Când se vopsesc, de fapt, ouăle de Paşte și care este simbolistica lor

Tradiţia spune că în Joia Mare, numită şi Joia Patimilor, gospodinele vopsesc ouăle în roşu sau în alte culori, după preferinţă. Culoarea roşie este însă cea mai folosită deoarece reprezintă sângele lui Iisus Hristos, răstignit pe cruce, pentru mântuirea omenirii. Se spune că dacă ouăle sunt înroşite în Joia Mare, nu se strică tot anul.

Folclorul conservă mai multe legende creştine care explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faţă: „De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut şi eu astăzi”.

În tradiţia populară de la noi, oul roşu de Paşti simbolizează sângele Domnului şi ar avea puteri miraculoase, de vindecare, de îndepărtare a răului, fiind purtător de sănătate, frumuseţe, vigoare şi spor. Ouăle colorate în alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primăverii. Cele colorate în negru se fac în amintirea celor care au murit. Ouăle închistrite sunt simbolul Mântuitorului, care a ieşit din mormânt şi a înviat, precum puiul din găoace.

În cultura populară, ziua în care se înroşesc ouăle este joia din săptămâna patimilor, cunoscută şi sub denumirea de Joia Mare. Se spune că ouăle înroşite în această zi, nu se strică tot timpul anului. De asemenea, oamenii cred că ouăle roşii duse la biserică şi sfinţite, dacă sunt îngropate într-o gospodărie, aceasta este ferită de grindină şi piatră.

La ţărani mai există tradiţia ca, în dimineaţa din duminica Paştelui, să-şi spele faţa cu apă nouă sau apă neîncepută în care pun un ou roşu, având credinţa că astfel vor fi tot anul frumoşi şi sănătoşi ca un ou roşu. După consumarea ouălelor, cojile roşii sunt păstrate pentru a fi puse în brazde, la arat, crezându-se astfel ca pământul va da rod bun.

Citește și: urări de Paste, mesaje de Paste, felicitari de Paste

Ouăle de Paşte, potrivit tradiţiei, erau adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămână a Postului Mare, numită şi „miercurea Păresimilor”. Exista obiceiul ca de la lăsatul secului şi până în această zi, gospodinele să nu strângă ouăle. Era credinţa că ouăle alese în această zi nu se stricau până la Paşte. Acum se alegeau ouăle pentru mâncarea de Paşti şi ouăle ce urmau să fie înroşite.

Chiar dacă ele erau strânse în această zi, vopsitul lor avea loc în joia din săptămâna de dinaintea Paştelui, însă, niciodată în Vinerea Mare.

Tradiţia populară mai spune că ouăle roşii sunt considerate păzitorii casei şi tocmai de aceea nu trebuie să lipsească. În acelaşi timp, oul simbolizează viaţa eternă, fertilitatea, renaşterea şi norocul. În Antichitate, ouăle erau vopsite în diferite culori şi oferite cu ocazia venirii primăverii, simbolizând astfel revenirea naturii la viaţă, urmată de explozia cromatică specifică.

Obiceiul vopsirii ouălor a apărut încă din timpuri străvechi, fiind întâlnit la chinezi, cu 2.000 de ani înainte de nașterea lui Iisus Hristos. Pe atunci, ouăle erau oferite-n dar, fiind considerate simbol al echilibrului, creației, fecundității, simbol al vieții și al reînnoirii naturii.

Acest obicei al vopsirii ouălor s-a transmis apoi creștinilor și încă este practicat în țările din Europa și Asia. Dacă în unele țări din Europa, obiceiul s-a restrâns ori a dispărut, la noi a înflorit, atingând culmile artei prin tehnică, materiale, simbolistica motivelor și perfecțiunea realizării.

Folclorul a păstrat și a transmis până la noi, cei de astăzi, mai multe legende creștine care explică de ce de Sărbătoarea Paștelui trebuie să avem pe masă și ouă roșii alături de alte bucate tradiționale, cum sunt friptura de miel, cozonacul, pasca.

Una dintre legende spune că, pe când Iisus era chinuit pe cruce, mama Sa a plecat spre Pilat cu un coșulet de ouă gândind ca în acest fel să-l înduplece să-l ierte pe fiul său. Pentru că, la un moment dat, a obosit, Maica Domnului s-a așezat la umbra unui copac să se odihnească și, când s-a ridicat, a văzut că ouăle din coș se înroșiseră. Pe dată și-a dat seama că fiul ei, Iisus Hristos, deja murise.

O altă legendă spune că, în ziua răstignirii și a morții lui Iisus Hristos, toate ouăle din lume s-au înroșit.

Într-altă poveste se spune că însăși Maica Domnului ar fi pus un coș cu ouă sub crucea pe care fiul ei era răstignit. Erau ouăle pe care voia să le dea soldaților ca să-i înduplece să aibă milă de fiul ei. Sângele Mântuitorului, simbol al vieții, care a curs peste ouăle din coș, le-a înroșit.

Când un soldat a năvălit în casă să-l anunțe pe Pilat că Iisus Hristos a înviat, acesta, neîncrezător, a luat un ou în mână și a spus: „Când se va înroși acest ou în mâna mea, atunci va învia Hristos”. Pe dată, însă, oul din mâna lui Pilat s-a înroșit, dovadă că Iisus a înviat.

În alte variante ale legendei, nu Pilat, ci alți oameni neîncrezători ar fi fost convinși că Iisus Hristos a înviat văzând cum ouăle se înroșesc singure.

Ouăle de pe masa de Paște, cu semnificație religioasă, cele care simbolizează jertfa Mântuitorului, sângele vărsat și bucuria Învierii, trebuie să fie, așadar, întotdeauna roșii.

Ouăle se ciocnesc, din prima zi de Paște până la Înălțare, și se rostește cu bucurie formula tradițională „Hristos a Înviat!” la care cealaltă persoană răspunde cu sufletul pătruns de dragoste și respect față de evenimentul sărbătorit „Adevărat a Înviat!”

În unele zone din țară încă se mai păstrează obiceiul ca dimineața, în prima zi de Paște, întreaga familie să se spele pe față cu apă neîncepută în care se pun un ou roșu și un bănuț. Se crede că oul roșu are puteri miraculoase, de îndepărtare a răului, a bolilor și făcăturilor, fiind purtător de bine, sănătate, putere și noroc.

Să avem sărbători fericite și sănătate!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI