FOTO| S.O.S: Cum a apărut semnalul și greșeala celui care a transmis mesajul de pe Titanic

FOTO| S.O.S: Cum a apărut semnalul și greșeala celui care a transmis mesajul de pe Titanic

Începând cu data de 1 iulie 1908, semnalul SOS, transmis prin intermediul Codului Morse, a devenit un apel universal de ajutor. Un fost salvator marin a dezvăluit că, prin analizarea succesiunii transmisiunilor Morse de pe vasul Titanic, s-a constatat cel puțin o eroare comisă de telegrafistul principal.

Căpitanul Mircea Ionescu, primul lider al „Grupului de Intervenții și Salvare Navală al portului Constanța”, a dezvăluit că, prin analizarea succesiunii transmisiunilor Morse de pe Titanic, s-a descoperit cel puțin o greșeală comisă de către telegrafistul șef, probabil din cauza stării generale de panică. Consemnările sale au fost preluate de publicația „Marina noastră”, conform Historia.ro.

„Multe persoane consideră că semnalul radio S.O.S. provine de la expresia în limba engleză ‘SAVE OUR SOULS’, care înseamnă ‘SALVAȚI SUFLETELE NOASTRE’. Cu toate acestea, acest lucru nu este complet adevărat. Adevărata poveste a semnalului S.O.S. este următoarea: la începutul secolului al XX-lea, compania ‘MARCONI’ – care avea monopol asupra stațiilor de radiotelegrafie instalate pe navele maritime engleze și italiene – a stabilit că toate aceste nave sunt obligate să utilizeze semnalul de pericol pe mare ‘CQD’, care constă în apelul general ‘CQ’ urmat de prima literă a cuvântului ‘DANGER'”, a dezvăluit căpitanul Mircea Ionescu, care a încetat din viață în anul 1987, în Constanța, după 43 de ani de serviciu în cadrul Marinei Române.

Fondată în 1897, inițial numită „The Wireless Telegraph & Signal Company”, această companie privată a inventatorului italian Guglielmo Marconi a fost prima din lume care a dezvoltat comunicarea fără fir pe distanțe lungi, precum și transmisiile media.

Cum a apărut semnalul S.O.S

La conferința internațională de radiotelegrafie desfășurată în Berlin în 1906, care a adunat reprezentanți din 28 de state, unul dintre subiectele discutate a fost stabilirea unui semnal universal pentru pericol pe mare. Compania Marconi a propus utilizarea semnalului „CQD”. Cu toate acestea, propunerea a fost respinsă deoarece „CQD” putea fi ușor confundat cu apelul „CQ-„. Reprezentantul unei companii germane a sugerat semnalul „SOE” (. . . _ _ _ . . .), dar acesta a fost, de asemenea, respins deoarece litera „E”, care era reprezentată prin punct în telegrafie, era dificil de utilizat și înțeles în cazul unei recepții slabe. În acel moment, unii delegați au propus înlocuirea literei „E” cu litera „S” pentru a obține un semnal ritmic și ușor de înțeles. Astfel a luat naștere celebrul SOS (. . . _ _ _ . . .).

Această propunere a fost aprobată prin Convenția Internațională de Radiotelegrafie de la Berlin din 1906 și a fost ratificată de cele 28 de țări participante, inclusiv România.

La data de 3 noiembrie 1906, delegații au semnat un acord recunoscând semnalul SOS ca fiind semnalul universal de pericol pe mare.

Ulterior, marinarii din diverse state au început să ofere diverse explicații pentru literele semnalului SOS, cum ar fi că acestea provin din expresiile în limba engleză „SAVE OUR SHIP” (salvați nava noastră), „SEND OUR SUCCOUR” (trimiteți-ne sprijin), „SINK OR SWIM” (trăim sau murim, ori-ori), „SAVE OUR SOULS” (salvați-ne sufletele) sau în limba rusă „SPASITE OT SMERTI” (salvați-ne de la moarte).

Greșeala radiotelegrafistului de pe Titanic: A transmis un alt mesaj (CQD în loc de SOS)

Cu toate că semnalul telegrafic internațional S.O.S. fusese adoptat oficial, unii radiotelegrafiști au continuat să folosească vechiul semnal „CQD” pentru o perioadă de timp.

În dimineața zilei de 15 aprilie 1912, radiotelegrafistul șef de pe transatlanticul Titanic transmitea cu disperare semnalul de pericol „CQD” și semnalul de avarie „MGY”. Radiotelegrafistul secund l-a sfătuit să folosească noul semnal internațional „SOS”. De la acel moment, radiotelegrafistul șef a început să transmită „SOS”, iar mai multe nave au plecat imediat în ajutorul Titanicului.

La data de 2 aprilie 1912, când Titanicul a părăsit docurile „Harland and Wolff” din Belfast, cei doi operatori de radiotelegraf, Jack Phillips, în vârstă de 25 de ani, și secundul său Harold Bride, în vârstă de 22 de ani, erau deja la bord.

În tragică noapte de 14 aprilie 1912, când Titanicul se afla în Atlanticul de Nord, cei doi radiotelegrafiști transmitau cu asiduitate diverse mesaje private ale pasagerilor de la Clasa I către țărm. În același timp, mai multe nave avertizau Titanicul cu privire la prezența unui câmp de gheață în derivă care se apropia dinspre Groenlanda spre sud, purtat de Curentul Labrador.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI