Demolatorii

Român născut, crescut şi educat, am toate motivele ca la capătul a 20 de ani de la lovitura de stat din decembrie, prin tot ce s-a întreprins în această perioadă, să fiu profund afectat de rezultatele acumulate care nu pot bucura pe niciun român adevărat ce priveşte obiectiv nu subiectiv adevărata stare a lucrurilor în care  momentan se află România. O singură excepţie (pentru mine personal), sunt două posturi TV – Etno şi Favorit – unde îmi găsesc refugiul cu dragul şi frumosul nostru folclor căruia eu îi dau primatul la scară planetară: „Portul, cântecul şi jocul / Din moşi-strămoşi moştenit / Folcloru-n ansamblu totul / E dar de la Dumnezeu primit / Mulţumesc lui Dumnezeu / De tot cu ce ne-a înzestrat / Ţara-ntreg poporul meu / De la primul om creat”.
Depărtându-mă de această realitate, în oricare domeniu privesc nu văd decât ratare curată, fructul copt al unei politici sterile, lipsită de orice obiectivitate, promovată după reţete străine din care străinii au avut de câştigat iar noi românii numai de pierdut. Ne-am lepădat de cele mai importante valori ca întreprinderi, telecomunicaţii, petrol, gaze naturale, bănci până şi terenuri din dragul nost pământ pentru care toată istoria noastră e plină de exemple revoluţionare (cu adevărat revoluţionare), toate cu tentă de întregire teritorială şi alungarea forţelor străine, exploatatoare care au ajuns să ne domine prin războaie şi înţelegeri meschine ale puterilor mari cotropitoare.
Totul a fost posibil prin docilitatea şi servilismul unor pseudoromâni ajunşi în funcţii foarte susţinuţi de media de-a dreptul malefică, hulind ţara, ignorând tot ce s-a făcut în cei 45 de ani, fără echivalent în toată istoria noastră, iar pe unele ţări care nu ne-au vrut binele niciodată, prezentându-le de o manieră în care parcă şi Dumnezeu de la ei a cerut sfaturi şi metode, la creere. Mai dăunător nici că se putea dar cui să spunem şi cine ne mai bagă în seamă? Am ajuns să ne facă morală francezi, englezi, americani, nemţi, ţări în care România de dinainte de ’89 avea o cu totul altă apreciere şi cotare. Dacă la vremea respectivă exportam produse industriale, agricole şi alimentare, aproape peste tot în lume, după politica de azi am ajuns importator la de toate iar calitatea majorităţii din ele se poate vedea (cine are curiozitatea) la haldele de gunoi şi periferiile oraşelor noastre.
E de neimaginat pe ce am ajuns să ne dăm banii când liniştiţi puteam să ne folosim de produsele noastre superior calitative. Un exemplu: în 1964 mi-am cumpărat o pereche de ghete tip sport de la un magazin din Aiud marca Clujana (azi amintire). Le-am purtat ani de zile în care am făcut şi muncă de teren, le am şi în prezent, arătând aproape ca noi. Consider o blasfemie a considera cele ce aducem dinafară a fi de o calitate mai bună decât cele ce se fabricau în România. Nu mai vorbesc de costumele deosebit de frumoase ce se păstrează şi azi după zeci de ani de când le-am făcut la comandă. De asemenea, în 1966 la târgul internaţional de la Leipzig a fost clasat pe locul I luând medalia de aur, în prezent ne omorâm a importa. Frumos, nu? Dacă ar fi spaţiu disponibil la ziar aş putea veni cu zeci de astfel de exemple care să contrazică pe mincinoşii şi denigratorii de azi nonprofesionişti de lângă care nu lipsesc jigodii care fugind din ţară au slujit străinilor printr-o propagandă falsă mult dăunătoare imaginii ţării noastre în lume.
Avem o pleiadă de sfătuitori în prezent cu viziuni absolut sterile, exprimându-se în termeni generali dar unul nepunctând concret pe ce buton trebuie pus degetul în a ne mişca pozitiv. Sunt şi care mai ştiu dar se feresc de exemple concrete întrucât ele vizează forme şi metode organizatorice din trecut şi riscă a fi etichetaţi nostalgici, ceauşişti, comunişt,i etichete emise de unele fosile îndrăgostite de perioada interbelică care, din trăirile mele nu o doresc urmaşilor mei sub nicio formă. Le-aş dori să nu le fie mai rău de cum mi-a fost mie în comunism unde tot ce mi-am propus şi dorit străduindu-mă a devenit realitate, inclusiv de două ori câştigător la CEC a două autoturisme – Fiat 1300 şi Dacia 1300.
Fraţi români, mă simt obligat a opri naraţiunea de faţă cu regret iar dacă am ajuns să o fac, o fac ca urmare a rezultatelor de la bacalaureat deloc mulţumitoare, de care se face mult caz fără a puncta pe adevăratele cauze. Nu mă pretind mai sus decât cei audiaţi prin media dar cred că totul a plecat de la reformele impuse românilor fără a fi nevoie de ele pentru a nu mai fi ce-a fost şi prezentarea în mod eronat a realităţii precum şi adoptarea unor forme educative după reţete străine, intoxicarea limbajului scris şi vorbit cu expresii din alte limbi, adoptarea unei ţinute vestimentare în şcoli străine de modă românească, în concluzie, o adevărată poluare a românilor pe toate fronturile cu implicaţii negative asupra conştiinţei noastre, a tuturor iar tabloul examenului de bacalaureat recent nu poate să nu poarte amprenta acestor apucături „civilizatoare”.
Manualele alternative, educaţie sexuală, distribuirea de prezervative tinerilor liceeni, ţinuta vestimentară indecentă, băşcălia făcută uniformei şcolare, consumul de doguri, absenteismul, tragerea la răspundere a profesorului pentru unele greşeli în faţa elevilor şi a ţării chiar etc., etc. sunt doar câteva aspecte care au influenţat negativ conştiinţa tineretului şi nu numai, recolta fiind slăbirea întregului sistem educaţional şi de învăţământ care, înainte de ’89 era expus într-o cu totul altă cotă de apreciere comparativ cu orice altă ţară. Este greşit a imputa unei singure persoane şi a-i atribui responsabilitatea pe fondul acestor slabe rezultate jenante la bacalaureatul recent.
Greşit s-a pornit începând cu decembrie ’89 dezinformarea, minciuna fiind la ordinea zilei, s-a continuat şi se continuă şi în prezent iar prin minimalizarea rolului statului în economie, administraţie, învăţământ şi educaţie se constituie într-un adevărat act de demolare a României în toate sferele vieţii. Că e aşa, imensa datorie financiară externă a ţării e avocatul cel mai credibil care nu poate ocoli vinovăţia celor care ne-au plasat într-o asemenea situaţie cu mari consecinţe pe termen imprevizibil. Regret că nu pot avea cuvinte de mulţumire. Am reuşit a mă convinge de cât adevăr conţin unele probleme însuşite în tinereţe şi raportate la ce trăim azi: De la lauda mare mergi cu sacul gol; Ce semeni, aia culegi; Dumnezeu ne-a dat de toate, da-n gură nu bagă la nimeni; Unde-i minte multă-i şi prostie; Ce-şi face omul cu mâna îi aparţine; Nemulţumitului îi ia Dumnezeu darul etc, etc.
Sunt român cu toată fiinţa / Cui să-i spun, cine mă crede / Cât de grea mi-e suferinţa / Când văd cum ţara se pierde.
Petru MACARIE

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI