9 Martie – Ziua Foștilor Deținuți Politici Anticomuniști. Părăstas în amintirea „Sfinților închisorilor” – mucenicii neamului care au îndurat ororile regimului ateist în perioada comunistă

9 Martie – Ziua Foștilor Deținuți Politici Anticomuniști. Părăstas în amintirea „Sfinților închisorilor” – mucenicii neamului care au îndurat ororile regimului ateist în perioada comunistă

În fiecare an, în data de 9 marite, moment în care sunt sărbătoriți cei 40 de mucenici din Sevastia, foștii deținuți politici și familiile lor pregătesc un parastas în amintirea celor care au suferit prigoana regimului comunist.

În România, prin Legea nr. 221/2009 se stipulează următoarele: Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat în data de 6 martie 1945.

Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in România (IICCR), în timpul regimului comunist, în România au existat 44 de penitenciare principale și 72 de lagăre de muncă forțată destinate deținuților politici.

IICCR și Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului din București au identificat în arhive un număr de aproximativ 93.000 de fișe de foști deținuți politici ce au trecut prin închisori și lagăre de muncă, în perioada 1945-1989.

Având în vedere că numeroși deținuți politici au fost încarcerați fără procese, iar actele lor de detenție nu au fost întocmite, se estimează că numărul real al condamnărilor politice a fost mult mai mare.

Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România a ajuns la concluzia că în jur de 600.000 de persoane au fost condamnate pe criterii politice, în perioada 1945-1989.

Conform documentelor oficiale, numărul de decese survenite în rândul celor aflați în cercetări sau în detenție, în perioada 1945-1964, a fost de 3.847, din care decese în timpul cercetărilor – 203, în timpul executării pedepsei – 2.851, condamnați la moarte și executați – 137, decese în lagărele de muncă – 656.

Autorii impresionantei lucrări „Cartea neagră a comunismului” menționează faptul că nazismul a făcut 25 milioane de victime, iar „regimurile comuniste au comis crime implicând 100 milioane de persoane”. Condamnarea unitară a regimurilor totalitare fiind un deziderat la nivel mondial pentru a evita repetarea ororilor ideologiilor absolutiste.

Adăugând, la cifra deținuților politici, și pe cei internați administrativ (aproximativ 200.000), pe țăranii condamnați pentru delicte mascate ca fiind de “drept comun”, pe cei aproximativ 150.000 de prizonieri de război din perioada 23 august – 13 septembrie 1944 (unii ofițeri ajungând deportați inclusiv în Siberia), pe sutele de mii de deportați, evacuați, strămutați, ori persoane cu “domiciliu obligatoriu”, prizonieri, internați în azilele psihiatrice cu caracter politic sau, pur și simplu, oameni trecuți prin anchete, pe basarabenii și bucovinenii repatriați cu forța în URSS, ca și pe cei 520.000 de tineri forțați sã munceascã în “armata cenușie”, adevărate lagăre de muncă militarizate, pe zecile de mii de “frontieriști”, ce încercau să treacă frontiera (mulți împușcați pe graniță), pe femeile decedate din cauza politicii demografice, se poate estima că cifra victimelor directe ale represiunii comuniste se ridică la 2 milioane de persoane.

Potrivit istoricului dr. Cristina Liana Pușcaș, muzeograf la Muzeul Cetății și Orașului Oradea, vicepreședintele Asociației „Cei 40 de Mucenici”, pe harta însângerată a Gulagului românesc, alături de închisorile de la Sighet, Jilava, Gherla, Aiud, Pitești, Mislea sau Miercurea-Ciuc, putem trece și Penitenciarul din Oradea, acolo unde îi găsim încarceraţi pe cel mai mare duhovnic al României, Arsenie Boca, pe episcopii greco-catolici Iuliu Hirţe şi Justin Paven, pe episcopul romano-catolic Schubert Joseph, canonicul Coriolan Tămâianu şi protopopul ortodox de Vaşcău Terebenţiu Aurel, liderul Mişcării „Oastei Domnului” Traian Dorz, Arllet Coposu, soţia lui Corneliu Coposu, Gheorghe Rizea, soţul Elizabetei Rizea, alături de alţi martiri din Munţii Făgăraşului, Lucreţia Jurj şi Roman Oneţ, executat la Oradea pentru apartenenţa la Grupul Şuşman; acestora li se adăugă zeci de membri ai organizaţiilor locale anticomuniste: Lotul Beiuşenilor, Organizaţia România Independentă, Organizaţia G4, Vlad Ţepeş II, dar şi mii de ţărani arestaţi pentru neplata cotelor.

Surse: fericiticeiprigoniti.net

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI