Cetatea, oamenii şi speranţele lor

Alba Iulia este fără doar şi poate un oraş care după punerea în valoare a cetăţii îşi va redobândi aerul unei personalităţi citadine rar întâlnite în peisajul urban românesc. Aceasta este o afirmaţie cu caracter de identificare a unei destinaţii pe care în mod necesar trebuie să o atingem. E un act de bun simţ să obţii maxim din potenţialul pe care îl oferă o anumită conjunctură. Alba Iulia poate fi capitală culturală dar nu numai pentru că zidurile încărcate de istorie au fost atinse de geniul restaurării, ci pentru că între aceste ziduri va trebui să existe un concept de dezvoltare urbană care să îmbine fericit povestea cetăţii cu ideea de a promova aici toate aspectele societăţii în care trăim. Cetatea este o inimă care bate cu speranţa că în jurul ei se va construi un organism urban cu o infrastructură potrivită pentru găzduirea unui astfel de eveniment care să ne expună în faţa lumii ca promotori ai calităţii în muzică, pictură, cultură în general. Valorile pe care le presupune un astfel de simbol nu pot fi confiscate şi nici exploatate politic, speranţa şi capacitatea de a pune în operă un astfel de fenomen nu pot fi încadrate în viziunea unui partid sau altul. E un act de bun simţ şi de inteligenţă emoţională dacă vreţi să fim în stare să ne asociem unei idei care în timp poate prinde contur. Se spune că încă nu avem infrastructura pe care ne-o dorim, se spune că sfera serviciilor îndreptate către potenţialul turist sunt încă insuficient dezvoltate, se spune că nu avem încă parte de o promovare în Europa aşa cum am merita să avem şi poate că toate aceste lucruri au doza lor de adevăr exprimat însă trebuie să fim conştienţi de faptul că excelenţa este mai întâi de toate un act de curaj. Avem curajul de a ne strânge în jurul unei idei generoase pentru comunitate sau nu? Avem curajul de a renunţa la orgolii şi de a spune împreună că Alba Iulia poate să facă asta dacă ne punem de acord că administrarea unei comunităţi nu înseamnă stăpânirea ei? Ar fi un act de maturitate din partea noastră să vedem până la urmă că ideile bune nu ţin neapărat de culoarea carnetului de partid. Alba Iulia are şansa ei de a se dezvolta frumos în jurul aerului său istoric aşa cum Cracovia a făcut-o la un moment dat devenind capitală culturală europeană în anul 2000. Sigur că drumul necesar de parcurs nu e unul simplu şi sigur că încântarea cu privire la o idee nu ne transformă în favoriţi însă cred că trebuie să spunem un lucru o dată pentru totdeauna, nu există oraşe mici şi nici oraşe mari, doar oameni mici şi oameni mari, cu idei mici sau mari. Avem ca şi comunitate şansa de a ne strânge în jurul unui concept care să ne permită să privim altfel viitorul acestui oraş considerat până nu demult ruda săracă a unor oraşe cu potenţial cultural sporit. Eu cred că e un act de bun simţ să ne comparăm mai puţin şi să vedem cu maturitate ce putem face pentru ca această comunitate să obţină maxim din potenţialul său. E o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi să facem într-un fel sau altul ca această cetate să fie ceva mai mult decât nişte ziduri între care să ne plimbăm seara. Speranţele acestei comunităţi pot prinde viaţă dacă nivelul de implicare se schimbă, dacă nivelul de acceptare şi înţelegere se schimbă, dacă înţelegem împreună că viaţa comunităţii nu înseamnă o împărţeală seacă între ciclurile electorale. Alba Iulia e casa fiecăruia dintre noi şi trebuie tratată ca atare, aici s-a născut o idee care poate transforma în timp viaţa unei comunităţi care se plânge de lipsa multor lucruri. E un act de bun simţ şi de raportare corectă la ceea ce ne oferă viaţa să sprijinim o idee care poate revoluţiona conceptul de dezvoltare urbană a unui loc binecuvântat de Dumnezeu cu oameni care trebuie să iubească mai mult această comunitate şi care în mod necesar au obligaţia morală de a nu lua niciodată speranţa oamenilor, căci unii oameni doar asta au, speranţa. Aşa să ne ajute Dumnezeu…
jr. Mihaela MIH DEHELEAN

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI