Goana după aur

Chiar dacă scriu pentru a nu ştiu câta oară despre creşterea furibundă a pieţei aurului în lume, o fac şi de această dată din convingerea că poate odată şi odată tot vor pricepe guvernanţii noştri şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu că acest lucru ar trebui privit actualmente şi de către ţara noastră ca o mare şansă de salvare a economiei naţionale din actuala criză şi, implicit, de dezvoltare şi prosperitate în viitorii ani. Potrivit unor date de ultimă oră, prin recentele prospecţiuni realizate de mai multe firme străine (îndeosebi canadiene), pe lângă cele aproximativ 300 de tone de aur şi 1500 de tone de argint ce s-ar găsi în rezervele naturale din zona Roşiei Montane, în zonele Gura Barza (Brad) şi Certege ar exista rezerve de aur mult mai mari, de peste 1100 de tone, a căror valoare este estimată la circa 54 de miliarde de euro! Ceea ce ne-ar situa fără drept de apel, exceptând Rusia, ca fiind ţara cu cele mai mari rezerve de aur din Europa şi între primii 15 mari deţinători de rezerve de asemenea metal preţios din lume!! Altfel spus, săracă ţară bogată… România stă pe un munte de aur, iar guvernatorul Mugur Isărescu, „adormit” de mult pe tezaurul de 103 tone de aur din rezerva Băncii Naţionale, nu mişcă un deget în ceea ce priveşte marea şansă a ţării noastre de a deveni unul dintre cei mai mari producători şi exportatori de aur din lume, dacă ar accepta, desigur cu acordul Guvernului, preluarea în tezaurul ţării a acestor mari rezerve, încurajând astfel începerea extracţiei pe scară largă a metalelor preţioase şi făcând din această veche meserie, de peste 2000 de ani la noi, una dintre principalele ramuri ale economiei naţionale, alături de agricultură, energie şi turism.
Înainte de toate, ar trebui să urmăm şi noi exemplul celorlalte Bănci Centrale din lume, care de vreo doi ani încoace cumpără în draci mari cantităţi de aur şi le constituie rezerve, ca principal substitut la păstrarea rezervelor în valută şi pentru susţinerea exporturilor proprii, prin limitarea întăririi monedelor lor. Bunăoară, China a cumpărat în 2010 circa 209 tone de aur, statul chinez încercând astfel să-şi construiască asigurări pentru capitalul propriu împotriva inflaţiei şi a aprecierii forţate a valutelor, considerând aurul ca fiind cea mai bună investiţie raportat la ce se întâmplă acum pe pieţele mondiale de acţiuni sau imobiliare, care sunt într-un mare declin. O altă mare ţară a lumii, Rusia, şi-a majorat anul trecut rezervele de aur cu 71 la sută, Thailanda cu 19 la sută, Filipine cu 20 la sută ş.a.m.d. Alţi mari jucători pe piaţa metalelor preţioase au găsit de cuviinţă să valorifice cantităţi mari de aur pentru a-şi constitui lichidităţi mari şi a câştiga astfel din preţul extrem de ridicat al aurului înregistrat în această perioadă. Spre exemplu, Fondul Monetar Internaţional (FMI) a anunţat că a vândut 403 tone de aur din rezerva sa, în cadrul unui program pentru diversificarea surselor de venit demarat în septembrie 2009. India a cumpărat 200 de tone, iar cealaltă cantitate a fost cumpărată de către Sri Lanka, Mauritius şi Bangladesh. Vânzările către cele patru ţări au adus FMI venituri de 7,6 miliarde de dolari!
Spaima deficitelor actuale ale statelor extrem de mari, lipsa de încredere în dolar sau euro şi dobânzile minime din domeniul bancar au influenţat serios cererea de aur, iar acest lucru va continua şi în acest an. Preţul ridicat al aurului şi estimările privind scumpirile care vor urma vor declanşa, potrivit analiştilor, o nouă „Goană după aur”, majoritatea producătorilor afirmând că intenţionează să mărească volumul de metal preţios extras. Potrivit unui studiu realizat de către Pricewaterhouse Coopers, aproape 75 la sută dintre companiile miniere care exploatează zăcăminte de aur se aşteaptă ca preţul aurului să crească până la sfârşitul anului 2011 cu circa 23 la sută. În 2010 aurul a crescut de asemenea cu 26 la sută, ajungând la un preţ record pentru ultimii ani, de 1450 dolari/uncie. Alte surse indică o creştere mult mai mare, apreciind că în câţiva ani s-ar putea ajunge chiar şi la 3000 de dolari/uncie! Alo? Se aude domnule guvernator şi domnilor guvernanţi?!?
Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI