Păpădia – un ajutor al primăverii în detoxifierea organismului
Cu pălăria ei înmuiată în soare, păpădia este simbolul purificator al lunii aprilie. Ne amintim de ea vrând-nevrând, nu numai pentru că acoperă pajiştile cu bănuţi de lumină, ci fiindcă forţa tămăduitoare pe care i-a dăruit-o natura ne ajută să prevenim şi să vindecăm multe boli.
Păpădia este o plantă perenă ierboasă, care creşte până la înălţimi de 10-30 cm. Frunzele adânc zimţate se desprind de la bază, iar singura floare galbenă apare în aprilie şi mai. Floarea este urmată de seminţe, fiecare încununată de perişori moi, care sunt luate de curenţii de aer, ajutând la răspândirea plantei. În scop teraputic se recoltează rădăcina şi frunzele, care sunt uscate pentru a fi folosite la infuzii, extracte şi capsule.
Compoziţie chimică
Păpădia este o excelentă sursă de minerale: fier, cupru, potasiu, fosfor (0,5% – conţine mai mult fosfor decât spanacul şi varza), calciu (1,6%) şi magneziu; conţine vitaminele A, B1, C, D; proprietăţile stimulent-digestive se datorează unui principiu amar: taraxacina; rădăcina este bogată în fructoză (concentraţie maximă primăvara) şi inulină (40% toamna); flavonoide cu proprietăţi diuretice; fitosteroli; lactone cu proprietăţi laxative; acizi (cafeic, silicic, palmitic, oleic); taninuri.
Mod de administrare
În alimentaţie: toate părţile păpădiei pot fi folosite în alimentaţie; frunzele, tijele şi florile se pot consuma crude în salate, rădăcinile de asemenea, din frunze se poate face ceai, iar rădăcinile, prăjite şi râşnite, se pot utiliza ca o cafea tonică. Terapeutic, păpădia poate fi folosită cu succes pentru curele depurative de primăvară. Frunzele tinere culese din zone nepoluate, atâta timp cât păpădia e în floare, se pot consuma sub formă de salată.
Cura cu tije de păpădie: se consumă câte 6 tije pe zi, înainte de masă, timp de 2-4 săptămâni.
Suc proaspăt stors din planta întreagă (fără rădăcină) – se consumă 1-3 linguri zilnic, timp de 6 săptămâni.
Siropul de păpădie proaspătă – se culege păpădia cu tot cu rădăcină şi frunze, cu atenţie să nu rănim rădăcina, pentru că în ea sunt concentrate principiile terapeutice. După cules, spălăm bine întreaga plantă cu apă rece, apoi o lăsăm puţin la scurs şi zvântat. Pe o planşetă tocăm foarte mărunt cu un cuţit planta întreagă, după care o punem imediat, înainte să se oxideze, cu tot cu suc într-un borcan pe două treimi umplut cu miere lichidă. Amestecăm bine conţinutul şi-l lăsăm la temperatura camerei să se macereze. Se formează un sirop din care luăm înainte de fiecare masă 1-3 linguriţe, timp de minimum 12 zile.
Salata din frunze de păpădie – un pumn de frunze de păpădie proaspăt culeasă se spală şi se taie mărunt. Se amestecă cu zarzavat tocat mărunt – mărar şi pătrunjel – se adaugă puţin ulei (presat la rece) şi o jumătate de linguriţă de oţet. Se lasă cinci minute să se marineze, apoi se consumă fără nimic altceva (eventual doar cu o felie de pâine neagră). Această salată se administrează de două-trei ori pe zi, la începutul meselor.
Planta uscată se poate lua sub formă de: pulbere: câte o linguriţă de plantă râşnită se ia de 4 ori pe zi, la intervale regulate, cu minimum 30 de minute înainte de mese, se ţine sub limbă 15 minute, apoi se înghite cu puţină apă plată; lmacerat: se pun 2 linguri pline de pulbere de plantă la 1 litru de apă plată, se lasă la temperatura camerei aproximativ 7 ore, apoi se strecoară; lichidul rezultat se bea peste zi, cu înghiţituri mici, între mese.
Indicaţii terapeutice
Diabetul – o cură de câteva săptămâni, cu tije şi frunze de păpădie, corelată cu o alimentaţie adecvată, ameliorează diabetul considerabil. Se folosesc doar tijele şi eventual salata, siropul de păpădie cu miere fiind, evident, contraindicat în această afecţiune.
Insuficienţa renală cronică – siropul şi cura cu tije au un efect cât se poate de benefic în această maladie cronică. În afara perioadei de primăvară, se recomandă zilnic să se bea un litru de ceai din rădăcină şi frunze de păpădie, mătase de porumb şi teci de fasole – în părţi egale.
Eczemele – cea mai încăpăţânată eczemă dă înapoi la o cură de două săptămâni cu păpădie, corelată cu un regim crudivor (70% din hrană numai din crudităţi). Efectul curei cu păpădie este amplificat dacă se consumă zilnic un litru de ceai de trei-fraţi-pătaţi.
Acneea – siropul de păpădie în cure îndelungate favorizează detoxifierea şi realizează un anumit reglaj hormonal, necesar pentru vindecarea acestei afecţiuni. În perioada curei cu păpădie, se recomandă şi consumul de ceapă verde, salată verde, frunze de ţelină, rădăcini şi frunze de ridiche – toate în stare crudă.
Constipaţia, hemoroizii, obezitatea – toate aceste probleme sunt ameliorate de păpădia proaspătă, al cărei suc reglează de minune tranzitul intestinal şi activitatea ficatului, favorizează scăderea în greutate, curăţă şi întăreşte pereţii vaselor de sânge.
Dischinezia biliară, hepatita – mulţi vindecători populari consideră că o cură cu tije de păpădie ar trebui urmată de toţi cei care se confruntă cu una din aceste afecţiuni. Această plantă este prin excelenţă un drenor hepatic şi un stimulent al activităţii ficatului, fiind recomandată şi în tratamentul cirozei hepatice, şi al litiazei biliare în forme uşoare.
Magicianul detoxifierii
De secole, păpădia este cunoscută drept una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante. Datorită principiilor amare, tonifică ficatul obosit, stimulează activitatea rinichilor şi a intestinelor. Prin aceste calităţi, are un rol esenţial în eliminarea toxinelor. Este indicată în toate afecţiunile în care există dereglări glandulare. Creşte diureza, măreşte secreţia glandulară şi normalizează circulaţia sângelui.
Infuzie de păpădie: preparată corect, infuzia reprezintă un adevărat elixir pentru ficat şi rinichi, un depurativ natural al întregului organism, contribuind eficient la eliminarea toxinelor. Se obţine amestecând 10 g (2 linguriţe) de plantă uscată (partea aeriană alcătuită din frunze) şi 250 ml apă (o cană). După ce a dat în clocot, vasul se acoperă şi preparatul se lasă la infuzat, în repaus, 10 minute. La final, se strecoară şi poate fi băut. Important este să nu îndulcim ceaiul cu zahăr. Doza recomandată este de două căni pe zi, una dimineaţa, pe stomacul gol, şi una seara, înainte de culcare. O cură de trei săptămâni va avea efecte benefice asupra întregului organism, acţiunea sa fiind vizibilă şi la nivelul pielii, care va deveni mai fermă şi mai fină.
Decoct din păpădie: la o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri (30 g) de rădăcină de păpădie uscată şi mărunţită. Preparatul se fierbe la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. După ce se filtrează, poate fi păstrat la frigider cel mult două zile. Doza recomandată este de 30 ml (2 linguri), de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine vreme de trei săptămâni şi poate fi reluată după o săptămână de pauză.
Secțiune Știri sub articolul principal
Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI
Știri recente din categoria Sănătatea și natură
15 decembrie: Ziua Internațională a Ceaiului O delicioasă și relaxantă ceașcă de ceai este binevenită oricând, dar mai ales pe 15 decembrie, ziua dedicată acestei băuturi, ce ocupă locul doi în lume după apă, într-un top al băuturilor consumate. Ziua internațională a ceaiului a fost marcată pentru prima dată în 2005, în India, ca urmare […]
Secțiune Articole Similare
-
Opinii - Comentariiacum 4 zile
Bradul de Crăciun. Cum și când se împodobește. Istoria împodobirii bradului
-
Sănătatea și naturăacum 4 zile
15 decembrie: Ziua Internațională a Ceaiului
-
Opinii - Comentariiacum 2 zile
Nume care se sărbătoresc de Sfântul Daniel 2024. Viața Sf Daniel și semnificația numelui
-
Opinii - Comentariiacum 2 zile
Mesaje de Sfântul Daniel 2024: URARI, FELICITARI și SMS-uri de LA MULȚI ANI pe care le poți trimite celor dragi
-
Opinii - Comentariiacum 2 zile
17 decembrie 2024: Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Daniel. Rugăciunile proorocului și a celor trei tineri aruncați în cuptor
-
Actualitateacum o zi
18 decembrie: Sfântul Daniil Sihastrul, sărbătoare cu cruce albastră în calendarul ortodox. Ce înseamnă și ce nu ai voie să faci