină, ceea ce va ajuta organismul să controleze singur concentraţia zahărului din sânge. Ca atare, merele pot fi considerate un adevărat medicament contra diabetului.

Citește și: Merişoarele (afinele roşii) denumite şi „insulina verde” – proprietăți

Colesterol şi trigliceride mărite – un kilogram de mere consumat zilnic asigură 150% din necesarul de fibre alimentare de care are nevoie organismul uman. Fibrele alimentare sunt substanţe nedigerabile care au un rol benefic pentru organism, între altele ajutând la reducerea nivelului colesterolului şi al trigliceridelor din sânge. Persoanele care consumă, vreme de 60 de zile, mere în doze suficiente prezintă o scădere a nivelului colesterolului total şi al colesterolului negativ (LDL) cu peste 10%.

Constipaţie – acizii organici, enzimele şi zaharurile complexe din aceste fructe ajută la normalizarea florei intestinale, în timp ce fibrele alimentare acţionează ca un piston, împingând materiile reziduale din intestin. Ca atare, cura cu mere este unul dintre cele mai simple şi mai eficiente mijloace pentru a scăpa de constipaţie.

Publicitate

Citește și: Tratamente cu sfeclă roșie • Preparate din sfeclă rosie • Rețete cu sfeclă roșie

Fumatul – o altă categorie de substanţe conţinută tot în coaja merelor, numite catehine, inactivează în mare măsură cei peste 60 de agenţi cancerigeni existenţi în fumul de ţigară, de la diversele gudroane, la cadmiul pe care acesta îl conţine. Ca atare, consumul de mere nu ne ajută să fumăm fără probleme de sănătate, dar reduce mult efectele nocive ale acestui viciu.

Reumatism – merele sunt printre alimentele cu cea mai intensă acţiune antiinflamatoare articulară, consumul lor ducând la scăderi semnificative ale aşa-numitei „proteine C reactive”, a cărei prezenţă în sânge indică iminenţa puseelor reumatice, cu inflamarea articulaţiilor, cu pierderea elasticităţii acestora etc. Apoi, se pare că fenolii, adică substanţele care dau aroma merelor, au efecte antiinflamatoare articulare comparabile cu cele ale unor medicamente de sinteză cum ar fi ibuprofenul, ketoprofenul etc. Pentru tratarea artritei reumatoide, a artrozei, a bolilor reumatice în general, se recomandă cura cu mere, în care se consumă minimum 800 de grame de fructe pe zi, pe o perioadă de 4-8 săptămâni.

Citește și: Quinoa – proprietăți • Cum se prepară și se consumă ? • Quinoa rețete • Quinoa beneficii

Tratamente externe

Carii, tartru dentar, placă bacteriană – ronţăitul merelor crude, dimineaţa şi seara, este un excelent mijloc de curăţare a dinţilor. În coajă şi în pulpa mărului întâlnim substanţe antibacteriene şi antifungice, care vor ajuta, alături de acţiunea mecanică, la eliminarea plăcii bacteriene şi vor preveni formarea tartrului şi a cariilor. Specialiştii în igiena dentară apreciază că un consum regulat de mere nu înlocuieşte spălatul pe dinţi, ci pur şi simplu îl completează, fiind la fel de necesar.

Citeşte şi: Ghimbirul proprietăţi • Ghimbirul afrodisiac • Reţete cu ghimbir • Ceaiul de ghimbir

Gingivite, paradontoză – se recomandă merele de culoare roşie cât mai închisă. Acestea se consumă nedecojite şi tăiate în felii subţiri sau date prin răzătoare, dimineaţa şi seara, în cure de minimum o lună. Fiecare înghiţitură va fi mestecată de măcar 30 de ori, aşa încât taninurile din coaja merelor să ajungă în contact cât mai îndelungat cu gingia. Aceste substanţe au efecte antiinflamatoare şi cicatrizante gingivale.

Citește mai mult

Sănătatea și natură

CEAPA – proprietăţi. Cea mai umilă dintre legume are o forţă de vindecare uriaşă

Publicat

în

Boli ce pot fi prevenite cu ceapăTratamente interne cu ceapăTratamente externe cu ceapă • Remedii din ceapă

De la o vreme încoace, tot ce punem în farfurie se studiază în laboratoare şi universităţi. Ştiinţa îşi întoarce atenţia spre farmacia naturii, descoperindu-i cu uimire potenţialul, subapreciat până acum. Iar printre motivele de mirare, la loc de frunte se află una dintre cele mai umile legume, pe care nimeni nu dă doi bani: ceapa.

Boli ce pot fi prevenite cu ceapă

Litiaza renală cu uraţi. Este foarte bine prevenită de consumul zilnic al unei salate de ceapă (120 grame), asezonată cu suc de lămâie. Substanţele active din ceapa dizolvă calculii cu uraţi şi previne formarea altora noi.

Diabetul. Două studii independente făcute de spitalele universitare ale unor facultăţi de medicină din India arată că un consum zilnic semnificativ de ceapă crudă (140 de grame pe zi) scade glicemia, prevenind şi chiar tratând diabetul. Interesant este că în aceleaşi studii s-a pus în evidenţă un alt fapt remarcabil: ceapa NU reduce nivelul glicemiei la cei care nu suferă de diabet.

Ateroscleroza. Administrarea a 50 grame de ceapă proaspătă pe zi diminuează foarte mult riscul creşterii colesterolului seric, determinat de o alimentaţie cu un conţinut ridicat de grăsimi. De asemenea, consumul de ceapă previne ateroscleroza, ischemia cardiacă şi ameliorează hipertensiunea.

Îmbătrânirea prematură. Ceapa crudă consumată zilnic are efecte bune de combatere a afecţiunilor cardiovasculare şi a îmbătrânirii, datorită neutralizării radicalilor liberi de către substanţele antioxidante din ceapă.

Tratamente interne cu ceapă

Tulburări de memorie. Se tratează cu ceapă crudă, câte 80 de grame (o ceapă mai mare) pe zi. Substanţele active din ceapă au efecte neuroprotectoare şi îmbunătăţesc irigarea cu sânge a creierului. Tratamentul cu ceapă înlătură mai ales problemele legate de memoria de scurtă durată, adică exact cea care este cel mai afectată în primele faze la bolnavii cu Alzheimer.
Tratamentele cu ceapă îmbunătăţesc totodată şi coordonarea motorie, fiind o şansă pentru persoanele în vârstă.


Depresie. Două-patru linguri de suc proaspăt de ceapă, administrat dimineaţa şi seara, sunt un leac surprinzător de puternic împotriva depresiei. Sucul foarte proaspăt de ceapă, administrat pe stomacul gol, cu puţin suc de fructe (mere sau portocale), stimulează puternic activitatea sistemului nervos central, inducând o stare de vioiciune, optimism, dorinţă de acţiune.

Sterilitate masculină. Ceapa consumată sub formă de salată este un stimulent al activităţii gonadelor la bărbaţi, îmbunătăţind producţia de spermă, dar şi de testosteron. Astfel, ceapă este şi o speranţă în tratamentul efeminării bărbaţilor moderni, care au ajuns din cauza tulburărilor endocrine produse de alimentaţie, de sedentarism ori de consumul de alcool, să se confrunte în număr tot mai mare cu obezitatea, celulită, vergeturile, ginecomastia etc.
Tuse persistentă, tuse convulsivă. Se bea decoct de ceapă cât de fierbinte posibil, îndulcit cu miere. Două-trei căni pe zi din acest remediu prea puţin plăcut la gust, ba chiar respingător pentru unii, are efecte aproape miraculoase de oprire a acceselor de tuse, de eliminare a secreţiilor de pe arborele bronşic, de refacere a epiteliilor distruse de infecţia respiratorie.
Litiaza biliară. Se iau zilnic 2-3 linguriţe de ulei, în care s-a macerat ceapă, preparat după reţeta dată în anexa acestui articol. Tratamentul se face vreme de 14 zile, urmate de 7 zile de pauză, după care se poate relua. Este eficient pentru prevenirea formării unor noi calculi biliari, dar şi pentru eliminarea celor existenţi, mai ales dacă nu sunt de dimensiuni foarte mari.
Bronşita. Se iau dimineaţa, la prânz şi seara, câte 2-3 linguriţe de sirop de ceapă, în cure de câte 2-3 săptămâni. Este un remediu util, mai ales în tratamentul bronşitei infecţioase, dar şi al celei tabagice, precum şi al celei alergice.
Adjuvant în astmul bronşic. Zilnic se bea un sfert de pahar de lapte fierbinte, în care se pune o linguriţă de suc de ceapă şi câteva picături de suc de usturoi. Acest preparat favorizează eliberarea arborelui bronşic de secreţii, elimină în bună măsură senzaţia de sufocare, previne contractura spastică a căilor respiratorii.
Infecţie cu candida pe traiectul digestiv. Un studiu foarte recent arată că sucul de ceapă (50 ml), administrat în 3-4 reprize pe parcursul unei zile, combate infecţiile cu candida şi cu multe alte ciuperci parazite, la fel de eficient ca multe alte medicamente de sinteză, fără a da obişnuinţă şi nici reacţii adverse. Acelaşi studiu arată că în tratarea candidei, cele mai bune rezultate se obţin prin asocierea cepei cu usturoiul.
Adjuvant în ascită şi în edeme cardiace. Se consumă zilnic 50 ml de suc de ceapă dizolvat într-un pahar (200 ml) de lapte cald. Este un remediu străvechi (prima oară a fost consemnat de către Plinius cel Bătrân, cu 2000 de ani în urmă), care în multe cazuri a dat rezultate bune.

Tratamente externe cu ceapă

Alopecie. Sucul proaspăt de ceapă a fost aplicat sub formă de frecţie uşoară, pe zonele afectate, de 2 ori pe zi, timp de 2 luni.
Eczeme. Componenţii cu sulf, care dau mirosul specific din ceapă, sunt antiinflamatori şi au efecte antibacteriene şi antifungice puternice. Din acest motiv, cataplasmele cu ceapă aplicate zilnic, vreme de 45 de minute, pe eczemele infecţioase, dar şi pe cele alergice, duc la diminuarea suprafeţei zonelor afectate de către acestea şi la scăderea unor simptome conexe (mâncărimi, usturime etc.).
Degerături. Se pun cataplasme cu ceapă rasă pe zonele afectate, care se ţin vreme de minimum două ore. Este un tratament care dă rezultate neaşteptat de bune în degerăturile de gravitate mică şi medie.
Retenţie de urină. Un remediu de prim ajutor este cataplasma cu ceapă pusă pe zona abdominală inferioară, vreme de câteva ore. Nu se ştie exact mecanismul de acţiune al acestui remediu, dar are efecte certe de stimulare a funcţionării rinichilor şi eliminare a urinei.

Citeşte şi: Leurda planta medicinală • Leurda, proprietăţi şi beneficii • Leurda – remedii • Tinctura de leurdă • Reţete şi afecţiuni care pot fi tratate cu leurda

Remedii din ceapă

Salată. Este forma ideală de consum pentru o persoană care vrea să obţină rezultate terapeutice de durată. O ceapă mare (minim 80 de grame) se curăţa de coajă, se spală şi se toacă mărunt. Apoi se freacă puţin cu un vârf de cuţit de sare, se adăugă suc de lămâie şi pătrunjel tocat mărunt după gust. Se consumă la o masă, doza fiind suficientă pentru o zi.
Sucul proaspăt. 1. Cu maşina de tocat carnea, filtrând prin tifon ceapa după ce a fost bine zdrobită şi rezultând astfel un suc albicios; 2. Cu o răzătoare fină, prin care se dă ceapa şi apoi se stoarce prin tifon; 3. Cu storcătorul electric centrifugal, obţinând un suc ceva mai limpede şi mai pur, întrucât pulpa este parţial reţinută prin centrifugare. Indiferent de metoda prin care a fost obţinut, sucul de ceapă este bine să se consume proaspăt, câte 20-50 ml în doza unică, administrată înainte de masă.
Decoctul de ceapă. Se foloseşte în afecţiunile respiratorii şi se consumă cât de fierbinte se poate suporta. Iată reţetă de preparare: se fierb la foc mic două cepe cu tot cu coaja, vreme de cinci minute, într-o cană de apă, după care se lasă să se răcească vreme de 10 minute, acoperind vasul. Se strecoară şi se administrează cât de cald posibil, cu miere.
Siropul de ceapă. Se amestecă foarte bine 10 linguri de suc de ceapă cu 20 de linguri de miere de salcâm, după care se pune într-un borcan la păstrare. Se administrează din acest preparat 2-3 linguriţe, de trei ori pe zi.
Maceratul de ceapă în ulei. Două cepe mari se taie mărunt şi se pun la macerat vreme de 6 zile, într-o cană de ulei virgin de măsline (dacă nu vă permiteţi, este bun şi cel de floarea-soarelui). După macerare, preparatul se filtrează prin tifon şi se păstrează închis ermetic. Se administrează câte 3-4 linguriţe pe zi.
Cataplasma cu ceapă. 1-2 cepe se taie fin, se învelesc în tifon subţire şi apoi se aplică pe zona afectată, unde se ţin vreme de 30-120 de minute. Este bine că peste cataplasma cu ceapă să se pună şi o folie de plastic, pentru a împiedica evaporarea unor substanţe active.

Publicitate
Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare

Copyright © 2004 - 2021 Ziarul Unirea