ABUZUL și NEGLIJENȚA în serviciu redefinite printr-un proiect de modificare a CODULUI PENAL

ABUZUL și NEGLIJENȚA în serviciu redefinite printr-un proiect de modificare a CODULUI PENAL

Un proiect de modificare a Codului Penal, asumat de coaliția de guvernare, prevede noi definiții pentru infracțiunile de abuz în serviciu și negiljență în serviciu. Ani la rând, abuzul în serviciu a fost infracțiunea-vedetă în dosarele DNA, numeroase persoane publice, printre care afaceriști și politicieni, au fost acuzați de săvârșirea acestei infracțiuni. De asemenea, CCR a decis că o anumită sintagmă din definiția abuzului în serviciu este neconstituțională. Proiectul de lege de modificare a Codului penal, pus în dezbatere publică de ministerul Justiției, prevede:

Abuzul în serviciu

La articolul 297, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării acestuia, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei asemenea dispoziţii legale, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”

Neglijența în serviciu

Articolul 298 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 298. Neglijenţa în serviciu – Fapta funcţionarului public care, din culpă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării acestuia, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei asemenea dispoziţii legale şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Decizia CCR din 2016

Prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.246 din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal şi a constatat că “acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma îndeplineşte în mod defectuos din cuprinsul acestora se înţelege îndeplineşte prin încălcarea legii”.

În esenţă, în motivarea deciziei, Curtea a statuat că “neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă. Curtea reţine că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanții împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie”.

În cauza ce a format obiectul Dosarului nr.1328D/2017, Curtea s-a pronunţat asupra aceloraşi dispoziţii legale, din perspectiva criticilor vizând inexistenţa unei anumite valori a pagubei sau a unei anumite intensităţi a vătămării rezultate din comiterea faptei.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---