Negativismul agresiv

În structura administrativă a statului, la nivel central sau local, sunt promovaţi exclusiv reprezentanţi ai clasei politice şi aceasta cred că este cea mai mare suferinţă a poporului nostru. Mai mare chiar decât corupţia sau infracţionalitatea în creştere. Pentru că deciziile se iau în sfera politică iar România are nevoie disperată de profesionişti oneşti, nu de politicieni agramaţi, inculţi, fără orizont, puşi doar aprig pe căpătuială. Am intrat în anul 2011 – anul speranţei ieşirii din criză. Ne-am fi aşteptat ca partidele politice reprezentate în parlament să-şi dea mâna în aceste momente de restrişte şi să susţină reformarea statului şi măsurile de resuscitare a economiei. Prin legi corespunzătoare. În loc de aceasta opoziţia a ales să promoveze un negativism agresiv în toate intervenţiile media şi să blocheze pe cât posibil orice iniţiativă legislativă a coaliţiei guvernamentale. Liderii politici ai PSD şi PNL (inclusiv cei locali), care ar trebui să aibă puţin creier, încearcă pe toate canalele să convingă populaţia că criza economică şi toate nenorocirile căzute pe capul românilor sunt rezultatul Guvernării Boc. Chestia asta frizează nu ridicolul ci imbecilismul. Nu se aduc argumente, se afirmă; nu se propun iniţiative, se contestă tot. Critica nu e constructivă ci devastatoare. Proastă strategie şi jalnică reprezentaţie pentru cei care vor să acceadă la putere. Cetăţeanul, indecis şi derutat, supărat oricum pe guvernanţi pentru ceea ce e obligat să îndure, rămâne cu un gust amar: nu are nevoie de cârteli ci de programe credibile. „Nu vor decât să ajungă din nou la ciolan!”, comenta un cititor, plin de lehamite. Sunt destui cei care acuză, în necunoştinţă de cauză, FMI şi Banca Mondială de înfeudarea ţării. Complet greşit. Este clar că degradarea politicilor publice interne nu mai poate fi oprită, se pare, decât prin presiuni externe. Asta face Uniunea Europeană pentru noi.
Programul dur de austeritate – iniţiat din păcate cu o pernicioasă întârziere – a fost nu necesar ci VITAL pentru România. Economia încă puţin performantă, cheltuielile bugetare scandalos de mari şi ineficiente, riscau să arunce România în colaps financiar, cum s-a întâmplat cu Grecia sau Irlanda. De fapt în întreaga Europă guvernele au fost obligate – cu preţul unor greve, manifestaţii uriaşe şi chiar grave înfruntări de stradă – să îşi asume responsabilitatea unor măsuri antipopulare în încercarea de a mai uşura bugetele secătuite de aceleaşi cheltuieli bugetare neproductive. Cu preţul unor suferinţe de scurtă durată se regândeşte aşezarea economiei pe o bază solidă, pe termen lung. Şi rezultatele pozitive – în ce mă priveşte am această încredinţare – se vor vedea încă din acest an. Cred că opoziţia se înşală dacă crede că în 2012 va câştiga fără probleme alegerile, mizând nu pe seducţia propriei platforme economice – inexistentă până în prezent – ci pe reacţia de respingere a PDL, aflat la guvernare. A mers câteva legislaturi dar românul s-a mai deşteptat, totuşi. „Sinuciderea politică” a PDL este doar aparentă. În doi ani, dacă nu intervin alte tulburări politice insurmontabile, multe lucruri se vor fi schimbat în bine. Şi e foarte posibil ca PSD sau PNL-PC să rămână, pentru electorat, încă o dată, cioara de pe gard.
Mihai BABIŢCHI

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI