Monica Cristina Anisie, director în Ministerul Educației Naționale: „Este o provocare pentru noi, profesorii de Limba și Literatura Română, să îndrumăm pașii elevilor către o comunicare corectă”

*Interviu cu Monica Cristina ANISIE, director în Ministerul Educației Naționale

– Ne întâlnim aici, la Alba Iulia, cu ocazia Olimpiadei Naționale de Limba și Literatura Română. La momentul discuției noastre încă nu știm rezultatele concursului unde au venit cei mai buni liceeni din întreaga țară la această disciplină. Vreau să vorbim în primul rând despre rezultatele elevilor în general, cu atât mai mult cu cât ne apropiem de evaluarea națională și de examenul de bacalaureat. Vă întreb, parafrazându-l pe Radu Paraschivescu și știind că avem o limbă frumoasă, dar destul de complicată, cât de greu îi este unui român să învețe limba română?

– E o provocare întrebarea, pentru că la acest moment, am constatat că este greu pentru un român să învețe CORECT limba română. Încă din clasele primare elevii se raportează la limba română ca la o limbă pe care o știu pentru că de la naștere au învățat să vorbească această limbă, însă, din experiența noastră ca dascăli, am constatat că trebuie, de fapt, să îndrumăm pașii acestor elevi în cunoașterea limbii române într-un mod corect și rezultatele lor să se vadă la evaluările naționale. Este o provocare pentru noi, profesorii de Limba și Literatura Română, să le îndrumăm pașii către o comunicare în limba maternă, o comunicare realizată corect. În zilele noastre, tinerii noștri folosesc o limbă română nu tocmai corectă și, din păcate, chiar și adulții adoptă, din varii motive, un alt fel de limbaj decât cel corect, iar adulții sunt modele…

– Pe lângă limba română, elevii trebuie să învețe și literatura română și, așa cum spuneați, să învețe să comunice. Există două olimpiade, nu direct legate de disciplina Limba și Literatura Română, dar decurgând de aici, mă refer la Olimpiada de Lingvistică și la Olimpiada „Lectura ca abilitate de viață”. Cum a apărut ideea acestor două olimpiade?

– Cele două olimpiade s-au născut prin 2011, când am venit în Ministerul Educației și pot să spun că sunt, dacă vreți, mama acestor două olimpiade, alături de câțiva colegi din minister. Ele sunt unele foarte îndrăgite de elevi. Eu sunt profesoară la un colegiu național de informatică și majoritatea elevilor mei, când merg la clasă și le prezint calendarul olimpiadelor, doresc să participe la Olimpiada de Lingvistică și la cea de Lectură. Puțini dintre ei spun că vor să meargă și la Olimpiada de Limba și Literatura Română, dar subliniez, este vorba despre un liceu care are profil real. I-am întrebat de ce această preferință și ei mi-au răspuns că pentru simplul fapt că acolo, și la lingvistică, și la lectură, sunt puși în situația de a gândi, de a crea. Este o altă abordare, nu trebuie să învețe nimic pe de rost, ci să dea frâu liber imaginației lor, dar pe o solidă bază de cunoștințe de limbă. Prin urmare, cred că acum tinerilor le plac mai mult astfel de abordări decât cele tradiționale, de aceea am încercat o deschidere spre astfel de abordări și prin ceea ce la nivelul ministerului s-a făcut anul trecut, și anume noul plan cadru pentru gimnaziu și mai ales programele școlare, care au o altă viziune. Așteptăm acum apariția manualelor și mai ales, cum am spus întotdeauna, cel mai important lucru este să avem profesori formați pentru a putea să predea altfel elevilor noștri, să nu-i plictisească la ore, ci să aibă o abordare interactivă, transdisciplinară, intercurriculară, ceea ce este mai important pentru tineri astăzi.

– Vorbiți de un alt tip de abordare a predării, dar toți profesorii din corpul profesoral de astăzi răspund acestor cerințe? Mă refer desigur la aceia care se simt legați de vechile metode. Se schimbă?

– Eu sunt convinsă că toți colegii mei își doresc ca elevii lor să fie mulțumiți de ceea ce se întâmplă la școală, de actul educațional. Nu pot să cred că există cineva care să spună: „Doamne, eu nu vreau să mai fiu format (formarea profesională – n.a.) pentru că eu mai am 4 ani până la pensie și… Nu, toți suntem deschiși pentru o astfel de abordare. Acum, că poate și printre noi există oameni care nu-și iubesc meseria…, asta depinde și de firea omului și astfel de situații găsim în toate domeniile. Ele nu sunt emblematice pentru educația românească. Dar dacă iubești copiii este imposibil să vezi pe fața lor plictiseala și tu să mergi pe aceeași cale. Cred că astfel de profesori nu prea au ce căuta la catedră. Dar mie îmi place să vorbesc despre cei care sunt foarte buni, cei care sunt acum la Alba Iulia, a doua capitală a României, și care sunt cei mai buni dintre cei buni la Limba și Literatura Română.

– Avem 200 dintre ei aici…

– Aproape 200, numai de nivel liceal. Am avut prima probă, cea scrisă, și am început și proba orală. Elevii sunt emoționați, sperăm să fie înțelegători și atenți la ceea ce înseamnă folosirea corectă a Limbii și Literaturii Române. Probele continuă încă și abia sâmbătă vom avea premierea. Ei au participat, pe lângă aceste probe, şi la alte acțiuni în oraș. Vreau să mulțumesc pe această cale Primăriei Alba Iulia, care ne-a oferit un sprijin consistent (35.000 de lei, transport gratuit pentru elevi și dascăli, 200 de USB-uri, întâlniri cu istorici care ne-au prezentat orașul – n.a.). Ieri (miercuri, 26 aprilie 2017 – n.a.), alături de colegii mei din inspectoratul școlar, și mai ales datorită doamnei inspector de Limba și Literatura Română Carmen Vasilca, am participat cu copiii la o activitate deosebită, acel tricolor uman din Piața Cetății. La deschiderea olimpiadei le-am dat un mesaj în care le-am spus că singura soluție pentru România astăzi este educația, și cred cu tărie că tinerii noștri pot schimba lumea, așa cum cândva o tânără fată a primit Premiul Nobel pentru Pace tocmai pentru că a luptat și a crezut că educația poate schimba lumea. Așa cred și eu că prin tinerii noștri putem schimba în bine România.

– Vorbim despre schimbări în domeniul educației, dar nu pot să uit că de 27 de ani educația se află într-o continuă și neterminată reformă. Un copil care intră acum în clasa I nu știe exact care vor fi cerințele și etapele pe care trebuie să le parcurgă până la admiterea în facultate, să zicem… Dumneavoastră aveți o îndelungată experiență în Ministerul Educației și vă întreb, care sunt obstacolele din calea acestei nesfârșite reforme?

– Cred că, și este opinia personală, cred că teama de nou, de schimbare, rezistența la nou. De când sunt în Ministerul Educației am încercat să fac schimbări. În 2011 am participat la elaborarea Legii 1 și am venit cu o nouă abordare a educației, o viziune pe care imediat au schimbat-o în mare parte. După aceea am venit cu altă abordare în privința programelor școlare, s-a introdus clasa pregătitoare, care a fost un real succes, avem o rigurozitate mai mare de dată recentă în privința examenelor naționale… Pe parcurs oamenii s-au învățat cu ele și așa li se pare firesc să fie. Dar atunci când îi spui unui om „de mâine schimbăm așa”, este posibil să se sperie și să fie reticent. Cred că trebuie ca schimbările să fie făcute din mers, nu abrupt. Mai cred că transparența, comunicarea între noi au în rol foarte important. Dar, în același timp cred că schimbările perpetue nu sunt bune, trebuie să existe o continuitate. Eu spun că totuși, sistemul de educație din România este un sistem care produce oameni de valoare.

– Avem rezultatele testelor PISA care ne-au arătat fără niciun menajament că 42 la sută dintre elevi sunt analfabeți funcțional, adică știu să citească, dar nu pricep ce citesc.

– Exact de aceea v-am și spus că abordarea pe care o are acum noua programă pentru gimnaziu și pentru ciclul primar, unde avem deja continuitate este diferită și pune accent pe creativitate în locul învățării pe de rost. Dacă vom avea continuitate, și cu programa de liceu, care acum este încă în lucru, eu zic că lucrurile se vor îmbunătăți și rezultatele vor fi altele, pentru că așa cum știți și dumneavoastră, există trei etape ale lecturii, dacă tot am vorbit de lectură ca abilitate de viață: întâi citim un text, și le spun elevilor mei că mi se întâmplă să nu-l înțeleg pentru că poate nu am fost atentă, am avut mintea în altă parte, se întâmplă; a doua etapă este cea a înțelegerii textului și abia a treia etapă presupune și interpretarea de text. Așa și cu toate cunoștințele, cu toate textele, pentru că limbajul este prezent în toate domeniile, nu ne putem transmite cunoștințe în afara lui. Limbajul este logică, iar logica ne ajută enorm în practică. Așadar Limba și Literatura Română nu este numai o materie de examen, modul în care vorbim între noi, ci este modul în care cunoaștem, ne educăm pentru viață. Citiți, așadar, pentru a vă spori abilitățile, pentru a reuși în ceea ce vă propuneți.

– Vă mulțumesc!

A consemnat: Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI