Bacalaureat 2023: Cum se rezolvau subiectele la Istorie

Bacalaureat 2023: Cum se rezolvau subiectele la Istorie

Iuliana Căplescu, profesoară de Istorie la Colegiul Național ”Matei Basarab” din București, a rezolvat  subiectele date astăzi la Istorie, a doua probă scrisă, obligatorie, a Bacalaureatului, pentru absolvenții profilului Umanist.

EXAMENUL NAȚIONAL DE BACALAUREAT – iunie 2023

ISTORIE (Varianta 1)

VARIANTĂ DE REZOLVARE (NU exhaustivă)

Subiectul I
1. Transilvania;

2. ”În primele decenii ale secolului al XVI-lea, domnii Țării Românești și Moldovei au dus o politică de alianțe antiotomane”;

3. Moldova și Țara Românească;

4. Sursa A;

5. CAUZĂ: ”În același context, poziția Principatului între otomani și Habsburgi conferea, din punct de vedere militar și strategic, un considerabil avantaj pentru cel care îl controla”

EFECT: ”Prin urmare, stăpânirea noului Principat autonom a constituit o preocupare constantă a politicii externe a celor două imperii”;

6. Alte două fapte istorice la care participă românii în secolul al XVI-lea, în afara celor precizate în sursele A și B sunt: aderarea Țării Românești la Liga Sfântă (1594) și participarea la bătălia de la Călugăreni (1595).

Aderarea Țării Românești la Liga Sfântă (o alianţă antiotomană iniţiată de Statul Papal, prin papa Clement al VIII-lea) are loc în anul 1594, în timpul domniei lui Mihai Viteazul. Acesta se alătură altor state creștine, precum Spania, Imperiul Habsburgic, ducatele italiene Mantova, Toscana şi Ferrara. Alianța se află sub comanda împăratului austriac Rudolf al II-lea de Habsburg. O dată cu aderarea Ţării Româneşti condusă de Mihai Viteazul, semnează alianţa şi Moldova condusă de domnitorul Aron Vodă şi Transilvania condusă de principele Sigismund Bathory.

Bătălia de la Călugăreni se desfășoară în 13 august 1595, împotriva armatei otomane condusă de Sinan-paşa. Mihai Viteazul reuşeşte să obţină o victorie importantă asupra oştirii otomane, aplicând tactica de luptă a atragerii inamicului în locuri neprielnice desfăşurării luptei, în condiţiile unei disproporţii militare. Victoria nu a fost una decisivă, turcii înaintând spre interiorul Ţării Româneşti şi dorind transformarea ei în paşalâc. În octombrie 1595, cu sprijinul aliaţilor (secuii conduși de Albert Király, trimiși de principele Transilvaniei și aliatul lui Mihai, Sigismund Bathory), românii au lansat o contraofensivă împotriva turcilor la Giurgiu pe care-i înfrâng, otomanii fiind nevoiţi să se retragă peste Dunăre.

7. Caracterul antiotoman reprezintă o asemănare între două acțiuni desfășurate de români în relațiile internaționale din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea. (Exemple: semnarea Convenției secrete dintre Constantin Brâncoveanu, domnitorul Țării Românești cu țarul Rusiei, Peru I cel Mare în anul 1709, respectiv încheierea Trtatalui de la Luțk dintre domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir și Petru I cel Mare, țarul Rusiei în anul 1711 – ambele vizează caracterul antiotoman)

Subiectul al II-lea
1. Alexandru Ioan Cuza;

2. Secolul al XIX-lea;

3. Franța; ”Franța renunță să mai susțină unirea deplină a Principatelor sub un prinț străin”;

4. Prima informație: ”Ele au fost create de marile puteri doar pentru a afla opinia poporului român față de unire”;

A doua informație: ”Totuși, Adunările ad-hoc au votat cu entuziasm declarații de unire a Moldovei cu Țara Românească, avansând numele viitorului stat suveran (România)”;

5. Potrivit sursei date, Convenția de la Paris stabile o unire formală a celor două Principate Române. Astfel, două informații care susțin acest punct de vedere sunt: ”Convenția prevedea că noul stat se va numi Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, va avea doi domni pământeni, două capitale, două guverne și două foruri legislative distincte” și ”Armatele celor două țări erau puse sub comandă unică, iar la Focșani se înființau o Comisie Centrală și o Înaltă Curte de Casație care să elaboreze legi comune, să conducă la o uniformizare legislativă și administrativă.”

6. Statul român participă la relațiile internaționale din perioada 1875-1900 prin aderarea la alianța Puterilor Centrale (Tripla Alianță) în anul 1883.

Astfel, în contextul obținerii idependenței și a statutului de stat suveran, România începe să desfășoare o politică externă conform intereselor sale naționale. Teama de Rusia, care ocupase sudul Basarabiei în anul 1878 şi încălcase integritatea teritorială a României, a determinat apropierea de Germania şi Austro-Ungaria. Aceste două state (alături de Italia) încheiaseră un tratat în anul 1879, sub denumirea de Tripla Alianţă sau Puterile Centrale, România aderând la această alianţă în octombrie 1883. Printre prevederile tratatului de aderare, amintim că: alianţa avea caracter defensiv, iar prevederile sale erau secrete, au fost cunoscute doar de suveranii statelor semnatare şi de prim-miniştrii acestora, părţile semnatare îşi promiteau ajutor militar reciproc în cazul unei agresiuni îndreptată împotriva vreuneia dintre ele, în cazul unei agresiuni asupra uneia dintre celelalte, urmau să se stabilească măsurile militare necesare și părţile contractante se angajau să nu încheie pace separată. Drept urmare a aderării la această alianță europeană, România iese din izolarea diplomatică în care se găsea și își consolidează poziţia sa de factor de stabilitate în sud-estul Europei.

În concluzie, statul român participă la relațiile internaționale din perioada 1875-1900.

Subiectul al III-lea
După actul de la 23 august 1944 (când România iese din războiul antisovietic şi se alătură Naţiunilor Unite), începe procesul de comunizare a ţării, România intrând în sfera de influenţă a URSS-ului. Astfel, în perioada postbelică, în România va funcționa un regim politic comunist, de factură totalitară până spre finalul secolului al XX-lea când se va reveni la un regim politic democratic.

Reper 1 – precizarea unei acțiuni politice desfășurate în România, în perioada 1946-1947:

– 1947 – abdicarea forțată a Regelui Mihai I (30 decembrie 1947) – permite abolirea monarhiei constituționale, ultima instituție democratică a statului român la acelmoment dat și instaurarea regimului politic comunist;

Reper 2 – menționarea a două practici politice utilizate în România, în perioada stalinismului și a câte unui aspect la fiecare dintre acestea:

– Naționalizarea proprietăților – au fost trecute în proprietatea statului, prin confiscare și fără despăgubire, întreprinderile industriale şi miniere, băncile, societăţile de asigurări, mijloacele de transport, dar şi alte afaceri mai mici, ca restaurantele, magazinele, cinematografele, cabinetele medicale, şcolile private etc. A fost distrusă proprietatea privată şi constituită proprietatea comunistă, a întregului popor, circa 9 000 de obiective economice au fost expropriate fără despăgubire;

– Folosirea terorii directe de către Securitate, instituția cu rol de poliție politică a regimului. A fost îndreptată împotriva opozanţilor regimului (foşti oameni politici, foşti militari, legionari, intelectuali, preoţi, ţărani etc.), dând naștere sistemului de lagăre românesc: GULAG-ul românesc – închisorile politice de la Sighet, Aiud, Gherla, Jilava, Piteşti, lagărele de muncă forţată de la Canal Dunăre-Marea Neagră, din Balta Brăilei etc;

Reper 3 – prezentarea unui fapt istoric prin care România participă la relațiile internaționale din perioada Războiului rece:

– Acordarea de sprijin militar din partea României pentru înăbușirea revoltei anticomuniste de la Budapesta din anul 1956, sprijin cerut de către liderul sovietic Nichita Hrușciov tuturor statelor membre al Pactului de Varșovia; (ATENȚIE! aici trebuie evidențiată relația cauză-efect în prezentarea faptului istoric ales prin folosirea a cel puțin două informații și a conectorilor care exprimă cauzalitatea, respectiv efectul)

Reper 4 – formularea unui punct de vedere referitor la schimbarea regimului politic din România la sfârșitul secolului al XX-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric:

– La finalul secolului al XX-lea, regimul politic din România se modifică deoarece are loc revoluția din decembrie 1989 care are drept consecință prăbușirea regimului politic comunist și revenirea la regimul politic democratic. Pentru consolidarea acestuia, în anul 1991 este adoptată o nouă lege fundamentală care să justifice juridic trecerea la statul de drept, Constituția din anul 1991. (ATENȚIE! aici trebuie evidențiată relația cauză-efect în prezentarea argumentului istoric ales prin folosirea a cel puțin două informații și a conectorilor care exprimă cauzalitatea, respectiv efectul)

În concluzie, vreme de o jumătate de secol statul român a luat calea comunismului, atât în politica internă, cât și în relațiile internaționale, pentru ca, la finalul veacului, să înceapă periada de tranziție spre democrație.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI