Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor…

    Cică un copil l-a întrebat pe tatăl său ce este aceea „politică”, iar acesta i-a exemplificat cu propria familie: „Eu aduc banii în casă, ceea ce înseamnă că eu sunt Finanţele. Maică-ta îi cheltuieşte, aşadar ea e Guvernul. Bunicul e tot cu ochii pe noi şi ne contorolează la fiecare bănuţ, căci i se pare că lucrurile nu merg cum trebuie şi, după cum vezi, e tot nemulţumit de tot şi de toate. Ei bine, el e Sindicatul. Servitoarea noastră e Clasa muncitoare şi noi, cu toţii, face ce putem ca ţie să-ţi fie bine, pentru că tu eşti Poporul. Mai este şi frăţiorul tău, aflat în scutece, care reprezintă Viitorul. Ai înţeles?” Copilul a dat din cap (cum face poporul adesea), deşi nu a înţeles el prea mare lucru din explicaţia tatălui, şi a rămas cugetând la politică…
Peste noapte, frăţiorul cel mic şi-a făcut nevoile în scutece, iar copilul a observat acest lucru, în timp ce mergea la baie. S-a dus să-i cheme pe ceio mari în ajutor şi iată ce a constatat: maică-sa dormea dusă, pe servitoare o călărea taică-său, bunicul îi urmărea pe cei doi prin gaura cheii, aşadar toată lumea era ocupată într-un fel sau altul. Nimeni nu avea timp să-l schimbe pe ăla, micuţ… Viitorul! A doua zi, dimineaţa, tatăl îl întreabă pe copil, la micul dejun, dacă a înţeles până la urmă ce înseamnă politica. „Da, zice copilul. Am observat asta azi noapte: Finanţele regulează Clasa muncitoare, Sindicatul îi urmăreşte şi bombăne nemulţumit, Guvernul doarme, nimeni nu ia în seamă Poporul, iar viitorul e în rahat până în gât…”
Cât adevăr este în bancul ăsta cred că ştiţi şi dumneavoastră, la fel de bine ca şi mine. În ultima vreme am stat de vorbă cu multă lume, mai în glumă, mai în serios, cum ştim noi să discutăm despre politică. Am constatat că mulţi îşi pun speranţa în ceea ce se numeşte „schimbare” dar, nu vă supăraţi, ăsta e un slogan care a fost folosit continuu, încă de pe vremea când FSN-ul domnului Iliescu s-a transformat în partid, deşi existaseră promisiuni că nu se va întâmpla aşa ceva. De atunci o tot dăm în sus şi în jos cu schimbarea şi tot schimbăm, de nu ne mai săturăm, de 22 de ani încoace. Dar… pe cine, cu cine? Eu unul nu cred că măsurile populiste ale Guvernului Ponta, luate evident (de fapt, deocamdată doar promise), pentru că ne aflăm în campanie electorală. Mi s-a părut o măsură bună aceea de a se înlocui prefecţii şi secretarii de stat din guvern, pentru că exista temerea fraudării viitoarelor alegeri cu ajutorul acestor instrumente. OK. A dispărut acum temerea asta? Poate că da, din partea tandemului Ponta-Antonescu, căci acum se pot teme ceilalţi! Din punctul meu de vedere nu prea există formaţiuni care să prezinte garanţii din punctul ăsta de vedere. Politica noastră post-decembristă a demonstrat acest lucru: cine va putea să fure va fura, fiţi liniştiţi. Şi nu mă refer doar la voturi. Aşadar, în ceea ce mă priveşte mă gândesc tot mai des la un proverb românesc, care sună cam aşa: „Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor…!”

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI