Proiectul Roşia Montană – aşteptat ca o minune în Ţara Moţilor

Dragoş Tănase conduce compania Roşia Montană Gold Corporation de trei ani. Jurnaliştii publicaţiei „Lumea Justiţiei”, căreia Dragoş Tănase i-a acordat un interviu, îl descriau drept „un tânăr cu o mare ambiţie, care vrea să vadă realizat proiectul din zona minieră a Apusenilor, unde locuitorii aşteaptă, de o grămadă de ani, o minune care să le facă viaţa mai bună şi aerul mai curat”.
Din 2008, a văzut tot ce s-a spus şi s-a scris despre proiectul minier. A reprezentat compania şi a luptat în justiţie pentru ca meritele exploatării să fie recunoscute în faţa unor ONG-uri care folosesc procesele nesfârşite pentru a amâna dezvoltarea zonei. Realitatea este însă că, numai în ultimul an şi jumătate, RMGC a câştigat 10 procese importante.
Într-un interviu acordat recent, Dragoş Tănase explică modul în care s-a ajuns la aceste victorii.
– Când aţi preluat compania, debordaţi de optimism. Cât a înaintat proiectul în aceşti ani?
– Sunt în continuare la fel de optimist ca la început. România are un potenţial imens în resurse în domeniul exploatării resurselor minerale şi sunt convins că industria minieră va reporni şi va fi una din principalele industrii ale României în următorii ani. In acest context, proiectul Roşia Montană va merge mai departe şi va fi un motor de dezvoltare a Munţilor Apuseni.
– În declaraţiile anterioare, catalogaţi proiectul drept unul tehnic şi pregătit perfect, până la cele mai mici detalii. Puteţi să explicaţi, mai puţin tehnic, pe înţelesul tuturor, impactul proiectului în economie?
– Proiectul Roşia Montană va avea un aport la PIB de aproape 1%. Acest impact economic se va concretiza în peste 6.000 de locuri de muncă, directe şi indirecte pe perioada construcţiei, cu o investiţie străină directă de pe 1 miliard de dolari în următorii doi ani, în plus de cei aproape 500 milioane dolari cheltuiţi până azi, şi în stimularea economică a sute de intreprinderi mici mijlocii şi mari din domeniile conexe cele a mineritului. Toate acestea, pe termen lung, vor aduce un input economic direct de 4 miliarde de dolari, iar dacă includem şi efectul indirect de multiplicare în economie prin afacerile conexe, impactul estimat va fi mai mare de 19 miliarde de dolari în viitorii 20 ani. În plus, faţă de impactul economic, acest proiect salvează practic o comunitate de la sărăcie, asta e realitatea oricât ar vrea unii să o ascundă. Comunitatea din Roşia Montană a fost şi este o comunitate minieră veche de 2000 de ani. Dacă mergi în acele locuri şi vorbeşti cu oamenii, indiferent că vorbeşti cu bătrâni, tineri, femei, bărbaţi, toţi îţi spun poveşti minereşti şi îţi vorbesc despre minerit. De aceea, a dezvolta un proiect minier acolo este un lucru cât se poate de natural. Tocmai pentru că sunt din tată în fiu mineri, ei au fost primii care au înţeles beneficiile proiectului pe termen lung, şi de aceea ei le susţin.Tocmai de aceea, această comunitate are legitimitatea de a se pronunţa pe acest proiect şi nu vreun ONG de la Bucureşti sau din altă parte a lumii.
– Ce supărări aveţi vizavi de percepţia pe care unii o au despre proiectul Roşia Montană?
– Este surprinzător cum unii oameni refuză să înţeleagă argumentele logice referitoare la acest proiect. Refuză să accepte beneficiile şi se opun unui proiect care poate aduce avantaje economice, culturale şi sociale. Am întâlnit des persoane care se opun proiectului în baza unor mituri sau percepţii false larg răspândite. Este cumva de înţeles opoziţia lor prin faptul că aceste persoane nu au o informare completă asupra acestui proiect pentru a avea o opinie educată. Ce mă surprinde este faptul că atunci după ce prezentăm toate argumentele proiectului, cele mai multe persoane ajung fie la neutralitate, fie devin susţinători ai proiectului. Dar există şi persoane care, deşi le sunt prezentate toate argumentele, continuă să se opună. Dacă au alte motive în spatele opoziţiei, nu ştiu, eu nu pot să speculez.
– Sunt ONG-uri care acuză că s-ar putea produce un dezastru ecologic prin otrăviri cu cianuri. Ce spun specialiştii?
– La Roşia Montană este un dezastru ecologic astăzi, când după 50 de ani de minerit avem două cariere rudimentare, două cariere deschise, nereabilitate ecologic, 18 halde de steril, apele poluate într-o asemenea măsură încât nu există floră şi faună subacvatică. Dezastrul este azi, iar ONG-urile nu fac nimic pentru a elimina acest dezastru. Proiectul nostru a fost gândit la cele mai înalte standarde posibile azi în industria minieră, va exploata aurul de la Roşia Montană cu tehnologii moderne, în care grija pentru mediu este prioritatea absolută. La final, vom reabilita complet mediul, inclusiv până la epuizarea resursei, vom elimina dezastrul ecologic actual şi vom reabilita complet mediul. Vom lăsa totul verde. Mulţi ne întreabă ce se întâmplă dacă dăm faliment. Răspunsul e simplu. Noi o să punem banii jos, ca o garanţie de reabilitare a mediului. Orice s-ar întâmpla, aceşti bani sunt la dispoziţia statului şi vor acoperi în totalitate costurile de reabilitare. Deci, nimeni nu trebuie să se îngrijoreze, riscul este zero.
– Este adevărat că Parlamentul European a interzis tehnologia cu cianură?
– Parlamentul European a emis o declaraţie fără putere juridică, prin care recomandă Comisiei Europene să investigheze tehnologiile de extracţie a aurului. Comisia Europeană, cea care are puterea de reglementare, a răspuns deja, precizând faptul că Comisia Europeană a studiat acest domeniu timp de 6 ani şi l-a legiferat prin Directiva 2006/21/CE- privind deşeurile miniere, transpusă în România prin HG 856/2008. Această directivă permite folosirea tehnologiei cu cianură, dar reglementează conţinutul de cianură la cel mai mic nivel din lume – 10 miligrame/litru. În restul lumii, limitele sunt undeva între 50-150 miligrame/litru. Proiectul nostru de la Roşia Montană este gândit mult mai strict chiar şi decât directiva europeană, undeva la un maxim de 5-7 miligrame pe litru.
– Am găsit unele declaraţii apărute anterior în presă, dintre care una interesantă, a doamnei Ştefania Simion, de la Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu, care spune aşa: „Nouă, ONG-urilor, ne place să ne judecăm şi ne vom judeca mult timp de acum înainte”.
– În lipsă de argumente, ONG-uri fără nicio legătură cu zona Roşia Montană folosesc ca tactică lansarea unei avalanşe de litigii împotriva proiectului sau a autorităţilor emitente de autorizaţii şi permise. Ceea ce nu spun ONG-urile însă este că noi am câştigat marea majoritate a acestor procese. În ultimele 15 luni ni s-a dat câştig de cauză în 10 din 11 litigii majore. Aceste ONG-uri sunt interfaţa aceluiaşi grup de oameni conduşi din spate de Stephanie Roth din Elveţia.
– Gabriel Petrescu de la Fundaţia Soros spunea următoarele: „Acest proiect nu poate avea sorţi de izbândă. Am încredere în Justiţia din România”. Dvs. câtă încredere aveţi în Justiţia din România?
– Domnul Petrescu spunea, printre altele, că noi nu ne-am fi plătit nişte milioane de dolari impozit pe profit. Acelaşi domn Petrescu uita să menţioneze că această companie nu a avut niciodată profit, deci nu avea cum să plătească impozit, iar faptul că statul român a confiscat o sumă importantă în perioada 2008 din conturile RMGC, a fost un abuz. Între timp, noi am dovedit în justiţie că am avut dreptate şi că, logic, nu poţi plăti impozit pe profit dacă nu ai venituri. Faptul că am câştigat marea majoritate a proceselor de până acum mă face să cred că Justiţia română funcţionează.
– Aţi avut discuţii recente la nivel european? Care este opinia reprezentanţilor europeni?
– UE încurajează dezvoltarea mineritului pe continent. În acest sens s-au lansat o serie de iniţiative. Fără minerit nu există dezvoltare economică. Toată lumea vorbeşte de energie verde, ONG-urile care critică proiectul Roşia Montană, omit să spună că toate aceste centrale eoliene care asigură energia verde sunt fabricate cu metale extrase de pe urma exploatărilor miniere. Din fericire, UE are o înţelegere superioară ONG-uri lor, la nivel european, toate statele consumă 180 milioane de tone de materii prime şi materiale anual. În UE se produc anual doar 30 de milioane de tone. UE nu este competitivă pe termen lung, dacă nu reuşeşte să dezvolte industria economică pe continent, în contextul unui război economic, geostrategic, la nivel mondial, pentru accesul la resurse, precum şi dacă nu va stimula dezvoltarea mineritului pe continent.
– Există în zonă oameni care deţin pământuri fără de care proiectul nu se va putea derula. Ce soluţii aveţi?
– Toată lumea ne-a spus la început că nu vrea să vândă, dar foarte mulţi care au spus asta au revenit, pentru că noi avem un program de relocare extrem de competitiv, care oferă nu doar bani pentru o proprietate, noi oferim o viaţă mult mai bună, într-o nouă locaţie. Am cumpărat până acum 80% din proprietăţi şi credem că vom achiziţiona şi restul de 20%, mizând pe faptul că oamenii sunt foarte mulţumiţi.
– Profesorul loan Piso de la Cluj susţine sus şi tare că distrugeţi patrimoniul din zonă. Care este punctul dvs. de vedere?
– Oricine merge la Roşia Montană constată că fără investiţii semnificative patrimoniul se autodistruge chiar astăzi. Niciunul dintre opozanţii proiectului nu vine cu soluţii de salvare a patrimoniului. Noi vom salva patrimoniului prin investiţii semnificative din banii rezultaţi din exploatarea minieră. Vom reamenaja un complex de galerii romane pentru vizitare, care astăzi sunt inaccesibile. Vom reabilita complet centrul istoric al localităţii Roşia Montană, inclusiv cele 41 de case monument istoric din zonă. Avem o serie de programe, unele demarate deja, de investiţii în patrimoniul cultural din zonă, cum ar fi fosta primărie şi fosta şcoală din comună, azi colapsate, pe care într-un an de zile le reabilităm complet. Acordăm sprijin tuturor bisericilor din zonă pentru eventualele nevoi. Am amenajat un muzeu al mineritului în centrul Roşia Montană, unde expunem rezultatele celui mai complex program de cercetare arheologică din istoria României – Alburnus Maior.
– Care va fi câştigul statului român din exploatarea minereului aurifer în zonă?
– Economia României va beneficia de peste 4 miliarde de dolari. Din aceşti 4 miliarde, 1,8 miliarde vor merge la bugetul de stat, dividentul net calculat pentru investitorul Gabriel Resources este de 1,3 miliarde dolari. Este evident că beneficiul major va merge către economia României. Practic, statul va câştiga mai mult, în condiţiile în care nu investeşte niciun leu! Este ceea ce ONG-urile se fac că nu văd.
– Scenariul post-proiect creionat de unele ONG-uri este apocaliptic: munţi distruşi, un lac de cianuri şi mii de şomeri. Dumneavoastră cum vedeţi zona peste 20 ani?
– Peste 20 de ani totul va fi verde, iar obiectivele de patrimoniu reabilitate, împreună cu programul de dezvoltare durabilă realizat împreună cu comunitatea. Comunitatea va dezvolta alte activităţi, în principal turismul care va aduce beneficii pe termen lung. Sunt multe exemple, în străinătate, de mine reabilitate economic şi transformate în obiective turistice, care crează venituri semnificative pentru comunităţile respective. De exemplu, mina Erzberg din Austria, unde comunitatea trăieşte în urma turismului adus de exploatarea minieră.
– Când veţi socoti că v-aţi încheiat misiunea la Roşia Montană?
– Când voi vedea mina în exploatare, patrimoniul reabilitat şi turiştii vizitând masiv localitatea. Şi asta se va întâmpla în următorii patru-cinci ani. (A.C.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI