Chestiune de perspectivă

Suntem bombardaţi zilnic de o sumedenie de ştiri multe bătându-se cap în cap, fapt ce sporeşte deruta omului de rând şi-i îngreunează decizia asupra propriului comportament de consum sau a proiectelor de viitor. De ce se întâmplă asta? Pentru că nimeni nu vrea sau nu reuşeşte să ducă un raţionament până la capăt. Unii pentru a păstra aspectul spectaculos al informaţiei (chiar dacă trunchiată), alţii pentru a-şi disimula adevăratele intenţii, iar alţii pur şi simplu pentru că nu se pricep. Şi astfel se creează premisele perfecte ale manipulării.
Ieri guvernul şi-a angajat din nou răspunderea. De data aceasta asupra legii cadru a salarizării unitare a bugetarilor şi asupra legii de salarizare a aceloraşi bugetari în anul 2011. Evident că urmează depunerea unei moţiuni de cenzură! Ba chiar PNL a anunţat că în cazul eşecului acesteia (previzibil de altfel) va ataca legea la Curtea Constituţională. Scopul este dacă nu blocarea măcar amânarea aplicări acestor legi până după 31 decembrie, astfel încât, spune Opoziţia, salariile bugetarilor să revină la valoarea avută înainte de reducerea lor cu 25 de procente considerând că majorarea cu 15 la sută propusă prin legile în discuţie nu este decât praf în ochi datorită inflaţiei şi majorării TVA. De cealaltă parte, Puterea consideră net că o creştere este o creştere!
Dar şedinţa de ieri a Parlamentului a început cu o dispută privind o altă lege asupra căreia guvernul şi-a asumat răspunderea şi asupra căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat deja de vreo două ori: legea educaţiei. Departe de a o lămuri, disputa a fost aţâţată chiar de ultima decizie a Curţii Constituţionale o decizie astfel formulată încât fiecăreia dintre părţi i se pare că i se dă incontestabil dreptate. Chestiune de perspectivă, nu-i aşa?
Luni seara (un alt exemplu) în rândul unora dintre comentatorii scenei politice era jale mare, manifestată aproape agresiv. Motivul? Participarea unei delegaţii PSD la consultările cu preşedintele României. Prezenţa pesediştilor la Cotroceni (chiar dacă ea a avut loc separat de consultările la care au participat partidele Coaliţiei, condiţie pusă de Victor Ponta şi, iată, acceptată de preşedinte) a fost receptată şi taxată drept o trădare a Opoziţiei, drept un semn de slăbiciune, drept indiciul suprem că zvonurile privind negocieri subterane cu Puterea sunt adevărate. Nu a contat că cu doar două ore înainte de participarea la consultările cu preşedintele, Victor Ponta şi PSD participaseră la o reuniune a a liderilor Opoziţiei unde au discutat despre calea de urmat. Desigur că divergenţe există, sunt fireşti atâta timp cât se încearcă armonizarea între un partid de stânga şi unul de dreapta şi, mai ales, atâta timp cât, partidul de stânga (PSD) nu este dispus să se subordoneze partidului de dreapta (PNL), indiferent de câtă susţinere mediatică dispune acesta din urmă. Unitatea Opoziţiei nu este echivalentă cu pierderea identităţii partidelor care o compun, iar încercarea de călărire a partidului mare de către partidul, sau partidele mici, este foarte străvezie. Vor mai fi discuţii şi între liderii Opoziţiei, dar trebuie menţinute deschise şi căi de dialog cu Puterea. Spre binele nostru al tuturor. În politică gândirea dihotomică este contraproductivă. Între alb şi negru există foarte multe nuanţe de gri şi nimeni nu este absolut bun sau incontestabil rău. Toţi au schelete prin dulapuri!
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI