Greşelile trecutului

Iniţierea unui program de austeritate, fatalmente necesar în anumite momente ale unui ciclu economic, şi convulsiile sociale pe care le generează demonstrează indubitabil că în perioadele de criză economică „statul social” clachează. Asta ca răspuns la clamările socialiştilor care au văzut în prelungirea recesiunii – pe care ei înşişi o întreţin prin mişcări stradale şi negarea violentă a oricăror măsuri guvernamentale – sfârşitul liberalismului. România reprezintă un exemplu semnificativ în acest sens. Cât de departe se merge cu negarea o dovedeşte însăşi poziţia consilierilor judeţeni PSD şi PNL care nu au votat zilele acestea bugetul judeţului Alba pe motiv că…cheltuielile sociale sunt prea mari. Domneşte pretutindeni nu interesul naţional sau al cetăţeanului ci interesul de partid. Este cazul şi al abandonării de către PNL a cotei unice de impozitare a venitului – piatra unghiulară a doctrinei liberale, port-drapelul campaniilor electorale din anii 2004 şi 2008.
Puţini ştiu că motivul alianţei PNL cu conservatorii (abia fugiţi – a câta oară! – din barca PSD) l-a constituit o informare pe marginea unui sondaj de opinie, prezentată de Crin Antonescu liderilor partidului. Reieşea de acolo că PNL şi-a atins potenţialul maxim de audienţă, care nu depăşeşte 20%, iar singura şansă de a mai creşte era mediatizarea oferită de televiziunile hulitului securist Dan Voiculescu. S-a decis să se ignore pe moment opoziţia curentului declarat anticomunist din sânul partidului precum şi pierderea unei părţi din electorat. Coagularea Opoziţiei prin atragerea în alianţă a PSD şi candidatura pe liste comune nu este rea ca idee politică. E greu însă de apreciat cât de bulversat va fi electoratul PNL pus să voteze „stânga” într-o campanie electorală în care discursul anticomunist va fi revigorat cu siguranţă. Este foarte posibil ca în 2012, când economia va fi beneficiat de rezultatele pozitive ale programului de austeritate, cel care va câştiga voturile celor derutaţi să fie PDL. Chiar dacă la orizont se întrezăreşte partidul („Albă ca Zăpada”!?) gândit de actualul ministru de externe Teodor Baconschi. P.R.M., susţin analiştii, este complet epuizat.
Păstrarea cotei unice de impozitare şi paritatea pe liste, cerute de liberali, ca o condiţie a încheierii alianţei au fost refuzate iniţial de Victor Ponta şi discuţiile păreau să se oprească aici. Politica este însă arta compromisului, asta au învăţat-o până la urmă şi liderii partidelor dâmboviţene. Alianţa cu PSD s-a născut, dar renunţarea la cota unică în schimbul obţinerii parităţii pe liste aproape că a ruinat credibilitatea liberalilor. Întrebarea care se pune este cât de hibridă va fi unica platformă electorală a celor trei partide. Eu înclin să cred că ea va avea o profundă tentă social-democrată şi aici este buba. Pentru că, în locul utilizării cotei unice de impozitare – suportul accelerării dezvoltării economiei din 2005 încoace, PSD va introduce cota progresivă. Deşi aceasta a făcut ca timp de 15 ani economia românească să meargă cu frâna de mână trasă. La programul PSD a lucrat aceeaşi echipă din anii ’90, adică Florin Georgescu, Constantin Niţă şi Liviu Voinea. Într-o primă etapă de 6-9 luni programul prevede finalizarea restructurării sectorului administrativ şi reforma fiscală; în etapa a doua, de 5 ani, socialiştii preconizează creşterea PIB ca soluţie pentru reducerea deficitului bugetar. Până în 2005, pentru fiecare 100 lei venit net, impozitele şi contribuţiile cumulate au atins cifra astronomică de 154,5 lei. Acum se readuce pe tapet impozitarea diferenţiată a veniturilor, pe 4 trepte: până la 1000 lei, cotă 0; între 1000-2000 lei cota va fi de 15%; 25% pentru tranşa 2000-4000 lei şi 40% pentru veniturile salariale peste 4000 lei. Creşterea PIB cu 2% ar urma să rezulte nu prin investiţii ci prin reducerea… evaziunii fiscale. Un soi de fata morgana, seducătoare ca idee dar probabilă ca indicator economic.
Mişu Negriţoiu, fost ministru şi consilier prezidenţial, actualmente CEO la ING Bank, a recunoscut cu amărăciune că România de azi reprezintă eşecul generaţiei politice a anilor ’90, din care a făcut şi el parte. Iar greşelile trecutului românii le repetă ciclic, aprecia el, ca un blestem…
Mihai BABIŢCHI

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI