În fiecare an, la 23 aprilie, îl prăznuim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Dintre toţi Sfinţii sărbătoriţi în lumea creştină, puţini au ajuns la „faima” de care s-a bucurat, şi se bucură, Sfântul Gheorghe, în poporul nostru. În satele şi oraşele româneşti, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui, iar mulţi oameni îi poartă numele.
Potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, 910.507 de cetăţeni români, dintre care 727.351 de bărbaţi şi 183.156 de femei, îşi sărbătoresc onomastica cu ocazia Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Din totalul româncelor, 133.845 poartă numele de Georgeta, alte 33.877- Gheorghiţa, Ghiorghiţa şi 14.929 – Geta, în timp ce 505 de femei poartă numele de Ghiţa.
Conform datelor furnizate de structura specializată a Ministerului Afacerilor Interne, majoritatea bărbaţilor se numesc Gheorghe, Ghiorghe (551.885), George (146.574), Gheorghiţă, Ghiorghiţă (24.022), iar Ghiţă (4.870).
Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinţi creştini. A urmat cariera militară şi a ajuns comandant în armata împăratului Diocletian.
În anul 303, împăratul a dat un decret prin care toţi creştinii erau obligaţi să se lepede de credinţa în Hristos şi să se închine zeilor. Sfântul Gheorghe, pentru că nu a vrut să jertfească zeilor, a fost condamnat la moarte prin decapitare în anul 303, în ziua de 23 aprilie.
