10 februarie 1947: Delegația Guvernului român a semnat cu Puterile Aliate, Tratatul final al Conferinței de pace de la Paris

Conferința de Pace de la Paris (29 iulie – 15 octombrie, 1946), a incheiat in plan diplomatic razboiul mondial, fiind urmată de Tratatele de Pace semnate pe 10 februarie, 1947 dintre Aliați și statele Axei. De partea aliaților erau Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Uniunea Sovietică, Polonia, Grecia, Iugoslavia și Cehoslovacia. De partea aliaților înfrânți ai Axei se aflasera Germania, Japonia, Italia, România, Ungaria, Bulgaria, Finlanda și Slovacia.

Sistemul de tratate de pace de la Paris care punea capăt Celui de-al Doilea Război Mondial avea să fie încheiat definitiv în 10 februarie 1947. Pe de o parte, erau statele care fuseseră aliate ale Germaniei naziste în Europa: România, Bulgaria, Ungaria, Italia și Finlanda. De cealaltă parte, erau cele cinci mari puteri: SUA, URSS, Marea Britanie, Franța și China, alături de care se mai aflau 16 state care participaseră la război în tabăra aliaților.

Pentru România, tratatul de pace a însemnat debutul unei lungi epoci în care țara noastră a fost aruncată în sfera de influență a URSS. Tratatul impunea cedarea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a Ținutului Herța în favoarea Rusiei Sovietice. Cadrilaterul era cedat Bulgariei, deși acest stat fusese, la rândul său, aliat al Germaniei naziste. De asemenea, România era obligată să plătească Rusiei imense despăgubiri de război.

Aliații refuzau să recunoască României statutul de cobeligeranță, deși, din 1944 și până în 1945, armata română furnizase al patrulea efectiv ca mărime în operațiunile îndreptate împotriva Germaniei naziste. Singura clauză favorabilă României era retrocedarea Transilvaniei de Nord, care fusese ocupată în 1940 de către Ungaria. Prin această clauză, sovieticii recunoșteau importanța actului de la 23 august 1944, prin care Regele Mihai I scosese România din războiul contra Națiunilor Unite. În plus, Stalin dorea să pedepsească Ungaria, care intrase în război contra URSS, deși nu exista nici un fel de litigiu anterior între maghiari și sovietici.

Tratatul de Pace de la Paris arăta și duplicitatea aliaților occidentali. În anul 1939, Marea Britanie și Franța garantaseră frontierele României și pe cele ale Poloniei și intraseră în război contra Germaniei tocmai pentru că naziștii atacaseră Polonia. În 1947, însă, nici britanicii și nici francezii nu obiectau la ocuparea de către URSS a unor mari porțiuni din Polonia și din România. Tot URSS ocupa și 10 la sută din teritoriul finlandez, precum și o parte din Cehoslovacia. Rușii ocupaseră și țările baltice, iar părți însemnate din Germania și din Austria se aflau sub ocupație militară sovietică. Tratatul de Pace consfințea și instaurarea unor regimuri comuniste în România, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Albania, precum și faptul că Finlanda, care își păstra un regim intern democratic, în plan extern, devenea vasalul URSS.

Sursa: rfi.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI